Recent un întreg cor al ministerelor a semnat, pe baza unui compromis, Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural, procedură ce permite formal posibilitatea de a accesa fonduri europene cu destinaţia respectivă. Cât de fericit a fost
Europa Liberă: Aşadar, după amânări scăldate într-un conflict sonor dintre Ministerul Agriculturii şi cel al Economiei, care văd diferit problema autorizării şi gestionării fondurilor provenite din programul Enpard, s-a preferat un compromis în locul riscului de a pierde banii şi s-a semnat Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural. Înainte de a vorbi de calitatea şi consecinţele unui astfel de compromis, ce perspective se deschid sau pot fi deschise în faţa agricultorilor şi a celor abilitaţi cu sarcini de dezvoltare rurală odată cu semnarea strategiei?
Viorel Chivriga: „În primul rând, eu cred că o strategie de aşa gen trebuie să vină cu o viziune foarte clară privitor la viitorului agriculturii, dar şi a dezvoltării rurale. În cazul dat este bine să menţionez faptul că în Republica Moldova au mai existat strategii de aşa gen, dar care nu au fost realizate sau nu au venit cu nişte rezultate pe care le aşteaptă agricultorii, dar şi factorii de decizie.
În primul rând vorbesc despre strategia care a fost elaborată pentru anii 2008-2015. Deci, aici nu a existat nici un raport care să arate care sunt rezultatele concrete
Suntem buni la elaborare, la aprobare, dar suntem mai molcomi şi mai tăcuţi atunci când trebuie să spunem care sunt rezultatele concrete....
Strategia despre care vorbim azi e un document îmbunătăţit, are un diagnostic destul de bun în opinia mea şi vine cu nişte viziuni noi. Dar eu cred că şi aici există spaţiu pentru îmbunătăţiri. Şi în afară de aceasta, ea presupune şi o raportare care va fi aşteptată din partea Ministerului Agriculturii la fiecare an după aprobare, cu unele rapoarte din partea unor instituţii care tot sunt vizate şi sunt enumerate atunci când discutăm despre conflictul apărut.”
Europa Liberă: Şi dacă e atât de bună, de ce a apărut conflictul?
Viorel Chivriga: „Eu vorbesc despre îmbunătăţiri în ceea ce priveşte diagnosticul situaţiei actuale, care este unul foarte clar. Dar există şi unele păreri, unele viziuni care cumva se intersectează şi care cumva sunt puţin diferite. În primul rând, în opinia mea cred că e o anormalitate, atunci când dorim să avem o perspectivă europeană, să fie făcute publice unele replici sau să apară nişte disensiuni între instituţiile vizate. Aici ar trebui să se afişeze o viziune comună, iar polemicile trebuie să se desfăşoare după uşile guvernului.”
Europa Liberă: Scepticii ar spune că deocamdată e un fel de târg asupra „pielii ursului din pădure”… La modul practic, ce ar urma să se facă, astfel încât fondurile europene, prin programul Enpard, şi e vorba de 68 de milioane de euro să ajungă în RM? Apropo de această gâlceavă... Motivul neînţelegerilor şi al tărăgănărilor, de fapt, a fost că, potrivit textului, Agenția de intervenții și plăți în agricultură (AIPA) „urma – cum a considerat inadmisibil Ministerul Economiei - să autorizeze toate plățile și să gestioneze toate fondurile pentru dezvoltarea mediului rural, formulare din care reieșea că Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare urma să preia competențele Ministerului Economiei, ale Ministerului Educației, Ministerului Mediului, Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, ale Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Sănătății etc.”. De fapt, în alte ţări beneficiare, cum s-a rezolvat această problemă? Există experienţe diferite de cea a Republicii Moldova?
Viorel Chivriga: „Sigur că există. Dar dacă analizăm esenţa problemei, e vorba de mai multe instituţii care trebuie să fie implicate în realizarea strategiei: e vorba de Ministerul Agriculturii, de Ministerul Economiei, de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor şi de multe alte entităţi din cadrul guvernului. De fapt, fiecare instituţie are nişte funcţii, nişte responsabilităţi care derivă din arealul controlat de ele. În cazul când e vorba anume de unele infuziuni de fonduri interne sau externe, e şi firesc ca aceste fonduri să fie gestionate de instituţiile date.
Dacă vorbim de Agenția de intervenții și plăți în agricultură, ea e o instituţie mai tânără, care are nişte funcţii, dar nu este cazul ca o astfel de agenţie să intre pe arealul care este gestionat de alte instituţii. Asta e prima parte a problemei. Dar este ceva mai important: strategia despre care discutăm boi practic cuprinde mai multe domenii acre sunt noi pentru instituţia care de fapt se cere cea mai responsabilă în realizarea strategiei - Ministerul Agriculturii.
Aici e vorba, în afară de dezvoltarea agriculturii, de dezvoltare regională şi politici de mediu. De fapt atunci când spuneam că e o strategie mai bună, am vorbit de diagnostic, dar strategia, având nişte repere noi şi domenii noi de activitate, ea practic are mai puţine activităţi pe domeniile noi – pe dezvoltarea regională şi politicile de mediu. Şi dacă facem tangenţa cu ceea ce se face în afara ţării, la unele state care au aderat mai recent la UE sau vechile state europene,. Atunci într-adevăr fondurile sunt alocate prin intermediul unor instituţii specializate. Şi, de fapt, aici dăm de o problemă foarte mare – trebuie să existe o coeziune în cadrul guvernului, în cadrul tuturor instituţiilor de stat, deoarece există probleme pe care trebuie să le soluţioneze în comun. Dacă vorbim despre conflictul care s-a iscat, aici practic se primeşte că „se împarte blana ursului care încă hoinăreşte pe undeva”, ceea ce este anormal.”
Europa Liberă: Dar nu cumva a fost creată o situaţie în care fiecare entitate „cu competenţe în domeniu” va trage de fiecare dată cenuşa la turta sa?
Viorel Chivriga: „Da, aici sunt câteva probleme. În primul rând problema nu a apărut din senin. Trebuie să ne aducem aminte cum a apărut guvernul actual – pe bază de algoritm şi problema dată eu cred că are şi o finalitate. Atunci când apar interese mai răzleţe, mai de esenţă egoistă, mie mi se pare că până la urmă e un final fericit atunci când practic reprezentanţii tuturor instituţiilor au semnat această strategie.”
Europa Liberă: Dar cum se va întâmpla la modul practic acum? Fiecare entitate a statului, semnatară a strategiei, va solicita partea de bani pe care o va considera necesară din aceste fonduri şi le va gestiona, sau cum?
Viorel Chivriga: „Eu cred că nu e problema numai în bani. Problema cea mai mare e în realizarea strategiei. Şi dacă e vorba despre infuziile financiare, bine, ele sunt, ele vor fi, dar mie mi se pare că vor fi şi condiţionări. Ai făcut ceva, primeşte şi din alocaţiile din exterior sau interior. În acelaşi timp, precum am spus, strategia are câteva prevederi foarte clare: va exista o raportate în baza indicatorilor de performanţă şi această raportare va veni din partea tuturor instituţiilor vizate în realizarea strategiei.
Şi aici aş trece la un alt punct vulnerabil: astfel de animozităţi duc tot timpul la ieşiri negative: să ne amintim acum de declaraţiilor unor asociaţii de producători, care practic problema care am dus la disensiuni a fost trecută pe panta politică: promisiuni sau avertizări că vor fi făcute greve sau că vor fi blocate unele drumuri naţionale. Mie mi se pare că e un lucru inadmisibil. Şi aici instituţiile de stat trebuie să fie foarte atente, deoarece prestaţia lor vine cu semnale foarte clare nu numai spre donatori care sunt aşteptaţi aici cu drag, dar şi spre cei vizaţi în strategie, anume populaţia ţării, comunitatea de afaceri…”
Europa Liberă: Da a propos, totuşi să insistăm un pic pe această problemă, poate un pic supărătoare sau de neînţeles pentru o parte importantă de populaţie…. Compromisul presupune că diferite aspecte ale dezvoltării agriculturii, ale dezvoltării rurale vor fi sub diferiţi demnitari din diferite instituţii. Ce garanţii sunt ca să nu se întâmple ca întotdeauna când „copilul cu mai multe moaşe rămâne cu buricul netăiat”?
Viorel Chivriga: „Ar fi regretabil să se întâmple asta, nu pentru aceea că avem precedente foarte mari în dezvoltarea ţării. Eu cred că cei care iau decizii importante şi cei care se comportă în unele cazuri inadmisibil, trebuie să ţine cont în mediul rural locuiesc circa 58% din locuitorii ţării şi în ultimul timp au apărut unele efecte foarte negative pentru ţară.”
Europa Liberă: Dar dacă ar fi rămas cum era iniţial, adică dacă s-a fi mers mai departe cu un singur centru pentru coordonarea şi dezvoltarea politicilor agrare, rurale, ce pericole ar fi existat?
Viorel Chivriga: „Foarte multe. Vedeţi că în agricultură, ca şi în dezvoltarea regională sunt unele progrese, dar ele nu sunt cele pe care ni le dorim. În afară de aceasta, ar trebui să fie o dezvoltare foarte rapidă pentru a elimina decalajele, carenţele care au existat în dezvoltarea regională, inclusiv în agricultură. Şi acest lucru presupune o coeziune, dar şi o viziune care ar fi aceeaşi din partea tuturor instituţiilor de stat şi nu numai.
Aici nu e bine să delimităm tot arealul în instituţii de stat şi ceilalţi, inclusiv în agricultori. Aici ar trebui să fie o viziune a tuturor. Şi atunci şi instituţiile vor avea o prestaţie mai bună dacă li se vor cere rezultate concrete, şi nu s-ar pune miza numai pe banii care vin şi cum sunt ei repartizaţi în unele sectoare economice. Oamenii trebuie să ceară rezultate concrete şi atunci…”
Europa Liberă: Apropo despre oameni. Cum credeţi că autorităţile ar putea evita, diminua măcar birocrația excesivă, modalitățile greoaie de accesare fondurilor, fraudele - fenomene bine cunoscute din ţări care au trecut deja pe acest drum?
Viorel Chivriga: „Aici trebuie să fie limpede: o perspectivă europeană, dar şi unele schimbări miraculoase în tot ceea ce facem pot apărea numai atunci când în ţară vor fi nu numai declarate, dar realizate reforme de proporţii. În toate
Populaţia trebuie să ceară de la birocraţi, de la funcţionari de stat o schimbare în aceste instituţii. ...
Dar populaţia trebuie să ceară de la birocraţi, de la funcţionari de stat o schimbare în aceste instituţii. Şi atunci vor apărea rezultate palpabile în ceea ce fac, dar şi rezultate în urma realizării politicilor statului. Până atunci avem şi carenţe, avem, multe aşteptări care rămân aşteptări. Dar probabil trebuie să tindem spre nişte schimbări de proporţii în politicile statului.”
