Ana-Maria Ursu s-a născut pe 24 aprilie 1991 în municipiul Bălți. A absolvit FRISPA USM si în prezent face masterul in administrarea afacerilor la Universitatea de Stat din Moldova. Pe parcursul anilor de studentie a lucrat in calitate de profesor de sah la Academia de Sah din Moldova. A fost manager în relatii cu publicul la o agentie de turism din capitală si in prezent e preocupata de politica.
Luni
M-am trezit de dimineață dornică să redescopăr Moldova, mare mi-a fost bucuria când am deschis geamul și am simțit cum se plimba afară un aer racăritor. Am simțit o avalanșă de puteri, am făcut puțină yoga și am plecat la serviciu.
Cea mai mare satisfacție o primesc la job, activînd în domeniul politic, îmi dau seama că noi, tinerii, avem o importanță foarte mare în procesul de dezvoltare a unei țări, fiind a cea nouă viziune, atât de necesară într-un anumit sistem.
La serviciu, toți erau preocupați cu responsabilitățile lor. Nici nu am observat cum ziua a luat sfârșit.
Seara festivalul Gustar m-a ajutat să redescopăr Moldova: muzică bună, dans, bucate tradiționale, atmosferă incendiară, anturajul îți oferă o evadare de la viața cotidiană, eliberându-te de rutină.
Marți
Am visat, am visat ceva frumos, și de fiecare dată realizez că visele se împlinesc.
Așa cum viaţa omului este rezultatul gândurilor sale, am hotărît să încep ziua cu gînduri frumoase. Am deschis cartea preferată „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul” de Robin Sharma. Privirea mea s-a oprit la următorul citat: „Am venit pe aceasta lume fără a avea nimic, când voi pleca nu voi lua nimic altceva cu mine decît conștiința mea”.
Alegerile pe care le facem spun totul despre noi. De la oamenii pe care îi acceptăm în viața noastră, până la cărțile pe care le citim sau nu, culorile pe care le alegem dimineața.
Legea atracției a fost cea care a dominat ziua. Împreună cu colegii de serviciu am cutreierat nordul Moldovei; acolo am fost înconjurați de oameni frumoși, gospodari și plini de viață. Am discutat despre realizări, regrete, probleme, planuri de viitor. Am învățat unul de la altul că viața e frumoasă și trebuie să ne mișcăm înainte, pas cu pas să trecem de obstacole și să ne bucurăm de prioritățile pe care le-am ales la moment.
E sfîrșit de zi, miez de noapte, drumul spre casă e liniștit, suntem purtați de tăcerea lunii, doar impresiile noastre nu se las inhibate în cugetări, ele se revarsă la nesfârșit.
Miercuri
Care a fost primul gînd care a aparut în minte în această dimineață? Putere. Încredere. Control. La Mulți Ani, Moldova!
Mă înspăimântă ideea de a fi neputinciosă. De a privi un lucru, o situație, un moment fără a putea face nimic pentru a-l schimba, probabil din cauza că realitatea te ajunge din urmă și îți arată cît ești de „mică” în fața unor valuri mari ale vieții.
Azi e sărbătoare în Moldova, paradă, concert, muzică, veselie, dans, costume naționale, bucate tradiționale. Chișinăul prinde culoare. Sunt fericită că m-am născut în Moldova.
Chiar dacă e sărbătoare, am avut niște activități la serviciu cărora trebuia să le fac față.
Îmi place să duc un mod sănătos de viață, de aceea când găsesc câteva minute libere, plec la sală și încerc să urmez programul propus de antrenor.
Spre seară am evadat în amintiri frumoase din copilărie, probabil din cauza că am găzduit o prietenă de-a mea Corina cu care am împărțit primele jucării, trăiri, sentimente. Mi-am adus aminte de casă, de nebuniile copilărești, de concertele din ogradă, paradele de modă în hainele mamei. Ciudat e faptul că vrem să creștem cât mai repede și ajungând să fim mari, am da orice să ne întoarcem în copilărie. Mirosul plăcintelor de casă nu m-a lăsat indiferentă, am simțit deodată îmbrățișarea mamei, care le-a împachetat grijuli uși le-a dat prietenei mele să mi le aducă.
Joi
Sunt o fire matinală, nu îmi place să irosesc timpul. Am citit câteva pagini de-a lui Coelho, și din nou, yoga, duș, ceaiul de dimineață, serviciu, analiza știrilor și, desigur, buna dispoziție.
Cea mai bună zi din viaţa mea este aceea în care decid că viaţa îmi aparţine doar mie! Fără scuze şi pretext.
Azi am decis că vreau să călătoresc prin Moldova…11 persoane au pornit în drum pentru că au credința deplină în ei, sunt deschiși spre noi experiențe, opinii, cugetări.
Da. Într-adevăr Moldova e frumoasă! Azi am descoperit niște locuri pitorești în r. Călărași. Îmi place să ascult lumea, să analizez gîndirea lor, să văd viața de zi cu zi a oamenilor și nu doar ce vedem la TV. Suntem diferiți, aici nu mă refer la aspectul fizic, ci la personalitatea noastră, unii sunt mulțumiți pentru că trăiesc, alții doresc totul nefacând nimic pentru asta. Trist.
Am discutat mult cu sătenii, am trecut prin file de istorie, prezent, viitor, am fost lăudați pentru dorința de a cunoaște ceva nou. Timpul s-a scurs foarte repede, se înnoptase destul de repede, o familie a fost amabilăși ne-a propus să ne ducă cu căruța până la mașină care era parcată destul de departe. Am trăit cea mai tare experiență, fiind prima călătorie cu un așa tip de transport.
Și din nou amintiri, viteză, noi cunoștințe, viziuni și experiență.
Vineri
De dimineață am simțit nevoia să vorbesc cu mama, cu acel suflețel care mă așteaptă să vin acasă. În ultima perioadă nu prea am avut timp să vin la Bălți. M-a copleșit un dor, un dor nebun de casă.
Ador să mă plimb în parc de dimineață, e liniște, curat, aer proaspăt, e timpul și locul perfect să fac o recapitulare. Sunt o magazie de amintiri, gânduri și întrebări cărora încerc să le dau un rost de durată. Îmi reușeste. Îmi place să îmbrățișez schimbarea, deoarece schimbarea înseamnă evoluție.
La serviciu e liniște, se simte oboseala acumulată timp de o saptamână. Mi-am adus aminte că demult nu am postat nimic pe pagina mea. Am simțit că îmi este dor de primăvară și am postat un buchețel de narciși. Sper ca ziua să capete culoare.
Am ales mereu să fac lucruri interesante, mereu altceva, nu mi-a plăcut niciodată rutina. Deși, unele situații mă obligă să repet aceleași drumuri, să văd aceeași oameni și să fac aceleași lucruri zi de zi, viața matură de fapt.
Astfel aș vrea să mă dezbrac de cuvinte, să las mantia greutății să cadă peste umeri și să fiu liberă.
Astăzi am fost copleșită de gânduri… ziua de lucru încă nu a luat sfârșit, am primit un telefon care m-a bucurat, azi, încă o familie va fi fericită, datorită efortului depus de echipa noastră. E plăcut să vezi lacrimi de fericire din partea persoanelor anevoioase atunci când simt că nu sunt singuri, că sunt susținuți și iubiți.
Aștept cu nerăbdare seara, timpul când mă voi revedea cu familia.
Sunt zile în care confortul patului meu îmi adduce cea mai mare satisfacție, dar sunt și zile în care mă pun în mișcare și la sfârșitul săptămânii când trag linie, sunt uimită și eu de câte am reușit să fac. Mă simt împlinită.
