Octavian Milewski revine în ediția on-line a revistei 22 la subiectul Ucraina și la așa-zisa recrutare părtinitoare a etnicilor români în prima linie a războiului contra separatiștilor pro-ruși. Manipulare, făcută însă dintr-o poziție oficială, cea a unui deputat al partidului de guvernământ. Bogdan Diaconu de la PSD a susținut că autoritățile de la Kiev vor de fapt să extermine minoritatea română. În articolul de azi, Milewski scrie că formatorii din opinie din România sunt foarte rar cunoscători de limba rusă sau ucraineană și își formează la rândul lor opinia din surse românești, care abordează chestiunea ucraineană de pe poziții naționaliste. E vorba despre o ”geopolitică chibițoidală”. Așa se explică de ce în România pare să nu se fi băgat de seamă că Ucraina a devenit mult mai prooccidentală, mai pro europeană și în mai mare măsură pentru integrarea în NATO decât era acum câșiva ani. „Avem nevoie în spațiul public de o dezbatere consistentă despre vecinătatea României. În loc să ceară statut protejat pentru minoritatea română din Ucraina, ar fi fost mai normal ca românii să-i laude pe co-etnicii lor ucraineni pentru că luptă pentru integritatea statului în care trăiesc, spune comentatorul publicat de 22. Ar fi fost chiar de la sine înțeles ca România să sprijine echiparea românilor ucraineni în conformitate cu standardele NATO, de la căști și bocanci, până la medicamente și alimente de campanie. Politica României de a acorda dubla cetățenie etnicilor săi de peste graniță ar fi de fapt cu două tăișuri: ce s-ar întâmpla dacă românii ucraineni, de pildă, ar deveni într-o bună zi subiecți ai statului rus?, întreabă Octavian Milewski.
Pe zi ce trece se conturează tot mai mult varianta unei confruntări electorale la alegerile prezidențiale din noiembrie între candidatul PSD Victor Ponta și Klaus Iohannis, care reprezintă Alianța Creștin-Liberală, formată din liberali și liberal-democrați. Ioana Ene de la ziare.com crede că Victor Ponta e foarte mulțumit de această contracandidatură: Iohannis scoate la iveală tot mai multe vulnerabilități, nu doar pe cea de a fi etnic german și de religie luterană. E încă sub acuzația de incompatibilitate, n-a explicat cu ce bani și-a cumpărat șase case, iar în congresul care l-a desemnat candidat din partea opoziției n-a formulat nicio obiecție la guvernarea Ponta, ci doar la modelul de președinte al lui Traian Băsescu. El se profilează, crede Ioana Ene, aproape ca o certitudine de înfrângere pentru Alianța Creștin-Liberală.
Și Andrei Oișteanu se oprește în 22 la întrebarea: vor alege oare românii un președinte etnic german? Poate da, poate nu. În fond, „românii nu-i stigmatizează doar pe străini, ci şi pe ei înşişi. Auto-stereotipurile negative şi peiorative sunt frecvente la români: ca la români!, „ca la noi la nimeni!, treabă românească!”. Pentru că, socotește Oișteanu, „într-o Românie cu foarte puţini evrei, supravieţuieşte încă antisemitismul faţă de un evreu imaginar, generic, compus doar din clişee. Tot aşa, într-o Românie cu foarte puţini nemţi, supravieţuieşte o germanofilie faţă de un neamţ imaginar, generic, compus doar din clişee”: tăcut, cinstit, bun gospodar.
