În curtea blocului se apropie de mine un omulean de circa 50 de ani, în şort, cu şlapi, și cu un tricou pe care scrie „MOLDOVA”.
„Păi, asta tu, vecinu', scrii despre noi tot felul de bazaconii pe la radio?”
„Bazaconii? Da, am mai scris cîte ceva, dar nu bazaconii…”
„Iaca spune lumea că tu te jelui la Evropa plius…”
„Nu-i adevărat. Eu am o rubrică la Europa Liberă…”
„Ei, îi tot un drac! Da ce nu-ţi place? Că am înţeles că te plîngi că aici îi parkovkă…”
Omuleanul se uită lung pe sub sprîncene. Pare curios.
„Păi, am cam obosit să vă tot explic. Nu-mi place chiar faptul că a noastră curte e parcare”.
„Ei, tu nu eşti serios, vecinu'. Ce te încurcă aşa de tare maşinile astea? Ce, nu poţi dormi noaptea din cauza lor?”
„Nu ştiu ce să vă spun. Cred că ar fi mai bine să fie curtea fără maşini…”
„Şi dacă crezi aşa, trebuie să vorbeşti pe la radiouri, a !? Îi normal asta?”
„Dar sînt ziarist şi am dreptul la un punct de vedere…”
„Asta-i clar că ai dreptul, da' tu la oamenii aiştia cu maşini te-ai gîndit? Tu dacă aveai maşină nu tot aici o lăsai?”
„Dar eu nu am maşină…”
„Bine, eu iată ce-o să-ţi spun, vecinu'. Scrie şi tu despre lucruri serioase, iaca, de pildă, despre vizele astea care le-o scos amu. Asta-i temă serioasă. Şi nu umbla cu pîra pe la radio. Nu-i serios asta, înţelegi? Sîntem vecini şi trebuie să trăim ca o familie. Oameni sîntem, sau ce? Da' dacă umbli cu pîra, ce-o să creadă lumea de tine? Eşti, sau nu eşti paţan?”
Am reflectat preţ de cîteva clipe în timp ce omuleanul în şort şi cu şlapi mă sfredelea cu privirea. Şi mi-am zis: dar poate are dreptate omuleanul? Poate trebuie să fiu paţan şi să nu mai tulbur apele? E de reflectat în această privinţă…
