Europa Liberă: Preşedintele Poroşenko a dat dovadă de fermitate, probabil, şi pentru că are sprijinul masiv al Occidentului, dar şi pentru că a văzut că Federaţia Rusă nu se va implica militar mai mult decât s-a implicat până acum. Luptătorii din doneţkaia respublika se simt trădaţi, Ghirkin l-a şi ameninţat pe Putin cu virusarea Federaţiei Ruse. Ce se întâmplă acum?
Igor Boţan: „Pentru a înţelege evoluţiile din estul Ucrainei, trebuie să pornim de la întâlnirea din data de 2 iulie de la Berlin, unde a avut loc o discuţie despre formarea grupului de contact între miniştrii de externe ai Germaniei, Franţei, Ucrainei şi Federaţiei Ruse. Ceea ce s-a întâmplat la 5 iulie, părăsirea de către insurgenţi a oraşelor Slaviansk şi Kramatorsk, se citeşte dacă luăm în consideraţie înţelegerile de la Berlin.”
Europa Liberă: „Părăsirea”, eufemistic spus, că au fost, totuşi, forţaţi…
Igor Boţan: „Da, există şi punctul de vedere că li s-a creat şi un coridor ca să părăsească Slavianskul şi Kramatorskul. Dar să revenim la scopurile strategice pe care le urmăresc cei implicaţi în acest conflict. Pentru Federaţia Rusă este important ca ceea ce mai poate fi salvat din aşa-zisa Novorosia, o treime din teritoriul celor două regiuni, Doneţk şi Lugansk, care sunt controlate efectiv de insurgenţi şi oferirea unui răgaz pentru ca să se poată regrupa militar şi pentru a-i legitima în cadrul aşa-zisului grup de contact, în care este implicată Ucraina, Federaţia Rusă şi OSCE. Deci, acestea sunt scopurile strategice. Federaţia Rusă este pregătită să admită observatorii OSCE la punctele de trecere de la hotarul ruso-ucrainean, iar atragerea Ucrainei în acest proces înseamnă transnistrizarea aşa-zisei Novorosii sau a ceea ce a mai rămas sub controlul insurgenţilor.”
Europa Liberă: Petro Poroşenko spune că nu va ceda nici Doneţkul, dar nici Crimeea.
Igor Boţan: „Este adevărat şi cred că Poroşenko înţelege foarte bine pentru că are experienţa Transnistriei. O cunoaşte foarte bine, a fost ministru al Afacerilor Externe, participă la aceste negocieri, acceptă, în principiu, ideea grupului de contact, dar îşi continuă cu fermitate strategia. Dacă Federaţia Rusă va reuşi acest proiect în care este implicată acum şi încearcă să-l sugereze şi Ucrainei, atunci Federaţia Rusă, în principiu, ar putea fi mulţumită de modul în care decurg lucrurile în conflictul ruso-ucrainean. Evident, acest lucru nu convine Ucrainei. Ucraina, aşa cum aţi menţionat, are suportul Occidentului. Occidentul participă, dar de o manieră foarte specifică, are toată simpatia pentru Ucraina, pe care o consideră o victimă a agresiunii Federaţiei Ruse. Cazul Crimeii este elocvent. Iar cel mai important lucru acum este legat de trecerile de la hotare, prin care Federaţia Rusă alimentează cu armament insurgenţii din aşa-zisa Novorosie. Şi înţelegem foarte bine că retragerea din Slaviansk şi Kramatorsk, din punctul meu de vedere, este, totuşi, nu o trădare, aşa cum vociferează cei care îl acuză acum pe Ghirkin şi Putin, ci este o chestie conştientă, pentru a aronda şi a apăra ceea ce se poate apăra, după care, dacă lucrurile vin în albia transnistrizării, să poată porni ofensiva pentru federalizarea Ucrainei şi câştigarea de către Federaţia Rusă a unui teren pentru lupta propagandistică de mai departe împotriva Ucrainei.”
Europa Liberă: Între timp, Tiraspolul iar revendică separarea sau „divorţul civilizat”, cum repetă această sintagmă administraţia transnistreană. Iar a prins la curaj Transnistria, mai ales pe fundalul sprijinului promis de emisarul Kremlinului?
Igor Boţan: „În Transnistria elita, dacă îi putem zice aşa, de acolo înţelege foarte bine că cel puţin pentru o jumătate de an Republica Moldova este interesată în menţinerea statusului quo şi a liniştii în regiune pentru a organiza alegerile parlamentare. De aceea, aşa cum spuneţi dumneavoastră, prind la curaj şi este lesne de înţeles de ce prind la curaj, pentru că modelul lor trebuie să fie replicat în cazul aşa-zisei Novorosii. De acea, trebuie să demonstreze că se simt stăpâni pe...”
Europa Liberă: Că sunt într-un ştamp bun.
Igor Boţan: „Da, că sunt un ştamp bun şi de pe ei se poate replica acest model de Novorosie, de lume rusească ş.a.m.d. De fapt, ei înţeleg foarte bine că situaţia lor este dramatică acum, iar abordarea inteligentă de către autorităţile moldovene, coordonarea cu autorităţile ucrainene, lucru dificil de înfăptuit, dar Ucraina acum este dependentă ea însăşi de suportul Occidentului. Deci, pentru Chişinău acum apar premise favorabile pentru ca într-un format, fie şi cel pe care toţi îl acuză, „5+2”, lucrurile să evolueze pe o cale ascendentă pentru a găsi o soluţie general acceptabilă.”
Europa Liberă: Dacă este adevărat că Deşiţa va fi numit în funcţia de ambasador ucrainean în Moldova, ce ar trebui să însemne aceasta?
Igor Boţan: „Aceasta ar trebui să însemne că Kievul şi Chişinăul au căzut de acord să-şi conjuge eforturile şi să aibă o poziţie bine pusă la punct în privinţa problemei transnistrene, pentru că alte probleme dificile, mai mult sau mai puţin, au fost soluţionate sau au fost aduse într-o albie care permite întrevederea unei soluţii pentru multiplele cele şase-şapte probleme capitale pe care le-a avut Republica Moldova cu Ucraina de-a lungul anilor. Deci, este un semnal foarte bun pentru Chişinău, dacă va veni Deşiţa aici, pentru că a fost reprezentantul Ucrainei în cadrul formatului „5+2”, cunoaşte foarte bine problema şi, probabil, va fi o figură foarte importantă în procesul de mai departe de reglementarea transnistreană.”
