Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, după anunțarea de către Petro Poroșenko a încetării focului, cu greu se poate numi armistițiu. În ajun a murit operatorul de la postul public Pervîi Kanal, Anatoli Klian. A murit în circumstanțe misterioase, când ca și cum un autocar cu mamele pașnice ale recruților a trecut în direcția cazărmilor. Dar, judecând după imaginea filmată, șoferul acestui autocar „pașnic”, îmbrăcat în haine de camuflaj, arăta foarte suspect. Cine se opune păcii în Ucraina? O discuție în studioul Radio Svoboda cu apărătorul drepturilor omului Lev Ponomariov, și conducătorul științific al facultății de politologie aplicată a Școlii superioare de economie, Mark Uranov.
Corespondentul nostru special, Andrei Babițki, este în legătură telefonică directă din Luhansk. Andrei, care e situația în regiune?
Andrei Babițki: Aș caracteriza-o ca pe o pauză. Toată lumea trăiește în așteptarea reluării acțiunilor militare, care, judecând după acțiunile întreprinse de militarii ucraineni, se pare că vor fi într-adevăr relansate. Tehnica blindată este concentrată în apropiere de Slaviansk, Luhansk și Donețk, aici sunt dislocate forțe considerabile. Oamenii cred că de pe o zi pe alta, dar cel mai probabil chiar astăzi, acțiunile militare vor fi reluate. Sunt unele detalii care indică asupra faptului că anume asta se va întâmpla în viitorul apropiat. De exemplu, tirurile asupra Slavianskului și Luhanskului, unde m-am aflat astăzi, nu contenesc. Am mers, împreună cu colegul meu ceh, în orășelul Metallist, este o periferie a Luhanskului, unde săptămâna trecută au murit doi jurnaliști ruși și acolo într-adevăr se trage din ambele părți – se trage nu doar din zona pozițiilor ucrainene, dar răspunde și artileria grea din partea gărzilor din Luhansk. Iată de ce e destul de greu de vorbit despre un armistițiu – mai degrabă sunt tiruri și lupte de intensitate scăzută. În ceea ce privește Slavianskul, intensitatea tirurilor și a confruntărilor militare rămâne la un nivel destul de ridicat.
Vladimir Kara-Murza: Mulțumesc, Andrei! Situația de conflict s-a mutat parțial și la Moscova la sfârșitul săptămânii trecute – în curtea Casei jurnaliștilor, unde avea loc ședința Congresului intelectualității consacrat situației din Ucraina. Congresul a fost pichetat de oponenții armistițiului. Povestește Lev Ponomariov.
Lev Ponomariov: Pentru început, trebuie să spun cine s-a adunat acolo. În sala de conferință a Casei jurnaliștilor a avut loc sesiunea ordinară a Congresului intelectualității. Sunt oameni care se pronunță împotriva războiului, a auto-izolării Rusiei și a totalitarismului. Este un grup de intelectuali care s-a auto-întitulat așa. Acest grup a apărut la început de martie, când a avut loc anexarea Crimeii și mulți intelectuali s-au pronunțat, separat, împotriva acestei anexiuni. Au fost și organizații care au luat atitudine, de exemplu, PEN-Centrul a adoptat o rezoluție împotriva anexării Crimeii, la fel și Uniunea apărătorilor drepturilor omului din Rusia. Și la un moment dat a devenit evident că toate aceste forțe trebuie să se unească pentru a arăta ca împreună constituie o forță și că nu toată lumea susține acțiunile puterii. Au fost adunate semnături, în jur de 500, dintre care în jur de 100 sunt oameni de prim calibru în Rusia, oameni cunoscuți de toată țara.
Atunci au apărut două liste, simultan a apărut așa-numita listă a lui Medinski – sunt la fel intelectuali care au spus: „noi susținem orice acțiuni ale lui Putin”. Și astfel s-a produs scindarea intelectualității, linia de divizare constituind-o atitudinea față de chestiunea Crimeii. Acest Congres a produs încă câteva documente, printre altele noi am propus o „hartă de parcurs”, care putem spune chiar că într-un fel este realizată acum. Orice „hartă de parcurs” este ușor de scris, dar greu de realizat. Documentul a fost publicat în Novaia Gazeta, publicație care asigură suport informațional Congresului.
Ultimul Congres a fost consacrat temei fierbinți a scindării societății și cum poate fi aceasta oprită, rolul și responsabilitatea intelectualității în această scindare a societății. Dacă în Ucraina este război, acest război poate fi și în Rusia, dacă scindarea se va menține. Iar apoi a avut loc atacul despre care ați amintit. Pe la mijlocul ședinței au aruncat nu știu ce soluție inflamabilă și am fost nevoiți să oprim ședința. Am fost atacați de Mișcarea național-eliberatoare a Rusiei.
Vladimir Kara-Murza: Mark, ce v-a determinat să participați la acest Congres?
Mark Uranov: Din punctul meu de vedere, cel mai periculos ce se poate întâmpla într-o societate modernă este gradul foarte mare de agresivitate, care acum depășește peste tot orice limită. Depășește orice limită în rândul elitelor, în opinia publică, printre prieteni. Oamenii au un astfel de nivel de ură, pe de o parte, iar pe de altă parte se autoafirmă cu atâta patos, încât nu au nicio șansă să ajungă la decizii cât-decât înțelepte. Un om cu un nivel ridicat de agresivitate tinde să adopte decizii care în final generează greșeli, tragedii și colaps. La ziua de azi acest fenomen a atins cote critice.
Din punctul meu de vedere trebuie de făcut totul pentru ca țară să se răcorească, să se liniștească spiritele și în rândul elitelor, și în conștiința colectivă. Și doar scăpând de această tensiune, de sentimentul că „trebuie să dăm tuturor la bot, altfel ne vor mânca”, să ne așezăm și să gândim, să cântărim ce putem, ce nu putem, ce este bine pentru noi și ce este rău, în numele cui sau a ce acționăm. Și atunci, pur și simplu să reîncepem să trăim o viață normală. Ceea ce se întâmplă acum este o isterie de proporții atât de fantasmagorice încât, din punctul meu de vedere, nu va aduce nimic bun – la fel ca și în alte cazuri de isterie, mai ales când aceasta adoptă un caracter de manifestare politică.
Ceea ce s-a întâmplat la congres este un lucru foarte caracteristic. S-au adunat oameni pentru a discuta ce e de făcut pentru ca în societate să fie pace. Acolo stă un pichet și oameni cu fețe indiferente țin pancarte: „Cine e pentru Maidan, va pleca în Magadan!” sau „Aici s-au adunat trădătorii Rusiei!”. În sală încep discuțiile și dă buzna un om – care șchiopăta, probabil invalid de război – cu o pancartă: „Rușine!” și strigă: „Rușine vouă, trădătorilor!” Apoi pleacă. Apoi apar alți oameni ciudați și varsă lichid inflamabil. De fapt, noi suntem împotriva ca oamenii să nu se asculte unii pe alții și să se acuze din start: „ești trădător, ticălos, te-au cumpărat”… Astfel nu se face politică, astfel de destramă țara.
[trad. Lina Grâu]
