O familie de fermieri din raionul Anenii Noi a preluat un model de afacere popular în ţări occidentale, unde consumatorii se aboneazã la producãtor și primesc sãptãmânal în schimbul unei taxe de abonament pachete cu produse agroalimentare de sezon. Familia Gori din satul Gura Bîcului a învãțat acest model de afacere de la un voluntar american.
Nadejda şi Valeriu Gori, din satul Gura Bîcului, au pe reţeaua de socializare Facebook un stand virtual, prin intermediul căruia îşi prezintă marfa: de la tradiţionalele mere până la exoticele salate rucola şi andive. Pagina fermierilor are denumirea englezească „Gori’s Tomatoes”, în traducere „Roşiile marca Gori”.
Ideea unui model de afacere în care oamenii plătesc din timp pentru marfa livrată acasă a fost furnizată agricultorilor de John Beleer, un voluntar american, venit la Gura Bîcului prin intermediul agenţiei americane Peace Corps, ne spune Nadejda Gori: „Mergând la piaţă, crescând o cantitate de legume într-un câmp deschis, dormind nopţile la piaţă, realizând marfa la un preţ măcar cât de cât necesar pentru a ne întoarce cheltuielile şi toată experienţa aceasta negativă m-a pus pe gânduri: ce mai face lumea? Anul trecut John a spus: uite, la noi se face aşa. Deci, necesitatea de a găsi o piaţă de desfacere, plasarea informaţiei pe pe internet, pe Facebook şi alte reţele de socializare, dă posibilitatea de a afla ce oamenii vor să mănânce, când vor să mănânce, deci, agricultura cu sprijinul comunităţii este ca o familie. ”
Săptămânal familia Gori livrează pachete cu produse alimentare câtorva zeci de familii care, din primăvară, şi-au făcut abonamente, adică au oferit în avans banii pentru toată perioada de livrare. Un asemenea model este reciproc-avantajos, crede Nadejda Gori.
Pe de o parte, clienţilor nu le lipsesc fructele şi legumele proaspete, iar agricultorul are în avans banii necesari pentru dezvoltarea afacerii: „Dar acestea sunt nişte riscuri foarte mari. Oamenii trebuie să înveţe că marfa să margă la consumator foarte calitativă. Deci, dacă ţi-ai asumat obligaţiuni faţă de consumatori, trebuie să le îndeplineşti şi membrii CSA ştiu că uneori produsele noastre, poate, nu sunt atât de frumoase, atât de mari, cum sunt produsele cu adaos chimical.”
Community-supported agriculture (agricultură cu sprijinul comunităţii) este foarte populară în Occident, spune voluntarul John Beeler, cel care a inspirat familia Gori să pornească o afacere după un asemenea model. Pentru ca lipsesc intermediarii, fermierii au posibilitatea să câştige mai mult şi să-şi planifice din timp afacerea, spune John:
„Iarna, când ea nu are ce face în seră, poate să facă marketing, poate să meargă la Chişinău şi să vorbească cu potenţialii clienţi despre ce facem ea. Astfel, poate obţine abonamente, primeşte banii înainte şi, gata, primăvara, vara şi toamna poate să lucreze la seră.”
Nadejda şi Valeriu Gori, - ea fost merceolog, el fost director de şcoală,- îşi întreţin familia comercializând produsele pe care le cresc în grădina proprie. Astăzi, în grădina lor din satul Gura Bîcului, salatele mangold, kale sau tomatele heirloom au luat locul tradiţionalelor roşii sau al pătrunjelului şi mărarului, spune cu mândrie Valeriu Gori:
„Nu trebuie să alergăm după suprafeţe mari, să creştem mult, mult şi să nu avem unde să vindem martea. Trebuie să alegem calea pe care oamenii o întreabă. Aceste plante, cred eu, toate la un loc, nu cresc. Eu ţin legătura cu clienţii noştri, care ne spun: „vrem să creşti cutare sau cutare plantă”. Anul acesta am avut propunerea săc resc urzică şi am adus seminţe, le-am plantat şi cred că pe la anul vom avea urzică.”
Modelul de afacere dezvoltat de familia Gori a fost preluat şi de alţi săteni din Gura Bîcului. Săptămâna trecută, bunăoară, am relatat istoria brutăriei Rîbca’s Bakery, care livrează pâine pentru alimentară şi gradiniţa din sat, iar o dată în săptămână, vinerea, se fac livrări pentru clienţii din capitală.
