Opera a fost și este, din toate timpurile, o lume nemiloasă, iar atunci cînd intervin în joc și rațiuni de ordin etic sau politic, pînă și stelele ei riscă să plătească cu capul convingeri sau erori sărvîrșite și devenite publice. Cazul ultim este al unei extrem de talentate soprane georgiene, Tamar Iveri, o revelație pe scena operei la debutul ei în Occident, la Festivalul de la Salzburg și apoi la Opera din Viena, în 2004.
Tamar Iveri, care în ultimul deceniu a avut o carieră deosebit de frumoasă pe marile scene de operă ale lumii, pare să fie în acest moment complet izolată, calendarul spectacolelor pentru anul în curs, postat pe site-ul ei Internet, fiind total gol.
La 5 iulie, soprana georgiană urma să cînte într-o nouă montare la Opera din Sydney, în Australia, în rolul Desdemonei din Otello-ul verdian. Dar, cu cîteva zile în urmă, direcția operei de la Sydney a anunțat brusc că „Opera Australia a ajuns la o înțelegere cu Tamar Iveri pentru întreruperea imediată a contractului ei cu compania”.
Decizia Operei din Sydney a urmat unor relatări, transmise peste week-end, potrivit cărora „La Monnaie”, celebra operă de la Bruxelles, i-a anulat opțiunea pentru premiera din 2015 a unui spectacol cu „Un bal mascat”.
Ceea ce a determinat concedierea sopranei se datorează opiniilor ei cu iz homofob, formulate într-o scrisoare deschisă, adresată cu un an în urmă președintelui Georgiei, o zi după împiedicarea violentă a paradei anuale gay de la Tbilisi de către militanți ai Bisericii ortodoxe. Textul publicat atunci pe pagina ei de Facebook a devenit cunoscut publicului occidental, în traducere engleză, cu puțin timp în urmă.
În presa internațională se nota zilele acestea că organizația LGBT din Georgia, Identoba, sprijină în mod clar boicotul internațional împotriva sopranei, iar un ultim mesaj al acestei grupări, ar aprecia că, dacă Tamar Iveri nu va găsi o cale inteligentă, credibilă, de a-și cere scuze, cariera ei de viitor se va limita la apariții doar pe scenele din Rusia.
Scrisoarea deschisă în cauză, între timp retrasă de pe Facebook, folosea un limbaj, calificat de direcția Operei de la Sydney, drept, „imoral”, „excesiv” la adresa minorităților sexuale, cerîndu-i președintelui Georgiei, între altele, „vă rog, opriți tentativele puternice de a aduce „materiile fecale” ale Occidentului în mentalitatea omenilor folosind propaganda [...] Indiferent de cît de nefericit ar putea deveni „Occidentul prietenos”, din fericire, poporul georgian este conștient de ce fructe i se oferă ca meniu de Occident.... Desigur, în anumite ocazii, este necesar să dai peste bot pentru a fi apreciat ca națiune în viitor și de a fi luată în serios...”
Analiștii scrisorii observau zilele acestea că textul este împănat cu formule contradictorii, Tamar Iveri susținînd și că ar avea numeroși „prieteni și rude gay” și că ea, „ca persoană, condamnă orice fel de violență”. Scrisoarea fusese postată o zi după ce, la 17 mai 2013, mii de georgieni, conduși de preoți au atacat violent, în centrul capitalei, la Tbilisi, militanții pentru drepturile comunității gay, gest ce a dat naștere la numeroase reacții ale unor înalți diplomați occidentali, între care secretarul-general Nato.
Soprana georgiană s-a apărat zilele acestea, scriind pe Facebook și dînd declarații publice, preluate de presa internațională (Der Spiegel, Los Angeles Times, etc.), că „este șocată și întristată de relatările de pe Internet și din presa din Australia ce mă califică drept o homofobă... De-a lungul întregii mele cariere am lucrat cu persoane gay, iar unii îmi sînt prieteni foarte apropiați. Toți pot confirma că niciodată nu am spus un cuvînt ce m-ar putea asocia cu ideile homofobe”. Tamar Iveri adăuga și că pasajele incriminate din scrisoarea deschisă s-ar datora intruziunii pe contul ei de Facebook al soțului ei, „un om extrem de credincios și cu o atitudine dură față de gay”.
Între timp, scandalul internațional în lumea artei a luat amploare, cu mii de postări pro și contra deciziei, doar aparent abrupte, de concediere a sopranei georgiene. Credibilitatea apărării ei, pe de-o parte, este pusă în cauză, în măsura în care ea afirmă că scrisoarea de pe Facebook ar fi fost menită să prevină o izbucnire de violență, în timp ce, în realitatea, ea fusese postată după incidentele violente de la Tbilisi. Pe de altă parte, scandalul, se observă, a devenit public și decizia de concediere a căzut după ce sponsori majori ai operei australiene, cum sînt companiile Mazda și cea de transporturi aeriene Qantas, au declarat drept „inacceptabile” și „preocupante” opiniile sopranei.
Cîteva lucruri par certe. Astăzi a devenit extrem de greu, dacă nu chiar imposibil, să ascunzi, ca personaj public, asemenea opinii dezonorante, iar cazul Tamar Iveri, urmează, în ce privește drepturile minorităților sexuale, protestelor la care a fost supus și dirijorul rus Valeri Gergiev, apărător al legislației președintelui Putin. Cert este și că, așa cum observau pe Facebook două muziciene originare din România, „Homofobia nu are nici un loc în secolul al XXI-lea, în nici un context”, la fel ca și „limbajul abject” folosit de un artist ce „nu a avut nici o problemă să cînte operele „materiei fecale” Ceaikovski”.
