Zilele astea cuvîntul „libertate” e rostit mai des, e rostit cu însufleţire, cu încredere deplină. Se vorbeşte despre Independenţa Moldovei care, în opinia multora, e sinonimă cu libertatea adevărată.
Fireşte, în comparaţie cu mediul sufocant din Uniunea Sovietică, situaţia de azi e excelentă şi ţi se pare culmea libertăţii.
La o privire mai atentă însă se poate observa că avem de-a face aici, în Republica Moldova, cu un soi de libertate suprimată-subdezvoltată.
Libertatea din Moldova independentă e limitată considerabil de proliferarea corupţiei şi de sărăcia endemică. Aici s-a furat şi se mai fură ca-n codru, aici înfloreşte evaziunea fiscală, aici oamenii vîrstnici au pensii ridicole, aici societatea e dezagregată, e golită de valori şi de repere morale, iar hoţii cei mai mari nu mai ajung în puşcărie, în ciuda interminabilei reforme a Procuraturii.
În atari condiţii, care seamănă mult cu anarhia, e inutil să discutăm despre şanse egale şi despre libertate autentică. Aici învinge cel mai şmecher şi mai pilos, cel care are mai mulţi bani a căror provenienţă e de multe ori dubioasă.
E un soi de libertate iluzorie, de junglă. Căci şi în junglă animalul e liber pînă în clipa în care e devorat, fără nici o explicaţie, de un animal mai mare şi mai feroce.
Libertatea Moldovei e parţială şi limitată chiar şi pentru simplul fapt că problema transnistreană e insolubilă, iar războiul din Ucraina de est o face şi mai ameninţătoare. De aceea, eu unul nu m-aş lăuda prea tare cu libertatea de după 1991.
Mi-a povestit un scriitor o întîmplare de prin luna martie. A văzut el, pe o bancă din curtea blocului, un biet boschetar care tremura de frig. Şi, făcîndu-i-se milă, i-a adus boschetarului acela o cuvertură şi 5 lei. Ei bine, boschetarul a respins cu vehemenţă micul dar, spunîndu-i scriitorului că el e un om liber şi nu are nevoie de ajutorul nimănui. Omul străzii zicea că el e liber.
Dar era el liber cu adevărat? Să fim serioşi!
