Parlamentarul olandez de centru dreapta, Pieter Omtzigt, unul dintre cei mai activi membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în dosarele din spațiul post-sovietic, a organizat în marginea sesiunii de vară a APCE, care s-a desfășurat săptămâna trecută la Strasbourg, un eveniment dedicat situației din Ucraina. Între vorbitori: Igor Sobolev, șeful Comitetului pentru lustrație din Ucraina, și Mustafa Djemilev, liderul tătarilor din Crimeea. Dezbaterile au relevat faptul că cetățenii ucraineni sunt sever afectați de prezența rusă din Crimeea și din estul Ucrainei.
„Viața tătarilor este foarte dificilă acum, sub ocupație. Vor fi dificultăți și mai mari cu ocazia alegerilor, căci ei nu pot participa în alegeri. Apoi, și economia Crimeii suferă. Nu e picior de turist acolo, cum ar fi fost normal în această perioadă”, ne-a declarat parlamentarul olandez. „Cred că Rusia, și, într-o anumită măsură și Uniunea Europeană, s-au comportat iresponsabil în chestiunea ucraineană. Ar fi trebuit să lăsăm această țară să negocieze în mod liber cu ambele părți. Acum Ucraina este o zonă tampon între Rusia și UE. Cele două (UE şi Rusia) deja sunt implicate în războiul din Siria. Ucraina ar putea deveni un al doilea front în care acționează trupe nesemnalate. Iar asta se întâmplă chiar aici, lângă UE. Cred că nu doar noi suntem îngrijorați, ci și Rusia. Să nu uităm că Ucraina este un partener foarte important pentru Rusia, atât economic cât și geostrategic. Este o țară mare și mai importantă din toate aceste puncte de vedere decât celelalte foste țări sovietice din regiune.”
Pieter Omtzigt deplânge faptul că în țările unde există conflicte înghețate factorii politici nu fac o prioritate din găsirea unor soluții în interesul populației din regiunile afectate.
„În ultimele 2 decenii, după Transnistria, Osetia de Sud sau Nagorno-Karabah, avem acum alte părți ale unor țări ocupate de alții, fapt care a generat entități nerecunoscute de nimeni la nivel internațional. Primii care suferă de pe urma unor astfel de situații nu sunt președinții Ucrainei sau Rusiei - daca vorbim de Crimeea sau Ucraina de Est - ci populația care trăiește acolo. Acești oameni nu pot călători, nu pot lucra și viețile le sunt distruse de marea politică, ce se practică deasupra capetelor lor.”
Cât privește decizia preşedintelui rus Vladimir Putin de a cere Consiliului Federaţiei (camera superioară a parlamentului) revocarea autorizației date armatei de a interveni în Ucraina, Omzigt crede că inițiativa liderului de la Kremlin „ar fi putut fi catalogată drept o evoluție pozitivă doar dacă ar fi revocat şi pretenția Rusiei la teritoriul ucrainean. Adică, dacă Rusia ar fi redat Crimeea Ucrainei. Atunci ar fi mult mai simplu sa le spună separatiştilor să înceteze luptele”, este de părere politicianul olandez, care afirma că în ciuda aparenţei că Crimeea este un caz închis, Consiliul Europei ca și comunitatea internaţională nu lasă lucrurile așa, dând termen Rusiei pentru retrocedare luna ianuarie 2015.
„Crimeea este recunoscută la nivel internațional ca parte a unei Ucraine suverane. Nu ca parte a Federației Ruse. Acest lucru este garantat de însăși Rusia prin Tratatul de la Budapesta. Problema CoE şi a altor organizaţii este că am fost prea blânzi când Rusia a intrat în 2008 in Georgia - ocupând Osetia de Sud și Abhazia. După șocul inițial, ne-am comportat apoi ca și cum totul era oarecum normal. Și atunci Rusia a trăit cu impresia că poate să revendice şi alte teritorii ale altor state. Consiliul Europei trebuie să se lupte să evite un astfel de comportament al statelor sale membre care ne va duce într-o situaţie haotică. CoE a fost înfiinţat pentru a preveni conflicte între membrii săi. Cum spuneam, războiul dintre Georgia și Rusia a reprezentat pentru noi un șoc, fiind primul război între doi membri ai Consiliului Europei. Trebuie să stopam un astfel de comportament. Nu e nimic de negociat aici. După o astfel de logica, și Germania poate spune că Kaliningradul a fost un oraș german. Ce facem, redefinim granițele de după război? După căderea zidului Berlinului, Europa a renunțat la o astfel de abordare”, arată Omtzigt.
NATO a anunțat că intenționează înființarea unui fond care să finanțeze îmbunătățirea capacității militare a Ucrainei. L-am întrebat pe politicianul olandez dacă acesta este urgența pentru Ucraina.
„Problema este că un număr de țări membre ale NATO a garantat granițele Ucrainei. Este o idee rea ca toată lumea să folosească forța militară acum. De aceea am și dat exemplul Siriei, căci acolo am văzut la ce a dus utilizarea forțelor militare. Toată lumea în Vest a crezut ca Siria e ușor de rezolvat. Ei bine, nu e chiar așa de simplu. Țara e distrusă, 3 milioane de oameni au părăsit-o, iar 7 milioane sunt dislocate în plan intern. Unul dintre cele mai mari dezastre umanitare din lume. Și este cauzat de faptul că cei aflați în conflict nu doresc să meargă la masa de negociere. Ca să rezolvi conflictul din Siria trebuie să implici toate părțile aflate in conflict. Cine nu înțelege asta, nu realizează că ne apropiem de genocid. Și cred ca același lucru se poate întâmpla și in Ucraina. Este păcat. Rusia, Ucraina, si noi, țările membre ale UE, ar trebui sa ne aducem aminte că avem mult mai multe in comun in istoria si valorile noastre, decât lucruri care ne despart. Cât privește conflictele înghețate, Consiliul Europei nu a reușit să identifice o rezoluție pentru aceste conflicte. Nagorno-Karabah, de pildă, rezolvarea acestui conflict a fost una dintre condițiile admiterii Armeniei si Azerbaidjanului ca membri ai CoE, în 2001. Însă nu am făcut nimic după aceea. La fel, am lăsat baltă Osetia de Sud si Abhazia după conflictul din 2008. Și acum ceea ce vedem este că în Siria luptă rebeli din Abhazia sau Cecenia.”
Comunitatea internațională pare fără putere în aceste conflicte. Însă Consiliul Europei, de pildă, deși nu are putere militară, are un important cuvânt de spus în procesul de negociere.
„Are putere de negociere și ar trebui să și-o folosească la maxim. Și să aducem aceste țări care folosesc forța armată la masa de negociere. Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei, care a fost reales, deşi opţiunea mea a fost alta, are o reţea de contacte importante si relaţii foarte bune cu Rusia. Ar trebui să își folosească aceste relații, căci să ignorăm Rusia nu ar fi inteligent.”
Poate fi Transnistria o noua Crimee, l-am întrebat pe Pieter Omtzigt? Își mai poate permite Rusia un astfel de derapaj, care ii va ruina relațiile cu comunitatea internațională?
„Crimeea este diferita istoric și geografic de Transnistria. Rusia va construi un pod care o va lega de Crimeea. După ce podul va fi construit, Crimeea va face parte și geografic din Rusia. Nu este același lucru cu Transnistria . Acesta va rămâne mereu un mic teritoriu în afara teritoriului Rusiei”, este opinia politicianului olandez, Pieter Omtzigt.
