„În comentariul său Mircea V. Ciobanu pune problema calităţii clasei noastre politice, calitate testată şi de reacţiile la ultima vizită a lui Rogozin, şi de atitudinea faţă de ne-premierea lui Paul Goma. „Nu vreau să ajungem la concluzii apocaliptice”, acum îl cităm pe Mircea V. Ciobanu, „dar tare mi-ar fi plăcut ca Goma să ia premiul! Tocmai pentru că e o personalitate controversată. Mi-ar fi plăcut să „greşim” în direcţia excesului, nu în cea a precauţiei. Împăciuitorismul şi cuminţenia dintotdeauna ne-au asigurat poate supravieţuirea, nu şi evoluţia. Am pariat întotdeauna pe „băieţii buni”, nu pe incomozii competenţi”.
Şi aici Mircea V Ciobanu face o paranteză istorică la care vreau să atrag atenţia cititorilor, citez: „După ce venisem din provincie (în august 1991) să apărăm Chişinăul de ipoteticele tancuri ale GhKaCePe-ului, am ieşit în stradă să cerem parlamentarilor independenţa faţă de imperiu. Eroicul nostru parlament ne-a dat de înţeles că „încă nu s-a copt”. Sigur că erau şi dintre cei care au pledat pentru independenţă din prima zi, dar ei nu constituiau majoritatea. Am plecat acasă, deziluzionaţi, ca să fim chemaţi imediat înapoi... să cerem independenţa! Până ajunsesem noi acasă, Ucraina îşi declarase neatârnarea faţă de metropolă şi noi ne-am pomenit independenţi de la sine, rupţi de corpul marii patrii sovietice. M-am simţit mai umilit decât oricând. Dar nu mi se cuvenea să mă revolt: deputaţii noştri reprezentau chiar opinia poporului nostru eroic, dar… precaut. Şi, mai ales, ei chiar au declarat, peste câteva zile, independenţa. Visul nostru. Pentru fapta eroică au fost recent decoraţi de preşedintele Timofti. Inclusiv cei care pe 22 august 1991 încă erau împotriva ruperii de imperiu”, conchide Mircea V. Ciobanu încheind cu o opinie a lui George Orwell: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă. Este complice”.
Svetlana Corobceanu abordează dificila problemă a şcolilor cu predare în limba română din stânga Nistrului. Potrivit directorului Gimnaziului din Corjova, Dubăsari, Constantin Sucitu, ieri, acesta a primit o nouă solicitare de a se prezenta la postul de miliţie pentru a semna un document că nu va permite pe 1 septembrie arborarea tricolorului şi nici intonarea imnului de stat al Republicii Moldova. „Nu voi semna nimic. Oare chiar nu obosesc să lupte cu copiii?”, se întreabă managerul, o situaţie similară e şi la Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina. Totuşi, în acest an, în clasa I, la această instituţie vor veni 48 de copii. În total, liceul are 525 de elevi, în timp ce la Liceul „Evrica” din Râbniţa, numărul şcolarilor a scăzut în ultimii ani de la 800 la 120 de elevi. De vină nu este criza demografică, spune directoarea Eugenia Halus, nici problemele de ordin politic. „Părinţii sunt intimidaţi. Dar chiar şi în aceste condiţii, suntem pregătiţi pentru noul an de studii, e optimistă ea.
La Pagina bună Carolina Chirilescu relatează istoria de succes a lui Eugen Frimu, care a lansat o aplicaţie instalată pe ipad sau iphone cu povestea „Scufiţa Roşie”, ce poate fi vizionată în 16 limbi.”
