Despre ultimele evoluții ale crizei ucrainene și implicațiile ei pentru Republica Moldova a stat de vorbă Vasile Botnaru cu istoricul și publicistul de la Chișinău Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Pe fondul tulburărilor secesioniste din estul Ucrainei, declarația recentă a liderului de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, privind desfacerea completă a „mariajului” cu Republica Moldova a rămas ca și neobservată, deși administrația separatistă de peste Nistru și-ar fi dorit, fără îndoială, ca, dimpotrivă, această ieșire a sa să provoace mai multe reacții și ecouri mediatice. Până și presa de la Moscova, cu unele excepții, a trecut, practic, sub tăcere pretențiile secesioniste ale Tiraspolului.”
Europa Liberă: Administrația de la Tiraspol, răsfățată de Rogozin, acum a rămas cumva cu ochii în soare. Unii comentatori spun că aceasta e un fel de hipnoză propagandistică.
Gheorghe Cojocaru: „Atenția maximă astăzi este focalizată asupra evoluțiilor din Ucraina. Ceea ce se întâmplă în zona de est a Republicii Moldova, peste Nistru, nu se compară cu ceea ce se întâmplă în prima linie a confruntărilor din Ucraina.
Dacă conflictul transnistrean continuă să rămână totuși unul „congelat”, mișcările separatiste din estul Ucrainei riscă să aprindă scânteia unei destabilizări majore nu numai în regiunea Mării Negre, dar și în întreg spațiul european. Prin urmare, subiectul diferendului transnistrean, care pare unul deja, într-un fel, destul de „familiar” cancelariilor și publicului occidental, cu toată dorința liderilor de la Tiraspol de a-l „dezgheța”, anume în acest context al tulburărilor din Ucraina, și de a profita de pe urma destabilizării situației în regiune nu are cum depăși îngrijorările provocate de drama ucraineană.”
Europa Liberă: Dar să revenim la mesajul Tiraspolului care a propus despărțirea de jure de Chișinău și recunoașterea sa ca subiect aparte al dreptului internațional. Regiunea transnistreană vrea să meargă în continuare împreună cu Rusia, neîmpărtășind aspirațiile europene al Republicii Moldova. Toate aceste revendicări erau cunoscute și până acum, nu?
Gheorghe Cojocaru: „Nimic nou sub soare, cum s-ar spune. Aceste cerințe ale Tiraspolului sunt făcute publice demult, însă, astăzi, ele sunt înaintate într-un context care pare să favorizeze nu numai afișarea lor sfidătoare (a câta oară?), pe adresa Chișinăului, dar și o altă reacție din partea Moscovei, mai decisă ca niciodată, în ultimii ani, să instaleze „o nouă ordine” în spațiul post-sovietic.
Prin actualizarea cerinței de desprindere definitivă și irevocabilă de Republica Moldova, liderii separatiști aplică o lovitură Chișinăului, totodată, și perspectivelor europene ale societății, oferindu-se să devină un cap de pod rusesc, cu actele în regulă, în vecinătatea imediată a Uniunii Europene. S-a considerat, probabil, că acest pas ar putea ridica, într-un fel, miza acestei fâșii de pământ și valoarea „serviciilor” sale prestate pentru Moscova, exact în faza în care Republicii Moldova i se oferă șansa semnării Acordului de asociere la Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Administrația de la Tiraspol, probabil, se așteaptă la o recompensă pentru aceste „servicii”?
Gheorghe Cojocaru: „Cu siguranță, dar, poate că nu în măsura în care și-ar dori liderii de la Tiraspol, pentru că chestiunea diferendului transnistrean, după cum o arată istoria recentă, a servit mai întotdeauna ca temă de discuție într-un dialog mai larg, cel puțin, atâta timp cât actorii principali au respectat niște limite care astăzi nu mai reprezintă și niște certitudini.”