Linkuri accesibilitate

Separatismul în Ucraina: fişă medicală


Piaţa Vladimir Lenin din Doneţk şi cortul roşu al comuniştilor ucrainei
Piaţa Vladimir Lenin din Doneţk şi cortul roşu al comuniştilor ucrainei

Legăturile strânse ale unor organizații politice ucrainene cu Rusia continuă să influențeze criza actuală din Ucraina


Este greu de imaginat că anexarea Crimeii ar fi fost posibilă fără o pregătire prealabilă. Ideea că o astfel de pregătire a existat este confirmată inclusiv de rețeaua complexă de organizații pro-rusești și separatiste care activează în Crimeea de la începutul anilor 2000. Concluzii similare ies la suprafață și după analiza mai multor organizații politice din Donbas, notează într-un material analitic corespondenta serviciului rusesc al postului nostru de radio, Alexandra Vagner.

De exemplu, dacă în Crimeea nu ar fi existat partidul „Unitatea Rusiei”, condus de actualul șef al administrației Crimeii, Serghei Axionov, Rusia nu ar fi avut pe cine miza după adoptarea deciziei de anexare. Nici măcar nu a contat că acest partid a obținut în 2010 la alegerile pentru Sovietul Suprem al Crimeii puțin peste 4 la sută.

Istoria creării mișcării „Unitatea Rusiei” începe în 2008, după fuzionarea câtorva organizații pro-rusești din Crimeea. În acest partid au intrat, de exemplu, reprezentanții Comunității rușilor din Crimeea, care face parte din Consiliul internațional al compatrioților ruși, creat în 2002 cu participarea guvernului Moscovei. Peste un an în fruntea Comunității rușilor din Crimeea a venit Serghei Țekov, care inițial a fost numit adjunct al lui Axionov în administrația autoproclamată a Crimeii, iar recent a devenit membru al Consiliului Federației. În partidul „Unitatea Rusiei” au venit și membrii organizaței „Sevastopol-Crimeea-Rusia”, doi dintre reprezentanții căreia – Valerii Podiacev și Simion Kliuev – în 2011 au fost condamnați la trei ani de privațiune de libertate cu suspendare pentru atentat la integritatea teritorială a Ucrainei, în legătură cu apelurile publice de a alipi Crimeea la Rusia. În ianuarie 2008 condamnații au cerut ca Sovietul Suprem al Crimeii să adopte o decizie de anexare a peninsulei la Rusia.
Până recent, formula „Republica Donețk” era asociată cu o organizație neguvernamentală care a activat în Donbass și apoi a fost interzisă...
Evenimentele recente se intersectează și cu istoria încă unei organizații separatiste, create în Donbass în 2005. Astăzi, denumirea acesteia duce cu gândul la autoproclamata republică populară Donețk. Dar până recent expresia „Republica Donețk” se asocia exclusiv cu o organizație neguvernamentală care a activat în Donbass și apoi a fost interzisă. Scopul declarat al acesteia era acordarea unui statut special regiunilor estice ale Ucrainei care istoric au făcut parte din republica sovietică Donețk-Krivoirog – aceasta a existat două luni și în aprilie 1918 a devenit parte a Republicii populare ucrainene. Activiștii „Republicii Donețk” își organizau activitățile sub drapelul cu vulturul cu două capete, motiv pentru care în 2007 printr-o decizie a judecății activitatea organizației a fost sistată.

Cu toate acestea, peste doi ani după această decizie judecătorească, activiștii „Republicii Donețk” au organizat câteva mitinguri cu cererea de federalizare, proclamând drept „stat federativ suveran rusesc” regiunile Donețk și Herson din Ucraina. Pentru aceste acțiuni, sub acuzația de tentativă de răsturnare a ordinii constituționale, pe numele câtorva lideri ai „Republicii Donețk” au fost deschise dosare penale, dosare care însă nu au ajuns în judecată. Putem doar ghici motivul. Membrii organizației interzise au ieșit din nou la lumină în vara anului 2012, după ce mass media ucraineană a anunțat că în Rusia a început eliberarea de pașapoarte ale așa-numitei „Republici Donețk”: o reprezentanță a organizației a fost deschisă pe lângă Uniunea tineretului eurasiatic, la Moscova. Iar recent, fondatorul „Republicii Donețk”, Andrei Purghin, a devenit vice-premier al autoproclamatei republici populare Donețk. Împreună cu adepții săi, Purghin s-a alăturat lui Pavel Gubarev la mitingul din martie în cadrul căruia pentru prima dată s-au făcut apeluri pentru organizarea unui referendum privind autonomia regiunii Donețk. După acest miting ambii au fost arestați de Serviciul de securitate al Ucrainei, dar ulterior au fost puși în libertate. Eliberarea lui Gubarev a fost atunci cerută inclusiv de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.
Suporterii din Krasnoarmeisk ai "Republicii de la Doneţk"
Suporterii din Krasnoarmeisk ai "Republicii de la Doneţk"
Pe lângă această organizație, la mitingurile separatiste din regiunea Donețk erau nelipsite drapelele partidului „Blocul Rusesc”. Decizia cu privire la interzicerea acestei organizații politice a fost adoptată acum o lună de judecătoria de sector din Kiev, ”pentru apeluri la violarea integrității teritoriale a Ucrainei”. În pofida interdicției, acest partid și-a menținut prezența în Crimeea, iar pe pagina acestuia sunt indicate contactele activiștilor din diferite orașe din Ucraina.

„Blocul Rusesc” a fost creat, cel mai probabil, în aceleași scopuri ca și, mai târziu, „Unitatea Rusiei” din Crimeea, însă la mijlocul anilor 2000 partidul nu a acumulat numărul necesar de voturi la alegerile pentru Sovietul Suprem din Crimeea și s-a retras din viața publică a peninsulei. Printre membrii partidului „Blocul Rusesc” în trecut au fost și unul dintre actualii membri ai administrației separatiste din Crimeea, Serghei Țekov, la fel ca și omul de afaceri din Lvov, Alexandr Svistunov, lider al „Mișcării rusești din Ucraina”, care în ultimul timp oferă cu regularitate interviuri unei agenții de presă cu legături strânse cu separatiștii din Donețk.
În 2012 Svistunov a fost arestat fiind suspectat de neplata impozitelor.

În afară de organizații politice și neguvernamentale interzise, în Ucraina există și câteva partide și asociații politice care promovează ideile integrării cu Rusia și Belarus, aderării la Uniunea Vamală sau oferirii unui statut special limbii ruse. Reprezentanții acestora direct sau indirect cheamă la separatism și alipirea la Rusia. Pentru federalizarea Ucrainei și oferirea limbii ruse a statutului de a doua limbă de stat se pronunță „Partidul Slavon”, care are aceste teze prevăzute inclusiv în statutul său. În același timp, printre scopurile cele mai importante ale partidului figurează și „contribuția la depășirea crizei profunde din Ucraina prin aderarea acesteia la Comunitatea statelor est-slave și aliaților istorici ai acestora”, precum și „contribuția la crearea unui sistem geopolitic al statelor slave”. Blogul liderului partidului, Alexandr Luzan, este plin de cuvântul „hunta”, de cereri de demitere imediată a mai multor politicieni ucraineni, pe care acesta îi numește „extremiști kieveni și vest-ucraineni”. Referendumul nerecunoscut de comunitatea internațională din Crimeea este calificat de Luzan drept ”o victorie asurzitoare a Rusiei”.

Un limbaj asemănător poate fi găsit și pe site-ul organizației din Harkov „Oplot”, adepții căreia controlează în prezent clădirea Serviciului de securitate al Ucrainei din Donețk și care și-au autodenumit formațiunea militară ilegală „Armata pravoslavnică
Pavel Gubarev ca activist UNR
Pavel Gubarev ca activist UNR
rusească”. Despre legăturile acestei organizații cu activiștii mișcării neonaziste ruse „Unitatea națională rusească” (UNR) vorbesc nu doar experții ucraineni, dar și cei ruși. Printre membrii UNR se numără și „guvernatorul popular” al Donbass-ului, Pavel Gubarev. „Oplot” a participat la crearea ”Frontului ucrainean”, cea mai de răsunet ședință a căruia a avut loc la Harkov imediat după fuga din Kiev a fostului președinte Victor Ianukovici. Se aștepta ca Ianukovici să vină la acel congres și ca acolo să fie proclamată separarea regiunilor de sud-est ale Ucrainei într-o unitate statală autonomă, dar acest lucru nu s-a întâmplat. În finalul congresului a fost adoptată o declarație cețoasă, sensul căreia se rezuma la faptul că deciziile adoptate în 21 și 22 februarie de Rada Supremă ”trezesc îndoieli în legătură cu legitimitatea și legalitatea acestora”.

Chiar dacă „Frontul ucrainean” oficial figurează drept „uniune civică benevolă a reprezentanților poporului Ucrainei”, în componența acestuia intră organizații din Rusia: clubul de baikeri „Lupii de noapte”, organizația obștească a cazacilor de pe Don (unul dintre căpeteniile Uniunii cazacilor de pe Don, Nikolai Kozițin, acum conduce operațiunile armate în sud-estul Ucrainei). Chiar și organizația „Alegerea ucraineană”, care face parte din „Front”, este direct finanțată de Rusia, potrivit mass-media. Probabil, are un anumit rol în toată această poveste și inițiatorul creării acestei organizații, Victor Medvedciuk: nașul de botez al fiicei sale, Daria, este președintele rus Vladimir Putin.

Printre simpatizanții separatiștilor din Crimeea și Donbass cel mai vizibil este Partidul Comuniștilor din Ucraina (PCU), care a luat 13 la sută din voturi la ultimele alegeri parlamentare. Corturile comuniștilor stau în piața Lenin din Donețk, unde au loc cu regularitate mitinguri separatiste, iar de pe tribuna Radei Supreme liderul comuniștilor, Piotr Simonenko, a declarat de nenumărate ori că susține demersurile rebelilor din estul Ucrainei. Mai mult decât atât, conform unei investigații finalizate, unii deputați din Rada Supremă aleși pe listele comuniștilor îi ajută pe separatiști. Anterior au existat demersuri din partea partidelor ucrainene de extremă dreapta care au cerut o anchetă legată de faptul dacă nu cumva activitatea PCU contravine constituției. Aceste partide au solicitat chiar interzicerea activității Partidului Comuniștilor. Totuși, nu toți comuniștii împărtășesc viziunea liderului formațiunii. Fracțiunea PCU din Rada Supremă a fost părăsită de deputatul Oxana Kolesnik,, iar unul dintre activiștii partidului din Donețk într-un interviu pentru Radio Svoboda, fiind întrebat dacă susține separatismul din Donbass, a declarat că se pronunță pentru unitatea Ucrainei. Dar se pare că multor membri ai PCU, mai ales celor în vârstă, le sunt apropiate apelurile liderilor autoproclamatei republici populare de la Donețk de a naționaliza proprietatea de stat și proprietățile oligarhilor.
Comuniștii ucraineni visează la o revanșă: restabilirea controlului statului asupra întreprinderilor mari privatizate și reglementarea de stat a prețurilor...
Spre deosebire de majoritatea partidelor comuniste din țările Europei Centrale, care, după dispariția lagărului socialist au evoluat către valorile social-democrate, comuniștii ucraineni visează la o revanșă: restabilirea controlului statului asupra întreprinderilor mari privatizate în anii 90 și introducerea sistemului reglementării de stat a prețurilor. Din acest motiv, adepților PCU le este apropiată politica lui Vladimir Putin, care a expropriat activele oligarhilor, de exemplu, ale lui Mihail Hodorkovski sau Vladimir Gusinski. Asta, chiar dacă oligarhii „prietenoși” cu Putin nu au fost afectați de această politică. Ceva de genul acesta planifică să facă la Donbass și liderii republicii populare Donețk – declarații în acest sens a făcut unul dintre acești lideri, Denis Pușilin, la sfârșitul lunii mai. Câteva zile mai târziu „primul ministru” al republicii populare Donețk, Alexandr Borodai, a declarat că activele celui mai mare oligarh din Donbass, Renat Ahmetov, nu vor fi afectate, dar chiar și naționalizarea proprietăților altor mari întreprinzători ai regiunii ar putea însemna o reformatare de proporții a structurii proprietăților, lucru de care sunt interesați unii membri al altui partid ucrainean – Partidul Regiunilor. Potrivit guvernatorului în exercițiu al regiunii Lugansk, Irina Verighina, deputații Partidului Regiunilor Alexandr Efremov și Serghei Grohov, care au vizitat recent Moscova și au ținut discursuri în fața deputaților Dumei de Stat, ar putea fi implicați în finanțarea mișcării separatiste. Se pare că aceștia speră că investiția s-ar putea recupera pe viitor, când se va ajunge la revizuirea drepturilor de proprietate asupra întreprinderilor. În Crimeea, de exemplu, acest proces deja a început: Uzina maritimă din Sevastopol, care aparține actualului președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko, este verificată sub aspectul legalității privatizării.

Politigraf

XS
SM
MD
LG