Crestinii din Irak trăiesc aici din secolul I-II, cind au fost creștinați în regiunea Ninive, fosta capitală a Imperiului asirian al Mesopotamiei. Musulmanii au venit in aceste locuri in secolul al VII-lea si le-au cucerit. Mosul a devenit un oras majoritar musulman, dar au ramas si multi crestini, de diferite confesiuni, cum au ramas si bisericile si locurile lor de pelerinaj.
Acum, însa, de săptamina trecută, odată ce localitatea a intrat sub controlul organizatiei Statului Islamic al Irakului si Levantului, majoritatea crestinilor au fost obligati sa plece şi sa caute refugiu in zona kurda a Irakului, mai toleranta si care are fortele sale militare proprii.
Rawan Jinan are 25 de ani şi este creștină. Pe 18 iulie a primit o scrisoare oficiala de la autorităţile care controleaza acum orasul în care, ei si a familiei sale, le-au fost formulate trei opţiuni: sau se converteşte la Islam, sau platește o taxă de 100 de dolari pe lună, ca sa poata sa se roage în legea ei, sau, dacă rămîne in oras, o sa fie executată.
„Ne asteptam la orice, dar nu sa fim izgoniţi așa din oraşul nostru. Prima data cind am primite o notificare de la autorităţi să părăsim orasul, ea semnifica faptul că se aştepta o ofensivă militară. Nu ne-am asteptat sa fim jefuiți si apoi izgoniți…”
Femeia povesteşte că, iniţial, cînd orașul a cazut sub controlul rebelilor din gruparea Statul Islamic al Irakului si Levantului, creștinilor li s-a promis că vor putea să se roage asa cum vor, atîta doar ca vor trebui să respecte Islamul si codul de conduita islamic. La inceput, militanții au părut chiar că încearca să protejeze minorităţile, iar creștinii s-au supus cererii; femeile, oricum, se îmbracau de ani de zile în haine lungi si purtau văluri care le ascundeau chipul. Bărbații și femeile creștine au început, însă, să stea în grupuri mai mari, pentru a evita orice neînţelegere.
Dar, povesteşte mai departe Jinan, imediat ce militanții au văzut că deja controlează orașul, au inceput sa intre in bisericile creştine, sa-i intimideze pe preoţi si să îi ameninţe pe cei ce vroiau sa intre să se roage.
Letta Tayler, de la Human Rights Watch, spune: „Au existat biserici care au fost ocupate de statul islamic si în care au fost atîrnate steagurile negre ale statului islamic, iar o statuie a Maicii Domnului, de exemplu, a fost dată jos. Exista relatări contradictorii despre această statuie, daca a fost dărîmată sau doar mutată din loc si eu am inteles ca a fost doar mutata.”
Dar, continua experta de la Human Rights Watch, nu numai crestinii au fost obligati să fugă ci si siiţi turkmeni si şabaks: „Militanții au intrat in satele creștinilor, i-au luat la întrebări pe bărbați, le-au jefuit casele și le-au profanat locurile de rugăciune si moscheele.”
Patriarhul catolic al Babilonului, Louis Raphael Sako, spune că este pentru prima data in istoria ţării sale cind in orasul Mosul nu mai sunt creştini: „Au fost 25 de mii de creştini in Mosul. Unii au fugit după ce a cazut regimul lui Sadam Hussein, altii au plecat în iunie, anul acesta, apoi unii s-au intors, dar in ultimul timp cel putin 1000 de familii au părăsit orașul.”
Jinan povesteşte mai departe ce a păţit ea si familia ei: „Inainte de miercurea si de joia trecuta, 16 si 17 iulie, militanții au început sa însemne casele creştinilor cu litera N intr-un cerc si sa scrie pe ele ca aparțin statului islamic. Cind i-am intrebat de ce fac asta, ne-au spus că pentru a ne proteja casele de hoți, în asa fel încit hoții să ştie că aceste case sunt ale noastre. Ni s-au dat asigurari ca nu avem de ce sa ne temem”.
Litera N vine de la cuvintul Nazareth, locul de naștere al lui Isus Cristos, si cuvintul „Nasrani” ii denumeste pe crestini in Coran, cartea sfinta a musulmanilor.
Dupa acest episod Jinan si familia ei s-au decis sa fugă: şi-au luat copii, unul de patru ani și altul de 18 luni si au plecat spre regiunea kurdă a Irakului. Drumul nu a fost uşor: militanții pe care i-au întilnit i-au jefuit, le-au luat toate alimentele si nici macar nu le-au permis sa pastreze laptele sau apa pentru copii.
„Ne-au deschis cutia de lapte pentru copii şi au varsat-o pe stradă, împreună cu scutecele copilului. I-am implorat să nu facă la fel și cu sticla de apă pe care o aveam, să le dam copiilor, ca sa se linistească. Au deschis sticla și au varsat-o în fața noastră pe pămînt…”
Jinan si familia sa, desi se afla la 80 de km distanta de zona controlată de militanți, se intreaba daca nu ar trebui poate sa fuga mai departe, sa emigreze. Ceva la ce nu s-au gindit niciodata. Stie însă sigur că nu se va mai intoarce la Mosul, i-a marturist ea corespondentei Serviciului irakian al postului nostru de radio…
