Criza din Ucraina, anexarea Crimeii, relaţiile tot mai tensionate dintre Rusia şi aliaţi occidentali – toate au readus în discuţie relaţia ambivalentă a Moldovei cu NATO. „Un concubinaj”, crede lidera liberală Vitalia Pavlicenco:
Europa Liberă: Multă lume compară relaţia Republicii Moldova cu NATO cu un fel de căsnicie neoficializată, nici cald nici rece. De ce s-a întâmplat o relaţie de genul acesta cu o umbrelă sigură de securitate?
Vitalia Pavlicenco: „Ceea ce vreţi să spuneţi despre relaţia cu NATO este ca un fel de concubinaj.”
Europa Liberă: Nu am îndrăznit să-l numesc chiar aşa.
Vitalia Pavlicenco: „Eu aş îndrăzni să-l numesc pentru că are această cooperare două faţete. Prima este nevoie de o asemenea cooperare, dacă vrei să te înscrii în circuitul euroatlantic şi chiar dacă vrei să te înscrii doar în circuitul european. Şi acest lucru l-au făcut şi comuniştii. Fiind deputat, discutam în şedinţă închisă despre parteneriatul de cooperare cu NATO, IPAP-ul de exemplu. Dar pe de altă parte, din păcate, guvernanţii în toţi aceşti ani nu au dorit să modifice percepţia şi mentalitatea oamenilor ca ei să înţeleagă necesitatea unei umbrele de securitate, a unui scut. Şi în felul acesta să-i facă pe oameni să creadă că NATO este ceea ce ne trebuie şi că nu este acel monstru cultivat în imaginaţia oamenilor de către Uniunea Sovietică şi de către Kremlin sau Moscova după destrămarea Uniunii Sovietice.”
Europa Liberă: Cei care au adoptat o asemenea tactică sau un asemenea comportament aveau justificarea cunoscută – să nu fie supărat Kremlinul. Şi consecinţele supărării Kremlinului le vedem în Ucraina. Dar acum, când deja lucrurile sunt mai mult decât evidente, se poate schimba ceva în mentalul politicienilor, în primul rând, şi al alegătorilor?
Europa Liberă: Dar cum zice rusul: воз и ныне там, nu s-a schimbat mai nimic…
Vitalia Pavlicenco: „Da. Această Rezoluţie i-am dat-o în mână lui Iurie Leancă în dimineaţa când plecau la Istanbul. La fiecare sesiune NATO eu îi întrebam pe secretarii generali care veneau acolo cu rapoarte ce se întreprinde în acest sens pentru a aplica această Rezoluţie. Desigur, răspunsul era că se negociază, că trebuie rezolvată problema transnistreană. Deşi, trebuie să repetăm de mai multe ori că poziţia americanilor este că mai întâi trebuie retrase trupele şi după aceasta putem să discutăm despre un statut pentru această zonă.
Acum, legat de acest scut de apărare NATO. Întotdeauna a fost o cooperare între Republica Moldova şi NATO. Nu a fost făcută publică prea mult. Dar am sperat că acum, când au venit guvernanţii, după 2009, acest lucru va deveni cu mult mai vizibil şi chiar un imperativ. Dar, totuşi, între 2005 şi 2009 am colectat semnături pentru iniţierea modificării Constituţiei în ceea ce priveşte articolul 11, care să permită participarea Republicii Moldova în blocuri politico-militare şi am adunat 13 semnături, pentru limba română am adunat 26, ultima dintre cele 13 semnături era a lui Vlad Filat. Am făcut publice aceste lucruri.”
Europa Liberă: 13 semnături ale deputaţilor?
Vitalia Pavlicenco: „Ale deputaţilor. Şi 26 erau pentru limba română.”
Europa Liberă: Necesare fiind câte?
Vitalia Pavlicenco: „33-34, ca să iniţiezi. Acum, ca să se voteze, cunoașteți, trebuie mai mult de jumătate. Acum, sigur că marea problemă a Republicii Moldova este şantajabilitatea liderilor noştri în raport cu Rusia. Pentru că Rusia a iniţiat şi acest război, l-a alimentat şi îl menţine, războiul de la Nistru, cu două obiective. Unul – ca să nu ne unim cu România şi doi – ca să nu se extindă NATO spre Est.”
Europa Liberă: Situaţia din Ucraina acum, pe oamenii care îşi vor pacea acasă, nu i-ar putea determina cel puţin să se uite altfel la neutralitate care, iată, devine o frână, în loc să devină o garanţie?
Vitalia Pavlicenco: „Cred că da. Şi cred că vizitele, care au loc tot mai des în Republica Moldova, uneori ai impresia că unii factori euroatlantici s-au mutat cu traiul la Chişinău, îi fac pe liderii noştri să se gândească, doar că mie mi se pare că ei încă sunt sub influenţa fricii de Kremlin, aceasta în primul rând. În al doilea rând, nu vor ca să demonstreze, mai ales într-un an electoral, nu ar vrea ca ei să recunoască că au avut dreptate cei care au vorbit mereu de NATO.
Aceasta ar însemna un faliment al ideologiei lor centriste, care, de fapt, promovează un fel de totalitarism sub umbrelă democratică, în care, precum au fost şi ultimele discuţii că NATO nu ne trebuie, că trebuie să găsim altceva, că noi trebuie să ne gândim la separatişti, dar să nu-i supărăm, pentru că supărăm Moscova, că unionismul generează separatismul.
Şi toate aceste lucruri nu demonstrează decât faptul că ai noştri conducători sunt presaţi să meargă pe anumite căi doar de europeni şi de factorii nord-atlantici şi ei sunt mai pasivi în această direcţie, în acest sens, dar speră că în acest an se vor strecura cumva peste toate vicisitudinile şi toate dificultăţile şi vor ajunge din nou la putere şi atunci poate că se vor gândi şi altfel.”
Europa Liberă: În situaţia în care politicienii ezită, alegătorul, populaţia i-ar putea determina să ia o altă decizie, să renunţe la neutralitate în favoarea scutului acesta vestic?
Vitalia Pavlicenco: „În 2008, când am comandat, ca partid, pentru că aşa era dreptul, fiecare să mai pună două întrebări în cadrul unui sondaj efectuat pe partide, separat, noi am pus două întrebări special, Partidul Naţional Liberal: care este percepţia oamenilor legat de unirea cu România și de NATO. În privinţa unirii au fost 28% şi în privinţa NATO au fost vreo 13%. Acum, procentul privind NATO a crescut, este chiar la 20 sau şi mai mult.
Cât priveşte unirea cu România, acum ştiţi că au ajuns televotingurile, şi toate alte exprimări, şi aici, și în România, chiar peste 50%. Populaţia poate să-şi schimbe opinia, dacă cei de la putere vor dori mai mult aceasta. Pentru că percepţia populaţiei şi mentalitatea este paternalistă. Deci, dacă şefii sau tătucii, mămucile de pe acolo spun că trebuie NATO, înseamnă că trebuie NATO, că lor li se vede mai bine, aşa este mentalitatea noastră.
Problema însă este că nici acest lucru nu există. Şi atunci, pentru că m-aţi întrebat, vă voi spune că Partidul Naţional Liberal şi Asociaţia Veteranilor de Război-1992 „Tiras-Tighina” am lansat un apel la sfârşitul lunii trecute, legat exact de invitarea NATO. Am spus şi care poate fi mecanismul, instrumentul invitării NATO, pentru că în actuala criză din Ucraina s-a văzut că Ucraina nu are scut şi este singură în faţa maşinăriei groaznice ruse. Şi dacă ne gândim cine pe noi ne poate apăra?.. România, Turcia, Polonia ar fi dispuse să se apropie de noi şi în privinţa implicării NATO, dar aţi observat şi declaraţia lui Traian Băsescu, că nu se va implica militar.”
Europa Liberă: Dar şi secretarul general a spus foarte clar: nu are NATO niciun fel de obligaţiuni juridice faţă de Republica Moldova.
Vitalia Pavlicenco: „Exact.”
Europa Liberă: Deci, peste voinţa poporului moldovean nu are cum să vină.
Vitalia Pavlicenco: „Dar vedeţi, aţi vorbit despre voinţa poporului. Deci, aceasta este problema. Bacii, ca să zic aşa, conducătorii au menirea să educe populaţia, să o ducă după ei, adică să îndrepte populaţia pe un drum corect. Dacă aceşti conducători ar dori, atunci populaţia s-ar alinia şi ar fi un consens naţional şi atunci noi am putea să invităm NATO. Pentru că eu nu cred că vizitele atât de frecvente din ultimul timp şi ale factorilor români, şi ale factorilor europeni, şi nord-atlantici sunt pur şi simplu ca să vină să spună că nu v-am uitat. Nu. Ei dau semnale că noi suntem gata să venim să vă ajutăm, să vă fim alături, dar faceţi şi voi ceva.
Adică, de fapt, există o luptă tacită extraordinar de aprigă, care poate nu se vede la nivel public, de rupere a conducătorilor noştri din sfera de influenţă rusească spre sfera de influenţă occidentală. Aceasta este lupta acum. Deci, conducătorii noştri, care sunt de factură sovietică, comunistă, chiar dacă au şi studii în România, se declară statalişti, de fapt, mai aproape de separatişti decât de adevăraţii eurointegrişti şi, în felul acesta, păstrează statul, nu libertatea de exprimare, identificarea de noi soluţii pentru binele acestei populaţii, inclusiv în privinţa securităţii.”
Europa Liberă: Exact ca în Uniunea Sovietică, când era mai important statul decât cetăţeanul.
Vitalia Pavlicenco: „Decât cetățeanul, exact.”
