Linkuri accesibilitate

Moartea unui „renegat”


(Zeitzeugen.tv)
(Zeitzeugen.tv)

Wolfgang Leonhard (1921-2014), unul dintre cei mai importanţi critici ai „socialismului real existent

„Viaţa lui este tot atît de interesantă ca şi istoria recentă a Germaniei”, scria revista „Focus” într-un scurt necrolog dedicat lui Wolfgang (alias Vladimir) Leonhard, care după o lungă suferinţă a decedat duminica trecută, la vîrsta de 93 de ani.

În primăvara lui 1945, Leonhard a făcut parte din primul grup de exilaţi comunişti germani reveniţi de la Moscova în zona de ocupaţie sovietică. Aşa numitul „grup Ulbricht” – denumit după liderul comunist Walter Ulbricht – repatriat era compus din cadrele de vîrf ale partidului care urmau să instaureze noul regim în partea răsăriteană a Germaniei, transformată în 1949 în Republica Democrată Germană (DDR).

Prenumele de Vladimir i-a fost dat de mama sa, poeta Susanne Leonhard, stabilită la Viena şi prietenă a Rosei Luxemburg. Împreună cu mama sa, tînărul Wolfgang (alias Vladimir) s-a refugiat în 1935 în Uniunea Sovietică, locuind mai tîrziu în celebrul „Hotel Lux”, rezervat exilaţilor comunişti din întreaga lume.

Odată cu declanşarea represiunilor staliniste, mama sa a fost internată într-un lagăr, fiind suspectată de acţiuni anti-partinice. (Susanne Leonhard care demisionase din partidul comunist înaintea plecării în exil a fost eliberată din lagăr abia în 1948.)

Vladimir a studiat limbi străine la Moscova şi a urmat, între 1942 şi 1943, cursurile speciale ale unei şcoli a Cominternului unde fusese pregătit pentru funcţia de comisar politic.

La propunerea lui Ulbricht, Leonhard şi-a schimbat prenumele de Vladimir în Wolfgang. Asta după reîntoarcerea sa în Germania. Pe Ulbricht l-a întîlnit prima dată în 1939 la Moscova. Un an mai tîrziu a asistat la conferinţele ţinute de Ulbricht în faţa unor emigranţi politici, precum a povestit Leonhard într-un interviu realizat de Zeitzeugen-tv.

Metodele represive, birocraţia ideologică şi reformele economice forţate, dirijate de către partid, au transformat partea estică rapid într-un satelit obedient al Uniunii Sovietice. Speranţele lui Leonhard de a construi un stat, într-adevăr, anti-fascist şi democratic, s-au năruit în cel mai scurt timp. Profitînd de o escală la Praga, în 1949, Leonhard s-a hotărît să fugă în Iugoslavia şi să nu se mai întoarcă în RDG-ul stalinist. A lucrat o scurtă perioadă la radio Belgrad, stabilindu-se, în 1950, în R.F.G. Asemenea liderului iugoslav Tito, devenit o ţintă a atacurilor ideologice ghidate de Moscova, şi lui Wolfgang Leonhard propaganda stalinistă i-a aplicat eticheta de „renegat“.

În 1955, a publicat cartea „Revoluţia îşi demite copii” („Die Revolution entlässt ihre Kinder”). Acest volum, cu accente memorialistice, constituie una din cele mai preţioase mărturii ale unui fost reprezentant al nomenclaturii comuniste (similare celor scrise de comunistul critic iugoslav, Milovan Djilas, autorul cărţii de referinţă „Noua clasă”, 1957, care l-a inspirat pe disidentul sovietic, Mihail Voslenski, la scrierea cărţii „Nomenclatura”, 1970).

Wolfgang Leonhard a fost un expert pentru probleme legate de istoria comunismului, a publicat numeroase cărţi şi studii axate pe această temă şi a fost deseori oaspete al emisiunilor politice televizate.

Ilustraţie:

Wolfgang Leonhard (zeitzeugen.tv)

Previous Next

XS
SM
MD
LG