Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
O idee nouă-veche - spaţiul economic unic, comun, între maluri de Nistru, lansată la Chişinău de Asociaţia pentru Politică Externă. Şi o perspectivă de la Tiraspol asupra economiei transnistrene, prinsă între Moldova şi Ucraina care se apropie rapid de Uniunea Europeană. Şi… cum îşi văd tinerii din regiunea transnistreană viitorul?
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:
***
Şefa diplomaţiei din Tiraspol Nina Ştanski s-a plâns că agenţii economici transnistreni preferă să-şi exporte marfa în ţările Uniunii Europene şi nu pe piaţa Federaţiei Ruse. Întreprinderile transnistrene, în opinia sa, ar fi fost lipsite de libertatea de a exporta în Rusia prin faptul că au fost atrase de preferinţele comerciale europene. Până în anul 2006, când exportatorii transnistreni au fost obligaţi să se înregistreze la Chişinău, - ceea ce Tiraspolul a numit drept blocadă, - comerţul regiunii cu Federaţia Rusă era de aproape 50 la sută. „Astăzi, noi exportăm numai 14 la sută din mărfuri pe piaţa rusă”, a spus Nina Ştanski, la o conferinţă de presă la Tiraspol. Potrivit agenţiei Novostipmr, Ştanski a spus că businessul transnistrean a mers pe calea minimei rezistenţe şi a ales să exporte în condiţii preferenţiale în Europa.
Nina Ştanski a declarat că Transnistria vrea să beneficieze în continuare de aceste preferinţe, dar nu doreşte să se alăture recentului Acord de asociere şi liber schimb între Moldova şi Uniunea Europeană. Acordul care va liberaliza complet comerţul între Moldova şi Uniunea Europeană prevede o perioadă de tranziţie pentru agenţii economici transnistreni şi a extins preferinţele comerciale până în ianuarie 2016. Riscând să piardă aceste facilităţi, Tiraspolul intenţionează să-şi reorienteze exportul spre Rusia. Totodată, Nina Ştanski a mai spus că exceptând documentarea exporturilor în Moldova şi transportarea mărfurilor prin Ucraina, în prezent nu există nici un impediment în calea comerţului regiunii transnistrene cu Federaţia Rusă. „Însă există libertatea de a alege în business şi acelor întreprinderi care doresc să aibă comerţ cu Uniunea Europeană în continuare trebuie să li se ofere această posibilitate”, a conchis şefa diplomaţiei din Tiraspol.
În replică, Ucraina şi R. Moldova au respins acuzaţiile Tiraspolului privind impunerea unei „blocade” asupra regiunii transnistrene. Ministerul de Externe de la Chişinău a menţionat recent că, în ultimele şase luni, volumul exporturilor din regiunea transnistreană au crescut cu peste 70 la sută, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
Chișinăul s-a plâns din nou la OSCE de unele acțiuni ale Tiraspolului care ar tensiona relațiile dintre cele două părți în ultima vreme. Potrivit unui comunicat de presă de la guvern, viceprim-ministrul pentru reintegrare Eugen Carpov s-a întâlnit cu noul șef al Misiunii OSCE din Republica Moldova, Michael Scanlan, discutând printre altele despre situația școlilor cu grafie latină din regiunea transnistreană și situația din Zona de securitate. Oficialul moldovean a atras atenția asupra a ceea ce a numit „restricționarea circulației libere a populației” din vina administraţiei de la Tiraspol. În comunicat se mai spune că noul șef al misiunii OSCE a subliniat importanța continuării dialogului între actorii și partenerii implicați în procesul de reglementare.
Michael Scanlan a întreprins o vizită de documentare şi la Tiraspol. În discuţie s-a aflat şi agenda întâlnirii de săptămâna aceasta, la Tiraspol, a reprezentanţilor politici în procesul de reglementare transnistreană Eugen Carpov şi Nina Ştanski. Potrivit presei moldovene şi de la Tiraspol, cei doi ar urma să discute situaţia şcolilor moldoveneşti cu predare în limba română din regiunea transnistreană, cazurile de intentare a dosarelor administrative şi penale pe numele unor oficiali transnistreni, precum şi probleme ale circulaţiei libere a populaţiei între cele două maluri ale Nistrului.
Președintele rus Vladimir Putin a acuzat Curtea Europeană pentru Drepturile Omului că ar îndeplini o funcție politică și a adus drept argument condamnarea Rusiei la plata unei amenzi într-un caz nespecificat de detenție abuzivă în Transnistria. Vorbind la Ialta, la o întrevedere cu deputații locali din Crimeea anexată, Putin a avertizat că Rusia ar putea ieși de sub jurisdicția CEDO, precizând însă că chestiunea nu se află astăzi pe agendă. „O persoană era ținută în închisoare în Transnistria, dar amenda pentru asta a fost aplicată Rusiei. Aceasta este o prostie adevărată, o decizie absolut ilegală, dar a fost luată”, a spus Putin. El nu a precizat la care persoană se referă. În 8 iulie 2004, CEDO a condamnat Rusia în dosarul grupului Ilașcu, spunând că existența regiunii nerecunoscute este posibilă datorită sprijinului acordat de Moscova.
Alexandru Karaman, care în perioada 1991-2001 a fost vicepreşedinte al regiunii transnistrene, este noul ministru de externe al autoproclamatei „Republici Populare Doneţk" , în estul Ucrainei. În regiune se află deja generalul Vladimir Antiufeev, fost şef al serviciilor de securitate transnistrene, care are acum funcţia de vice-premier al așa-numitei „Republici Doneţk”, responsabil tot pentru probleme de securiate, informează agenția Ria Novosti.
***
Europa Liberă: În condiţiile în care Moldova se apropie tot mai mult de Uniunea Europeană prin semnarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb, iar Ucraina plăteşte scump pentru dorinţa de apropiere de Occident, cum îşi văd tinerii din regiunea transnistreană viitorul? Europa Liberă a încercat să afle opinia mai multor tineri de la Tiraspol şi Bender.
„Viitorul meu, 99 la sută, nu este legat de Transnistria. Nu pentru că nu-mi iubesc ţara sau pentru că nu-mi plac oamenii. Fiecare îşi doreşte o viaţă mai bună. De exemplu, aici există o categorie de oameni care o duce bine şi vor române aici. Pentru mine, emigrarea e soluţia optimă. Poate că voi reveni când voi avea un capital. Inima mi-e mai aproape de Europa şi Statele Unite. Acolo nivelul de trai e mai înalt şi mie realmente îmi plac valorile europene.”
„Transnistria trebuia demult recunoscută. Faptul că nu suntem recunoscuţi ne lipseşte de multe oportunităţi şi perspective. Nu am de gând să plec, aici e patria mea. Voi lucra, voi întemeia o familie, aici sunt prietenii mei, oamenii care-mi sunt dragi de aceea nu vreau să plec nicăieri.”
„Viitorul ni-l vedem deocamdată aici, unde învăţăm şi lucrăm. După asta, să vedem ce va fi, ce va face Moldova, Ucraina. Pentru noi este important să avem un serviciu conform profesiei şi dacă vom primi o ofertă de peste hotare cred că vom pleca, fiindcă aici pentru noi practic nu există perspective.”
„Am de gând să mă angajez conform specializării, dacă aş pleca peste hotare, iar principalul criteriu ar fi un salariu bun şi nivelul de trai înalt.”
„Deocamdată sunt aici, dar şi eu mai înainte aveam de gând să plec de aici – mai mult la Moscova sau în Italia. La Moscova – pentru că acolo este mult mai uşor să-ţi găseşti un serviciu bine plătit. În Italia m-a atras şi nivelul de trai, oamenii sunt mult mai plăcuţi, deschişi, n-aş zice că se deosebeşte de Moscova prin cultură, dar totuşi oamenii parcă sunt mai cumsecade.”
Europa Liberă: Opinii, culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol şi Bender.
***
Europa Liberă: Asociația de Politică Externă, o organizație neguvernamentală de la Chișinău, a dat publicității un studiu care propune reintegrarea economică a celor două maluri ale Nistrului prin crearea a ceea ce numește spațiu economic unic/comun, așa încât să încurajeze ulterior integrarea politică. Vasile Botnaru i-a cerut explicații directorului executiv al asociației, Victor Chirilă.
Victor Chirilă: „Ideea nu este nouă. A fost propusă în 2012 regiunii transnistrene, administrației de la Tiraspol, propusă pe dialogul bilateral de către Biroul de Reintegrare, dar, din păcate, nu a fost susținută și nu există niciun răspuns clar. Ideea este vag formulată, ideea n-a fost discutată nici măcar la nivel de experți. Ideea nu este cunoscută atât de mult de opinia publică. Deși știu foarte bine pentru că s-a realizat și un sondaj în sensul acesta, la care nu pot face acum referință, această idee se bucură de susținerea majorității populației care trăiește pe malul drept al Nistrului și, de asemenea, este atrăgătoare și pentru cetățenii noștri de pe malul stâng al Nistrului. Dacă autoritățile noastre ar formula-o mult mai structurat, inclusiv cu ajutorul experților europeni, cred că o astfel de propunere ar avea priză pe ambele maluri. Chiar și în actualul context cred că șansele de a fi pusă în aplicare sunt reale. Actualul context nu este cel mai propice pentru un compromis politic, pentru negocierile în formatul „5+2”, pentru atingerea unui compromis. De aceea ideea unui spațiu economic comun care ar stimula cooperarea economică, cooperarea sectorială și ar deschide noi oportunități pentru dialogul politic mi se pare mai relevantă ca niciodată. Noi trebuie să scăpăm de tiparele vechi de gândire, de inerția de care dăm dovadă de mai bine de 20 de ani și să găsim noi căi pentru a promova dialogul politic în direcția pe care ne-o dorim.”
Europa Liberă: Mi-a plăcut motivația pe care ați invocat-o în conferința de presă – să scăpăm de frica de a pierde Transnistria. Cred că discuțiile publice pe avantajele pe care le-ar oferi această convergență economică, probabil, îi va forța pe adversarii acestei idei cel puțin să vină cu argumente plauzibile, relevante, de ce nu?
Victor Chirilă: „Sunt de acord, mai ales că și regiunea transnistreană nu este în cea mai bună situație socio-economică acum. Și cred că mai devreme sau mai târziu și ei se vor așeza la masa discuțiilor pentru a găsi o soluție. Dar revin la impasul politic, ne aflăm într-un impas politic pentru că atât Tiraspolul, cât și Chișinăul sunt pe baricade total diferite, au poziții total diferite cu privire la viitorul compromis. Chișinăul și Tiraspolul se îndepărtează și nu se apropie în abordarea unui posibil consens. De aceea cred că ideea unui spațiu economic comun care ar crea precondițiile necesare pentru o eventuală soluție politică este o cale reală pentru a mișca lucrurile din loc.”
Europa Liberă: Dar sunteți de acord că aceasta ar presupune demontarea scheletonului politic pe care Tiraspolul l-a construit nu din capul său? L-a construit cu sprijinul Moscovei. Și atunci când a încercat să fie autonom în decizii politice, Smirnov a fost imediat schimbat, s-a făcut rocada. Prin urmare, pentru toată lumea este evident că actualul zis „președinte” și mai ales „ministra lor de externe” sunt portavocile Kremlinului. Deci, cine va încerca să persevereze în promovarea acestei idei se va confrunta cu această sarcină: să demonteze tot ce au construit politic autoritățile de la Tiraspol. E o sarcină realizabilă?
Victor Chirilă: „Aveți dreptate, dar în același timp actuala administrație și viitoarele administrații ale regiunii transnistrene vor trebui să privească realitățile în ochi. Iar realitățile socio-economice sunt din ce în ce mai proaste, nici asistența Federației Ruse nu îi mai ajută să facă față acestor probleme.”
Europa Liberă: Care se subțiază.
Victor Chirilă: „Care se subțiază. Ei au nevoie de comerț regional, ei au nevoie de comerțul cu Ucraina, ei au nevoie de comerțul cu Republica Moldova, cu malul drept, ei au nevoie de comerțul cu Uniunea Europeană. Ei au nevoie de investiții pentru că industria lor este din ce în ce mai puțin capabilă să facă față concurenței pe plan regional și european.”
Europa Liberă: Adică o administrație perspicace ar trebui să înțeleagă că sacul zis fără fund al lui Rogozin odată și odată se termină și trebuie într-adevăr să devină funcționali.
Victor Chirilă: „Sigur, ei vor trebui să confrunte realitățile și să facă reforme care sunt și în interesul nostru, dar și în interesul lor. Să ne imaginăm că în următorii câțiva ani, doi-trei ani, Republica Moldova ajunge la un compromis cu regiunea transnistreană. Ce ne facem noi cu o industrie practic în stare de colaps? Ce ne facem noi cu o industrie energofagă capabilă să concureze numai datorită faptului că beneficiază de gaze naturale la un preț extrem de redus în comparație cu malul drept? Ce ne facem cu acei 140 de mii de pensionari care primesc supliment la pensii din Federația Rusă? Acestea vor fi problemele noastre. Noi va trebui să găsim soluții. Noi așteptăm să reintegrăm Transnistria și după aceea să facem schimbările? Dacă noi așteptăm acest moment, ne-am putea confrunta cu alte probleme sociale și convulsii sociale în regiune care deloc nu vor avantaja parcursul european al Republicii Moldova și nici reformele interne în derulare. Și vedem că și aici, chiar și fără Transnistria, întâmpinăm greutăți.”
Europa Liberă: Propulsarea acestei idei volens nolens înseamnă eșuarea a tot ce s-a încercat pe parcurs: planul Iușcenko, demilitarizările, democratizările, diplomația populară. Înseamnă aceasta că trebuie date la o parte toate aceste componente și pârghii?
Victor Chirilă: „Ele constituie un bagaj important de idei pentru viitorul compromis politic asupra statutului. Faptul că am putea insista mai mult pe ideea mai întâi de creare a zonei economice comune unice cu regiunea transnistreană nu înseamnă că noi dăm la o parte aceste planuri, că dăm la o parte tot ce s-a făcut până acum, că renunțăm la ideea de a ajunge la un compromis politic acceptabil pentru ambele părți și în special pentru interesele Republicii Moldova. Dimpotrivă, lăsăm portița deschisă ca economia, cooperarea economică să ne ajute să găsim acea linie de compromis în relația noastră cu Tiraspolul ca să creăm un pachet comun de interese, viziuni comune asupra compromisului.”
Europa Liberă: Această cooperare ar putea să dea senzația republicii nerecunoscute că de fapt astfel ar fi recunoscută și se fortifică această entitate inexistentă, din punctul de vedere al Constituției Republicii Moldova.
Victor Chirilă: „Există acest risc, dar există și altă fațetă. Prin zona economică comună unică noi vom încerca să creăm niște instituții colective în spațiul economic. Cei care își imaginează că Republica Moldova va reuși să impună legile Republicii Moldova actualmente regiunii transnistrene se înșală foarte amarnic. Va trebui să îi implicăm în elaborarea unor legi care să fie în concordanță cu standardele europene, în concordanță cu legislația Republicii Moldova, în concordanță cu angajamentele pe care le-a luat în raport cu alte state. Zona economică comună mai presupune și politici sectoriale, presupune și un control comun asupra sectorului vamal. Va presupune și o coordonare la nivelul politicii fiscale, comerciale, de transport. Deci, lucrurile acestea nu ar trebui să fie neglijate. Da, există acest risc că noi am putea consolida această entitate și administrație care are ideea separării. Dar în același timp noi consolidăm și un sector de afaceri care este din ce în ce mai legat cu spațiul european, care are din ce în ce mai multe interese pe piața europeană. Dăm posibilitate tinerilor să călătorească liber, dăm posibilitate locuitorilor să facă comerț nestingherit pe ambele maluri. De fapt reînnodăm ceea ce am pierdut: și legături sociale, și legături culturale. Recreăm senzația unui viitor comun, ceea ce ne lipsește actualmente. Nu există acest sentiment al unui viitor comun. Acest concept de spațiu economic unic, fiind susținut și financiar, nu doar politic, de către partenerii noștri din Vest, va da societății din regiunea transnistreană, mediului de afaceri, inclusiv unor părți ale elitei politice care nu este întru totul mulțumită de actuala situație, să aibă o alternativă și să o promoveze. Or, actualmente acești actori nu au alternativă. Alternativa este una singură: banii care vin, asistența care vine din partea Federației Ruse fără de care nu se pot plăti pensiile, fără de care nu se pot achita facturile la energie, fără de care nu pot funcționa grădinițele și școlile etc., etc., ceea ce în limbajul colegilor din Transnistria cu care discut se numește „Rusia ne va ajuta cu orice preț, noi vom supraviețui”. Întrebarea mea către ei a fost întotdeauna: „Dar voi aveți nevoie doar să supraviețuiți? Voi nu aveți nevoie să vă dezvoltați? Sau rămâneți la nivelul anilor ʾ90 ai Uniunii Sovietice? Voi nu aveți nevoie de reforme, de modernizarea sectorului industrial?”.”
Europa Liberă: Da, unii dintre ei spun: „На наш век хватит”, adică „noi ne vom rezolva cumva problemele”.
Victor Chirilă: „Rezultatul acum este vizibil, salariile s-au redus cu 20%, săptămâna de lucru s-a redus la fel pentru a justifica această reducere de salarii. Eu cred că Rusia este din ce în ce mai rezervată să achite pensiile cetățenilor din regiunea transnistreană. Deci, lucrurile se complică, se înrăutățesc, fără o viziune de schimbare în regiune, dar o schimbare în regiune nu poate fi realizată izolat, izolându-te de restul lumii, de Republica Moldova și de Ucraina. Ai nevoie de resursele lor, ai nevoie de accesul la piețele lor, ai nevoie inclusiv de idei pentru a face reforme în aceste domenii.”
Europa Liberă: Opinia directorului Asociaţiei pentru Politica Externă, Victor Chirilă, consemnată de Vasile Botnaru.
***
Europa Liberă: Apropierea Moldovei şi Ucrainei de Uniunea Europeană pune într-o situaţie dificilă administraţia din Tiraspol, care şi-a proclamat drept vector al politicii externe apropierea de Rusia. În ciuda orientării politice pro-ruse, economia regiunii este orientată însă cu peste 70 la sută spre Moldova şi Uniunea Europeană. Despre aceste discrepanţe şi cum vede Tiraspolul asocierea economică a Moldovei la Uniunea Europeană, colega mea Liliana Barbăroşie a stat de vorbă cu expertul Vladimir Iastrebceak, fostul şef al diplomaţiei transnistrene.
Europa Liberă: Până în anul 2015 pentru agenţii economici transnistreni rămân în vigoare preferinţele comerciale oferite de UE. După aceasta, preferinţele nu vor mai fi valabile, iar asta înseamnă că toţi trebuie să se gândească ce va fi după 2015. Ce va fi, din punctul Dvs. de vedere?
Vladimir Iastrebceak: „Situaţia este destul de dificilă. Într-adevăr, toţi trebuie să ne gândim ce vom face. Problema nu e că am vedea un duşman în UE. Nu. Noi vrem relaţii normale, comerţ normal, vrem să fim buni vecini. Problema nu e nici în standardele UE, ci în întrebarea cine şi cum va îndeplini aceste normative şi care vor fi procedurile formale din acest proces. Pentru că una a fost să ne înţelegem cu Republica Moldova despre recunoaşterea reciprocă a actelor emise de instituţiile publice ale ambelor părţi şi e cu totul altceva când ne îndepărtăm de la recunoaşterea părţilor şi punem problema să fie aplicată doar legislaţia Republicii Moldova.
Ceea ce se întâmplă acum e impunerea unei părţi să se subordoneze alteia. În esenţă, e vorba despre o înţelegere la care s-a ajuns în absenţa noastră, dar în urma căreia ni se impune un document foarte complex din care nu se poate scoate nimic. În acest acord există o serie de prevederi foarte complexe. De exemplu, atât Moldova, cât şi UE pornesc de la faptul că în Moldova se percepe TVA. În regiunea transnistreană nu există însă această taxă. Parcă un fleac, dar e un fleac important.
Mai departe: ni se impun noi reguli pentru înregistrarea întreprinderilor. Este evident că noi suntem nedumeriţi: ce se va întâmpla? Se va menţine acel regimul de înregistrare provizorie? Sau se va cere o înregistrare permanentă a întreprinderilor? Vor fi, odată cu anularea preferinţelor comerciale, percepute taxe în bugetul Republicii Moldova sau nu? Sunt foarte multe întrebări la care noi nu avem răspuns.
Disputa doar nu e despre calitatea acordului. Este un document absolut normal, dar care deloc nu ia în calcul existenţa regiunii transnistrene. Nu observăm nici o dorinţă de înţelegere, dimpotrivă condiţiile sunt foarte ferme: ori regiunea îndeplineşte toate prevederile, ori nu le îndeplineşte şi atunci nu poate să se folosească de acest acord. Pentru noi asta e o problemă. Încercăm să negociem cu UE. Avem un dialog şi cu Republica Moldova. Repet: din punct de vedere tehnic nu e nici o problemă: doar dacă deja lucrează pe piaţa UE, întreprinderile, exportatorii oricum respectă standardele UE. Dar există alte probleme legate de reglementare – despre asta e discuţia.”
Europa Liberă: Cât de grav va fi pentru economia regiunii, dacă aceste relaţii comerciale cu UE se vor stopa după 2015?
Vladimir Iastrebceak: „Fireşte că va fi grav. Pentru că după fiecare din cele 40% din statistica comerţului cu UE stau oameni care vor salarii. Segmentul cel mai important e cel textil, deci vorbim despre femei. Ce vor face dacă pierd locul de muncă? Evident, vor pleca. Şi asta e o problemă foarte mare pentru noi. De aceea examinăm diferite soluţii. Se încearcă reorientarea spre piaţa Rusiei. Se încearcă alte soluţii.
Dar optimal ar fi fost să ne gândim la o perioadă de tranziţie mai îndelungată, până în 2016 măcar, pentru ca aceste preferinţe să fie păstrate. Doar trebuie să luăm în calcul şi următoarea situaţie: Moldova în ultimii ani a efectuat, cu sprijin financiar european, un lucru enorm pentru adaptarea legislaţiei, pentru ajustarea standardelor.
Noi, din 2002, în conformitate cu legislaţia noastră, ne-am orientat la standardele de stat ale Federaţiei Ruse. Şi cum posibilităţile ne sunt reduse, pur şi simplu luam standardele ruseşti, le schimbam coperta, le redenumeam în „standard al Republicii Moldoveneşti Nistrene” şi le aplicam. Sunt detalii tehnice totuşi.
Acum trebuie să ne gândim la o soluţie strategică. Întrebarea este ce preţ este gata să plătească Republica Moldova pentru integrarea europeană?”
Europa Liberă: Omul simplu care aude asta ar putea să vă întrebe: de ce v-aţi orientat la standardele ruseşti, dacă tot faceţi comerţ pe piaţă UE. Ce e asta, lipsă de viziune sau ce?
Vladimir Iastrebceak: „Nu. Pur şi simplu până în 2006 partenerul nostru strategic comercial a fost Federaţia Rusă. 60% din export mergea atunci pe piaţa rusă, de aceea era logic să ne orientăm spre standardele statului încotro mergea partea leului din produse. Pe urmă, însă, când au apărut aceste preferinţe comerciale autonome europene, întreprinderile şi-au diversificat abordările. Acum e nevoie de timp, de dorinţă de dialog constructiv şi de compromis – într-un cuvânt e nevoie de voinţă politică.”
Europa Liberă: Când insistaţi pe o înţelegere separată pentru regiune, la ce vă referiţi?
Vladimir Iastrebceak: „Noi credem că e nevoie de decizii atipice. De exemplu, eu nu aş exclude o înţelegere între regiunea transnistreană şi Consiliul pentru Asociere care va fi creat. Acest Consiliu va avea competenţe destul de largi, inclusiv în stabilirea regulilor pentru regiunea noastră. Aşa că eu admit că Tiraspolul ar putea ajunge la o înţelegere cu acest consiliu.”
Europa Liberă: De ce Bruxellesul sau Chişinăul ar admite înţelegeri separate cu regiunea transnistreană? Dacă regiunea spune mereu că vrea cu Rusia. De ce UE ar accepta măcar şi prelungirea preferinţelor?
Vladimir Iastrebceak: „Bună întrebare. Măcar şi pentru faptul ca să ne permită să ne reorientăm spre piaţa europeană. Haideţi să nu excludem şi acest motiv. Dacă toţi spun că europenizarea e benefică pentru regiunea transnistreană, haideţi să demonstrăm şi prin acţiuni practice că nu îndepărtăm Tiraspolul de la această idee.”
Europa Liberă: Credeţi că Bruxellesul şi Chişinăul vor să vă momească cu acest acord?
Vladimir Iastrebceak: „În orice caz există aşa percepţii. În definitiv, acest acord înseamnă un fel de extindere a suveranităţii Republicii Moldova asupra regiunii transnistrene.”
Europa Liberă: Iar regiunea nu vrea să admită această extindere…
Vladimir Iastrebceak: „Exact. Iar prin instrumentele prevăzute de acord, inclusiv extinderea legislaţiei moldoveneşti, influenţa instituţiilor moldoveneşti pe teritoriul nostru se încearcă, în lipsa unei înţelegeri politice, să se soluţioneze lucrul acesta de facto. Este o întrebare principială pentru regiune.”
Europa Liberă: Totuşi, revenind la comerţ, de ce regiunea nu a făcut comerţ mai departe cu Federaţia Rusă? De ce a ieşit pe piaţa UE, dacă nu vrea să aibă de a face cu Europa ca entitate politică?
Vladimir Iastrebceak: „Businessul trăieşte după legi proprii. El trebuie să vândă şi să câştige bani. Din 2004, UE s-a apropiat geografic de regiune. Deci, logistic a devenit mai accesibilă piaţa UE. Dacă aţi vedea statistica noastră, unul din cei mai importanţi parteneri comerciali ai noştri este actualmente România. Pe lângă asta, au existat aceste preferinţe comerciale de care businessul a profitat.”
Europa Liberă: Totuşi, el nu a făcut asta fără permisiunea autorităţilor? Iată şi acum ar fi nevoie de permisiunea autorităţilor pentru această asociere. Nu ar trebui ca statul să meargă după business?
Vladimir Iastrebceak: „Statul trebuie să meargă după business, dar noi înţelegem că interesele acestor doi actori nu întotdeauna coincid. Businessul trebuie să facă bani, iar statul are responsabilităţi sociale faţă de pensionari, copii etc. ”
Europa Liberă: Dar businessul ar putea exercita presiuni asupra autorităţilor ca să accepte acordul?
Vladimir Iastrebceak: „Eu nu aş miza pe asta. Pentru că dacă businessul va vedea că se introduce taxare dublă, şi pentru regiune, şi pentru Chişinău, perspective mari nu va avea.”
Europa Liberă: Bugetul regiunii va pierde?
Vladimir Iastrebceak: „Va pierde. Dar mult depinde de abordările investitorilor ruşi. Când uzina metalurgică avea probleme, investitorul rus a decis să plătească anumite fonduri pentru salarizarea angajaţilor. Da, aceasta a avut impact negativ asupra finanţelor raionale, dar a menţinut oamenii pe linia de plutire.”
Europa Liberă: Totuşi, astea sunt în linii mari donaţii. Nu ar fi firesc însă ca regiunea să vrea să se dezvolte, ca să devină autosuficientă?
Vladimir Iastrebceak: „E firesc. Dar toată lumea înţelege că acest lucru nu e posibil deja. Posibilităţile au fost ratate. Deci, oricum, vom avea nevoie de investiţii enorme. Cine e gata să le dea? Evghenii Şevciuk vorbea în adresarea către popor de anul trecut despre nevoia unor investiţii de 3 miliarde de dolari. Nu aş îndrăzni să spun că ar fi preţul întrebării, dar oricum e un mesaj.”
Europa Liberă: Cu aşa ceva a operat Ianukovici şi vă amintiţi cum s-a terminat. Dar acum, când regiunea vede ce bani ruseşti merg în Crimeea, nu există invidie?
Vladimir Iastrebceak: „Mai degrabă aş spune că atitudinea este una de înţelegere. Există şi invidie, adică o impresie că, iată, am mai pierdut un tren, după cel al Abhaziei şi Osetiei de Sud. Dar, din nou, dacă e să luăm în calcul situaţia din regiune, se pare că ar trebui să mai aşteptăm. Pentru că prea mare este presiunea în urma anexării Crimeii.”
Europa Liberă: Pronosticul Dvs. legat de acordul de asociere şi regiunea transnistreană care ar fi?
Vladimir Iastrebceak: „Personal nu mai cred că se va putea menţine acest status quo al regiunii. Odată cu 27 iunie, dacă acordul va fi semnat în această variantă, realitatea se va schimba definitiv. Va trebui să decidem cu cine să ne înţelegem: să vorbim cu Consiliul pentru Asociere? Să vorbim cu autorităţile de la Chişinău? Eu nu am un răspuns. Dar oricum asta tensionează lucrurile. Ucraina, asocierea Moldovei la UE – toate vor urgenta nişte procese regionale.
Dacă înainte credeam că mai avem timp pentru anumite înţelegeri până la sfârşitul anului 2015, acum cred că totul se va decide mult mai devreme. Pentru că nimic nu va împiedica Moldova să aplice faţă de regiune regulile care rezultă deja din angajamentele asumate faţă de UE. Şi chiar dacă noi nu însemnăm chiar foarte mult, trebuie cu toţii să ne gândim foarte serios ce preţ suntem gata să plătim: unii pentru integrare, alţii - pentru libertate.”
Europa Liberă: Expertul din Tiraspol Vladimir Iastrebceak, într-un interviu cu Liliana Barbăroşie.
Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.
