Cele mai recente acţiuni ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie îi vizează pe câţiva din aşa-zişii „baroni”, lideri locali – primari şi preşedinţi de consilii judeţene – care se comportă ca nişte feudali cu puteri discreţionare.
„Baronii” vor să controleze absolut totul, de la mass-media la instituţiile publice, punând în funcţiune adevărate reţele de tip mafiot.
Este ceea ce reiese, spre exemplu, din ancheta ce-l priveşte pe preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, suspectat între altele de trafic de influenţă la cel mai înalt nivel.
În vizorul DNA sunt şi preşedintele Consiliului Judeţean precum şi primarul din Constanţa, asupra cărora planează multiple acuzaţii, cum ar fi retrocedarea ilegală de terenuri, atribuirea de contracte fără respectarea normelor legale sau luarea de mită.
Aceştia trei, şi încă alţii, sunt figuri proeminente ale Partidului Social-Democrat, partidul de guvernământ. Şi-au atras un electorat compus mai ales din oameni de condiţie modestă care sunt sensibili la „cadourile” primite cu ocazia diferitelor sărbători sau cu ocazia alegerilor.
Reacţiile celor anchetaţi sau puşi sub acuzare au fost, până la un punct, normale, în sensul că şi-au clamat, mai mult sau mai puţin vehement, nevinovăţia.
Anormal este însă modul în care s-au victimizat, pretinzând că sunt ţinta unei campanii orchestrate de DNA şi de – fireşte – Traian Băsescu, întrucât este vorba despre un an electoral.
Teoria complotului îi serveşte de minune, având cu siguranţă ecou la electoratul pesedist.
Dar faptul realmente surprinzător este că premierul Victor Ponta nu numai că a aprobat dar a încurajat reacţiile „baronilor”.
A declarat că-i apreciază şi că are încredere în cei anchetaţi. A pretins că aceştia se află sub urmărire penală deoarece procurorii îi vânează pe liderii social-democraţi de succes.
A făcut o analogie stupefiantă cu evenimentele din decembrie 1989, afirmând că nici atunci „n-au reuşit să ne împuşte pe toţi”.
Nu cred că trebuie să avem vreo ezitare în a califica discursul lui Victor Ponta drept iresponsabil, un discurs cu atât mai iraţional cu cât vine din partea unui om care are la bază profesiunea de procuror.
Să fie oare presiunea exercitată de liderii locali atât de puternică încât premierul merge până la a ataca, pe faţă, statul de drept.? Este el gata să facă orice compromisuri în vederea alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale ?
În orice caz, ieşirile sale publice din ultimele zile sunt tot atâtea motive de puternică îngrijorare.
