Moscova ia în considerare o eventuală reevaluare a preţului gazelor naturale pe care Moldova le importă de la compania de stat Gazprom. În acest moment, Moldova plătește 368 de dolari pe mia de metri cubi, un pret mai mic decît cel plătit de România (432 de dolari), de Ucraina - 485, Polonia - 526 sau Cehia - 503. Vasile Botnaru a stat de vorbă cu fostul premier Dumitru Braghiș.
Europa Liberă: O analiză pe care a publicat-o Europa Liberă confirmă presupunerea că Federația Rusă nu face gesturi filantropice, atunci când exportă hidrocarburi, gaz, în special. Un exemplu: cei care depind în proporție de 80-90 la sută de aceste livrări plătesc prețuri mai mari, cei care au în cota lor de consum, bunăoară, Germania, 20 sau 15 la sută, plătesc un preț mai mic. De aici rezultă că promisiunea de a obține gaz rusesc ieftin în schimbul prieteniei cu Federația Rusă este un mit. Dumneavoastră ați fost în situația să rezolvați asemenea probleme, ce vă spune experiența dumneavoastră?
Dumitru Braghiș: „În situația din Europa s-a format o infrastructură care astăzi nu permite de fapt de a diversifica cardinal, serios, posibilitățile de aprovizionare cu resurse energetice, hidrocarburi, în primul rând, gazele naturale. Bineînțeles că rolul Rusiei este unul important atunci când este vorba de prețul la gaz. Și de fapt deciziile asupra prețului la gaz nu sunt formate în cadrul unor relații de piață, ci sunt formate în cadrul unor relații ale doi agenți economici, mai des ale două state, ale guvernelor ale două state ca, de exemplu, în cazul Republicii Moldova. Deci, situația este controversată fiindcă pe de o parte, cu adevărat, unele țări, unii agenți economici obțin prețuri destul de interesante, să spunem, joase. În opinia mea, nu depinde acest lucru nici de distanță, nu depinde acest lucru nici de volumele de gaze care sunt folosite. Foarte des aceste prețuri sunt stabilite prin decizii politice, prin negocieri la nivel de guverne și nu la nivel de agenți economici. Și atunci, dacă decid guvernele, bineînțeles că aceste decizii sunt, în primul rând, politice și, în al doilea rând, economice. Parțial prețul la petrol influențează asupra prețului la gazele naturale. În realitate însă acest preț nu este format direct, nu este dependent de o bursă, nu este dependent de o concurență între câțiva agenți economici care ar putea să livreze aceste gaze naturale.”
Europa Liberă: Dar în ce măsură depinde de atitudinea frățească față de Kremlin? Tiraspolul, de exemplu, a reușit să obțină un preț favorabil în schimbul atitudinii frățești, Belarus – mai puțin, Ucraina, Iulia Timoșenko a avut de suferit din cauză că a dat tocmai acordul pentru un preț exagerat, în opinia administrației Ianukovici.
Dumitru Braghiș: „E foarte greu de vorbit ce îi interesează pe dânșii acum sau care sunt argumentele care pot fi folosite.”Europa Liberă: Atunci când stați la masa de tratative cu furnizorul din Federația Rusă, ce îl poate convinge să scadă sau, dimpotrivă, să mărească prețul?
Europa Liberă: Nu, dar pornind de la experiența dumneavoastră.
Dumitru Braghiș: „Atunci când vorbeam noi, în anul 2000, despre prețul la gaze, despre posibilitățile livrării de gaze în Republica Moldova, în primul rând, vorbeam despre posibilitatea de cumpărare a cetățenilor Republicii Moldova, vorbeam despre costul tranzitului prin teritoriul Republicii Moldova a gazelor care pleacă mai departe, înspre zona balcanică a Europei, vorbeam despre costurile pentru reutilarea, reparația și așa mai departe a rețelelor existente care se efectuau și făcute pentru Moldovagaz, respectiv, treceau în posesia Moldovagaz și, respectiv, a Gazprom-ului fiindcă deja era Societatea pe Acțiuni Moldovagaz cu 50+1 la sută din acțiuni aparținând Gazprom-ului.”
Europa Liberă: Pe parcursul negocierilor, când credeți că a fost obținută o relație relativ favorabilă cu Gazprom-ul?
Dumitru Braghiș: „Cele mai favorabile relații cu Gazprom-ul erau în perioada când în Federația Rusă decizia respectivă se aproba de către guvernul Cernomîrdin fiindcă Republica Moldova la acel timp avea cele mai bune prețuri, cele mai bune relații, să spunem așa, „relații” cu Grazprom-ul care de fapt nu erau relații cu Gazprom-ul, ci erau cu Guvernul Federaţiei Ruse.”
Europa Liberă: În concluzie, dacă aţi putea să trageţi o linie de total, situaţia la zi: Moldova este în lesa Gazprom-ului, aşa cum spun unii, şi este dependentă de Gazprom, sau cu politica de preţuri se poate, totuşi, elibera?
Dumitru Braghiş: „Dependenţa de Gazprom nu este dictată doar de preţ. Dependenţa de Gazprom este dictată de lipsa posibilităţilor alternative de aprovizionare cu gaz a Republicii Moldova. Ceea ce se întâmplă în ultimii ani de zile, inclusiv construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni şi alte acţiuni care au fost întreprinse, ele nu asigură o independenţă de Gazprom. De aceea, în cazul când discutăm despre preţuri, despre condiţii, despre alte lucruri ce ţin de relaţiile noastre cu Gazprom-ul, eu cred că toate aceste lucruri nu pot fi discutate decât teoretic, atât timp cât noi nu vom avea o alternativă reală de aprovizionare a Republicii Moldova cu gaze naturale. Aici nu vorbesc de resursele de alternativă, care nu vor avea o pondere reală în aprovizionarea cu gaze a Republicii Moldova, mai repede ar trebui să vorbim despre gazele naturale lichefiate, despre construcţia sau participarea la construcţia unor porturi europene şi aprovizionarea prin aceste porturi cu gaze naturale lichefiate. Deci, ceva de felul acesta ar fi o soluţie.”
Europa Liberă: Dar cât de real este să ajungem la Proiectul 2020 [Programul Național pentru Eficiență Energetică], când 20% ar fi energie regenerabilă şi să ne învăţăm a consuma mai puţin, să retehnologizăm până şi casele oamenilor, astfel încât să nu depindem de gaz? Este realist?
Dumitru Braghiş: „Eu încă în anul 2000 am pornit discuţii despre resursele alternative de energie.”
Europa Liberă: Şi au făcut mișto pe seama tizicului…
Dumitru Braghiş: „Da. Şi atunci toată presa naţională a ridicat problema în râs, de fapt am fost luat în râs de către majoritatea absolută a presei naţionale. Bine, ca şi în multe alte cazuri, presa controlată de partidele politice de atunci. Iată, au trecut aproape 15 ani de zile, nu avem situaţia mai bună, dar poate chiar şi mai grea decât în anul 2000 şi, cu părere de rău, s-a făcut foarte puţin. Doar în ultimii patru-cinci ani s-a făcut câte ceva la capitolul respectiv sau poate şase ani s-a făcut ceva la capitolul respectiv. Însă, în linii mari, o concepţie, o viziune, o încercare de a căuta alternative reale aşa şi nu a avut loc. Mai mult ca atât, eu sunt ferm convins că, dacă vorbim de alternativele regenerabile din Republica Moldova, de fapt, ele nu sunt o soluţie pentru noi, dar nu numai pentru noi, din câteva motive. În primul rând, aceste resurse sunt mult mai costisitoare decât gazele naturale şi acest lucru este rezultatul unei activităţi economice, nu poţi dirija, ca în cazul Gazprom-ului, cu preţuri la nivel de guvern, a micşora veniturile companiei sau a le majora.”
Europa Liberă: Bine, dar bateriile solare, de exemplu, se produc de zeci de ani. De ce nu devin atât de ieftine şi accesibile ca bateriile acestea de buzunar?
Dumitru Braghiş: „Nu devin din motivul că și costurile de producţie sunt destul de înalte şi amortizarea acestor baterii solare într-o perioadă cât de cât rezonabilă, să-i spunem aşa, nu duce la aceea ca preţul energiei electrice să scadă tot aşa cum scade în cazul producerii biogazului.”
Europa Liberă: Sau geotermală...
Dumitru Braghiş: „Nu, geotermalul eu cred că este unica soluţie care, ca şi gazele naturale, nu depinde de costurile de producţie sau mai puţin depinde de costurile de producţie.”
Europa Liberă: Da, dar oamenii care au instalat-o deja, spun că se recuperează mai greu. Costurile sunt, totuşi, foarte mari, dacă vorbim de centrale casnice.
Dumitru Braghiş: „În acest caz bineînţeles că declaraţiile producătorilor nu întotdeauna corespund cu situaţia reală. Depinde foarte mult şi de încă un component important care în Republica Moldova iarăşi în ultimul timp se mai face câte ceva, dar, totuşi, încă puţin, este vorba despre economisirea energiei, inclusiv încălzirea caselor, inclusiv folosirea mai eficientă a energiei electrice, a lămpilor econome ş.a.m.d. Adică, toate aceste lucruri trebuie privite în comun. Nu poate fi: am pus un cazan foarte eficient şi deja voi avea eficienţă economică sau energetică. Din acest punct de vedere, eu cred că anume o atitudine în complex la chestiunile care se numesc „resurse energetice” şi „asigurarea Republicii Moldova cu resurse energetice” este foarte importantă.”
Europa Liberă: Ce împiedică asimilarea mai hotărâtă a unor alternative sau a unor concepţii mai revoluţionare? Mentalitatea sau dorinţa acelor care s-au îmbogăţit până acuma pe resurse tradiţionale şi nu ar dori să schimbe lucrurile?
Dumitru Braghiş: „Eu cred că, în primul rând, mentalitatea şi lipsa unei concepţii, a unei viziuni clare de dezvoltare a Republicii Moldova în general. Aşa şi nu am formulat, peste 20 de ani de independenţă, un plan, un concept care se numeşte „Republica Moldova”. Şi, în particular, asigurarea Republicii Moldova cu resurse energetice eficiente pentru economia naţională.”
Europa Liberă: Adică, acţionăm după cum spunea Brejnev: „Будет хлеб – будет и песня; будет день – будет и дождь”.
Dumitru Braghiş: „Cam aşa. Mai mult ca atât, eu cred că acest lucru, în contextul ultimelor relaţii, mă refer la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, va fi, într-un fel, şi mai greu, şi mai dificil, fiindcă Republica Moldova deja intră în nişte reguli de joc dictate de practica europeană, dictate de practica ţărilor care sunt mult mai bogate, mult mai eficiente din punct de vedere economic. Şi atunci, eu cred că noi avem încă şi mai mult de gândit sau de lucrat foarte serios asupra programelor de dezvoltare de perspectivă.”
