Directia municipala pentru protectia drepturilor copilului a abordat la o conferinta de presa problema copiilor din institutiile de plasament, care sunt in asteptarea unei familii. Cu aceasta ocazie, Tamara Grejdeanu a vizitat Centrul de reabilitare sociala a copiilor „Casa Gavroche”.
Din cei 18 copii pe care îi găzduieşte „Casa Gavroche”, 12 nu mai pot fi reîntorşi în sânul familiei biologice şi aşteaptă să fie adoptaţi. La ora amiezii, când le-am păşit pragul, o parte din ei, erau încă la şcoală, iar cei mai mici erau antrenaţi de pedagogul Victoria Caraman în activităţi didactice. La centrul de plasament temporar ajung copiii străzii, cei care au fost abandonaţi de părinţi sau au fost abuzaţi.
Victoria Caraman spune că în perioada pe care o petrec la centru, maxim un an, unii copiii ajung la asistenţi parentali profesionişti, în tutelă, iar alţii rămân în aşteptarea unei familii adoptive: „Întotdeauna copii care rămân întreabă când o să avem familie, când o să avem şi noi familie nouă şi întotdeauna ne străduim să facem ceva pentru dânşii. Dar ca copiii să meargă înapoi în familia biologică, practic sunt mai puţine cazuri ca familia să se intereseze de copil după ce ajunge copilul în centru. Familiile nu sunt aşa interesate de copil dacă au văzut că a ajuns undeva şi copiilor le este bine.”
Numai în municipiul Chişinău sunt 1415 copii care se află în serviciul de plasament. Din aceştia 103 copiii au obţinut statutul care
Svetlana Chifa spune că procedura nu este una anevoioasă dacă părinţii pregătesc cu atenţie toate actele necesare. Ea susţine că actualmente sistemul de adopţie are în vedere prioritar interesele copilul şi mai apoi ale solicitanţilor: „Dacă cândva, fiecărui solicitant la adopţie i se propunea obligatoriu lista tuturor copiilor cu statut adoptabil şi solicitantul putea alege copilul pentru familia sa, la moment sunt proceduri foarte bine determinate conform cărora nu copilul se alege pentru cuplu, ci invers. Acestui copil îi alegem un cuplu mai potrivit.”
Toţi copiii care părăsesc centrul de plasament, fie că sunt reintegraţi în familia biologică sau ajung în case de tip familial, spune Nina Dodon, managera „Casei Gavroche” sunt monitorizaţi continuu, pentru a vedea dacă aceştia s-au adaptat emoţional şi sunt bine îngrijiţi în noua familie: „Chiar din start când plasăm copilul în familie, mergem la trei săptămâni, o dată în lună, ducem o legătură foarte strânsă cu medicul de familie şi cu şcoală unde merge copilul. Chiar facem legătură directă cu psihologul şcolii, de unde aflăm dacă ei au probleme acolo.”
Despre familie şi protecţia copiilor am discutat, la întâmplare cu câţiva trecători pe care i-am întâlnit pe străzile Chişinăului. Majoritatea dintre ei îmi spune că anume migraţia este cea mai actuală problemă şi din cauza căreia mulţi copii cresc în afara unui mediu familial sănătos: „Uitaţi-vă cât este de greu. Eu chiar am o fată, se duc încolo,vin, nu pot să stea aici pe loc pentru că nu pot.”
Europa Liberă: Copiii în grija cui rămân?
- „Copiii rămân şi cu bunicii şi iată aşa ne chinuim.”
- „După cum familiile se conduc, şi lucrează, şi muncesc, aşa este şi viaţa. Copiii au nevoie de ajutorul părintesc şi de sfaturile lor.”
- „Mulţi divorţează din cauză că pleacă peste hotare, adică familiile se destramă.”
- „Până acum erau câte 5-6 copii în familie, acum e câte unul. Nu are cine să facă viitorul mai frumos.”
- „În secolul XXI, familia nu mai este o bază, mai mulţi trăiesc în concubinaj.”
Pentru fiecare copil adoptat familia primeşte o alocaţie din partea statului în valoare de 600 de lei pe lună, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Dacă însă, tânărul alege să-şi continue studiile într-o instituţie de învăţământ superior, termenul de acordare a ajutorului se măreşte până la împlinirea vârstei de 23 de ani.
