Nimeni n-a îndrăznit s-o spună, dar eliminarea Spaneiei era de aşteptat. Cupa Mondială a pierdut Spania, deţinătoarea titlului scoasă din cursă încă din prima serie de jocuri din grupe, dar pierderea nu e nici inexplicabilă, nici ireparabilă.
Explicaţia imediată e Chile, o echipă subestimată doar de naivi. În meciul direct de pe Maracana, Chile a jucat de la un cap la altul impecabil. Chilienii au dictat tactic şi fizic, în timp ce Spania a trăit 90 de minute de convalescenţă. A fost 2-0, dar scorul nu spune nimic despre mentalitatea ofensivă şi compactă a chilienilor şi nici despre planul Sampaoli.
Antrenorul argentinian Jorge Sampaoli a preluat echipa chiliană acum doi ani, fără fanfară şi prestigiu. Sampaoli a înţeles, însă, care e antidotul la faimosul joc de pase tika-taka al spaniolilor şi a schimbat cursul fotbalului. Pe scurt, viteză în adîncime, pressing necontenit şi bombardament de precizie cu mingii angajate între stoperii adverşi. Lecţia a mers ceas.
De remarcat că Olanda a jucat foarte asemănător în primul meci care a deschis lucrările de demolare a Spaniei. Van Gaal, antrenorul supratitrat al Olandei a înţeles exact ce a înţeles necunoscutul Sampaoli: Spania e blocată de propriul sistem de joc. De aici, a doua explicaţie a căderii spaniole. Nucleul de la Barcelona a obosit jucînd şi cîştigînd cu acelaşi sistem. Lipsa de motivaţie şi dispariţia poftei de joc au transformat Spania într-un monument imobil şi slab apărat. Spania şi sistemul Barcelona au dat un sistem de joc care a adus fotbalul la limită, transformîndu-l într-o chestiune de posesie aproape totală. Un sistem care cere calităţi tehnice excpeţionale dar şi un sistem care a riscat să închidă jocul de fotbal. Într-un fel, declinul sistemului spaniol e binevenit. Fotbalul adus la mondiale de echipe ca Olanda, Germania şi Chile e o deschidere de mult aşteptată în climatul irespirabil forţat, în ultimii aproape 10 ani, de spanioli.
Cealaltă mare poveste a Mondialelor e Brazilia. Presiunea publică apasă cu o forţă uriaşă această echipă, care nu trebuie confundată cu vreuna din echipele magice ale Braziliei. În afara lui Neymar şi eventual Thiago Silva sau Oscar, nici unul din jucătorii Braziliei 2014 nu ar fi avut loc în echipele Braziliei din 1958, 1962, 1970, 1982 sau 2002. Felipe Scolari ştie ce echipă antrenează şi, din acest motiv, a impus un stil prudent cu fortificaţii defenisive mai bine lucrate decît dispozitivul de atac. Primul meci, împotriva Croaţiei a început cu un ghinion dezastruos. Marcelo a înscris în proprie poartă. Totul se putea termina aici, dar Brazilia a fost salvată de arbitraj. Neymar a rămas în teren şi a egalat, deşi trebuia eliminat fără ezitare pentru o lovitură premeditată. Penalty-ul care a adus victoria brazilienilor a fost, în cel mai bun caz, o farsă. Brazilia a fost împinsă de la spate şi a trecut de primul meci dar a intrat pe un drum închis. Asta s-a văzut clar la al doilea meci, în care Brazilia a făcut faţă cu greu Mexicului, o echipă excelent organizată, ofenisivă şi inepuizabilă. Portarul mexican Ochoa a făcut un meci uluitor, dar Brazilia a fost blocată de propriile minusuri. A fost un 0-0, în definitiv, satisfăcător pentru Brazilia, dar faza următoare poate fi fatală.
E clar că europenii sînt în avangarda Mondialelor. Cu excepţia chilienilor şi a mexicanilor, echipele non-europene au dezamăgit masiv. Germania, Olanda, Italia şi chiar Franţa au desfăşurat un fotbal de atac foarte direct şi eficient. Brazilia şi Argentina nu au adus nimic nou faţă de ce era de presupus. Avansul plutonului european a fost ilustrat cu Portugalia în rol de cobai. Germania a dezvoltat un fotbal de control total şi a lăsat Portugalia cu 4 goluri şi 10 ani în urmă. Africanii au dezamăgit masiv şi rămîn, practic, în afara echipelor care contează cu adevărat. Japonia şi Coreea de Sud au cîţiva jucători notabili însă nu mai reţin nimic din vigoarea şi viteza de acum cîţiva ani.
E de presupus că faza a doua va porni cu grupul european în postură de favorit. Marea întrebare e dacă Brazilia va reuşi să treacă de marele handicap psihic şi valoric vizibil in prima fază.
