După ce a fost arestat preventiv pentru 24 de ore, ceea ce reprezintă o premieră în istoria celei de a V-a Republici în ce priveşte foştii preşedinţi, iată-l acum inculpat sub acuzaţiile de corupţie activă şi trafic de influenţă, acuzaţii pentru care riscă 10 ani de închisoare. Povestea vine în condiţiile în care partidul lui Sarkozy, UMP (Uniunea pentru o Mişcare Populară), trece printr-o gravă criză, mai ales după scandalul uriaş provocat de afacerea finanţărilor ilegale, scandal care l-a dus în prag de dezastru. Inculparea fostului preşedinte se produce într-o perioadă în care acesta trimitea tot mai multe semnale ce arătau că doreşte să revină în prim-planul vieţii politice, să preia conducerea partidului şi să-şi anunţe candidatura la alegerile prezidenţiale din 2017.
Sigur, partizanii lui Sarkozy pun la îndoială imparţialitatea judecătorilor şi denunţă o campanie menită a-l scoate din joc pe cel mai redutabil rival al actualului preşedinte François Hollande. Adevărul este că, la dreapta eşichierului politic, nu s-a impus deocamdată nici o personalitate puternică, în măsură să câştige alegerile de peste trei ani. Dreapta e sfâşiată de rivalităţi interne, e debusolată, lipsită de vlagă, pare paralizată de afacerile de corupţie dezvăluite în ultima vreme. Culmea ironiei, dreapta e în degringoladă tocmai acum, când preşedintele François Hollande atinge cote record de impopularitate. Lucru de care actuala opoziţie nu profită, după cum se vede, în nici un fel.
Va trebui, evident, să aşteptăm desfăşurarea evenimentelor şi nu trebuie exclusă ipoteza că ex-preşedintele Sarkozy mai are poate câteva cartuşe de rezervă. Îi va fi însă foarte greu să-şi recâştige credibilitatea şi să se impună ca lider incontestabil al dreptei.
Situaţia din Franţa prezintă o serie de asemănări cu starea de lucruri din România. Şi la noi dreapta încearcă să se unească, dar nu ştim exact în ce condiţii şi care va fi candidatul pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie. Măcar în Franţa mai e timp dar la noi au mai rămas doar câteva luni. Imaginea clasei politice e puternic afectată de mai multe afaceri de corupţie şi de trafic de influenţă la nivel înalt. Premierul Victor Ponta, cu siguranţă candidatul stângii la scrutinul din noiembrie, tratează cu arogantă superioritate acuzaţiile conform cărora ar fi implicat într-o afacere de trafic de influenţă, asta în timp ce fratele preşedintelui se află, sub aceeaşi acuzaţie, în arest. Şi nu ştiu cum se face că, deşi cazurile de corupţie în rândul social-democraţilor sunt nenumărate, tot dreapta plăteşte oalele sparte. Oricum, nu e câtuşi de puţin climatul ideal pentru o campanie electorală care, în fapt, a şi început.
