În vizita lui săptămânală la studioul din Chișinău al Europei Libere, publicistul și istoricul Ghe. Cojocaru a stat de vorbă cu Vasile Botnaru despre Acordul de Asociere și Liber Schimb dintre Moldova și UE.
Gheorghe Cojocaru: „De la votarea Declarației de independență la 27 august 1991, în Parlamentul de la Chișinău nu s-a mai votat nominal, prin invitarea fiecărui deputat la tribuna centrală pentru a-și anunța deschis opțiunea și a semna personal în lista membrilor instituției legislative, astfel încât votul nominal din 2 iulie 2014 al unei majorități parlamentare în favoarea ratificării Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pare să se constituie într-un act politic și juridic de anvergura celui produs 23 de ani în urmă. Însă, la o privire mai atentă asupra acestui capitol al comparațiilor istorice, mai potrivită, totuși, ar fi compararea acordului, ratificat ieri, cu Declarația de suveranitate, din 23 iunie 1990, care a marcat pasul decisiv spre desprinderea de fostul spațiu sovietic și dobândirea independenței de stat un an mai târziu.”
Europa Liberă: Unii deputați au tălmăcit votarea nominală drept un moment festiv, alții au folosit ocazia să își prezinte opțiunea direct, în fața alegătorilor, alții au dat bir cu fugiții și au părăsit sala. De ce este atât de importantă această votare nominală și de ce se recurge la această procedură parlamentară?
Gheorghe Cojocaru: „În momentele de răscruce istorică, când anume corpului legislativ îi revine misiunea luării unor decizii de maximă importanță pentru destinul societății, legea prevede procedura acestui tip de vot prin asumarea unei responsabilității personalizate a membrilor legislativului. Votul nominal subliniază nu numai propria responsabilitate a celor care votează, dar și semnificația profundă a hotărârii luate pentru întreaga societate. Votul din 2 iulie, așa cum s-a atestat și la data adoptării Declarației de suveranitate, acum mai bine de două decenii, nu este unul unanim, existând o puternică opoziție parlamentară, comunistă și socialistă, împotriva cursului de integrare europeană.”
Europa Liberă: Insistați pe comparația aceasta a Acordului de Asociere cu Declarația de suveranitate. Sugerați cumva că este și această parafare un pas decisiv?
Gheorghe Cojocaru: „Așa ar trebui să fie, aceasta este logica parcursului pe care l-au urmat toate statele, desprinse din fostul lagăr socialist, pentru a ajunge astăzi membre ale Uniunii Europene. Având în vedere aceste circumstanțe, atunci când Republica Moldova va fi invitată să adere la Uniunea Europeană, după realizarea foii de parcurs, în calitatea sa de stat asociat, eventualul Acord de Aderare va putea fi interpretat dintr-o perspectivă comparativă în raport cu Declarația de independență a Republicii Moldova...”
Europa Liberă: Adversarii Acordului de Asociere pretind că Republica Moldova va renunța, de fapt, la obiectivele fixate în Declarația de independență. Fostul președinte Voronin a ajuns la concluzia că obiectivul pe care l-a promovat cu începere din 2005 nu mai este favorabil, Moldova ar renunța la suveranitatea națională în favoarea celei comunitare…
Gheorghe Cojocaru: „O renunțare benevolă și parțială, care este în favoarea și nu în defavoarea statelor care iau aceste decizii, pentru că apartenența la familia europeană se sprijină pe niște reguli de joc, care trebuie respectate de toți actorii, fără nicio excepție. Până atunci însă nu teama de o așa-zisă „pierdere” a suveranități ar trebui să preocupe actuala clasă politică, ci teama de a rata, din propria vină, perspectivele care au lipsit până acum și care acum se deschid în fața societății din Republica Moldova.”
