Am traversat aproape tot Istanbulul continental pe o un soare torid pentru a ajunge la redacția celui mai vândut ziar din Turcia. „Zaman” (Timpul) apare în aproape 1 milion de exemplare zilnic și are un sediu impresionant în apropierea aeroportului internațional din Istanbul. La intrare o tânără doamnă cu hijab și eșarfă îmi zâmbește și mă roagă să-mi pun pe banda de verificare rucsacul. Mă conduce într-una din multele încăperi destinate întâlnirilor ziariștilor cu persoane din afară, unde îl aștept pe Ismail Altunsoy, specialist în probleme de energie. „Zaman” e un cotidian conservator, cu vederi moderat islamice, foarte apropiat de Mișcarea Gulen, iar gazdele mele se scuză că nu-mi pot oferi cafea, ceai sau apă pentru că se află în plin Ramadan. Nu-mi scot, deci, nici eu din rucsac sticla de apă pentru a nu-i conturba din postul zilnic.
„Istanbulul este un loc natural al Drumului Mătăsii, chiar și în zilele noastre în care a devenit un Drum al Gazului”, începe Altunsoy discuția despre acest subiect. Din punctul lui de vedere „Turcia este unul dintre locurile centrale pe acest traseu pe care se poate construi un culoar al energiei, dar din păcate lucrurile sunt în permanentă schimbare în această regiune devenită și mai dificilă după ce Statele Unite au abandonat-o”. Altunsoy crede că Washingtonul nu mai este interesat de Asia Centrală și de Caucaz pe unde ar urma să fie construite conductele energetice, după ce avansul energetic i-a permis Americii accesul la gazul de șist”. În plus întreaga zonă este instabilă: începând cu Siria și Irak, trecând prin Georgia si ajungând până în Tadjikistan sau Kîrgîstan, țări fragile și dependente de marile puteri regionale.
„Turcia este obligată să-și diversifice sursele de aprovizionare cu energie, fiindcă dacă principala conductă pe care vine dinspre Rusia sare în aer, întreaga industire din țară rămâne paralizată. Suntem în situația în care o blocare a relațiilor ruso-turce ar duce la colaps economic”. Soluția ar fi Irakul, dar pe termen scurt și chiar mediu lucrurile sunt impredictibile, Iranul este o altă cale, dar „capabilitățile lor sunt vechi, iarna cantitatea pompată este foarte scăzută, iar prețul este prea mare”. Ismail Altunsoy înclină mai degrabă spre o combinație între gazul azer și cel irakian, pentru înlocuirea celui rusesc, fiindcă „istoric vorbind nu poți ști despre Iran când îți crează probleme și când nu. E o țară pe care nu te poți baza, la fel ca Rusia”.
De aceeași părere este și Riza Nurmeral, președintele Confederației Oamenilor de Afaceri și Industriașilor din Turcia (TUKSON), argumentând, însă, că Iranul „este principalul competitor al Turciei în regiune”, spre deosebire de Rusia, care „se află într-o relație de complementaritate cu Turcia, pentru că vinde produse și servicii complet diferite”. Nurmeral recunoaște că „pe termen scurt, conflictele, disputele politice și diplomatice împiedică redeschiderea vechiului Drum al Mătăsii”, dar crede că în mai puțin de 50 de ani lucrurile se vor aranja în așa fel încât „Turcia și toate statele din Asia Centrală și Orientul Mijlociu să poată profita de materii prime, hidrocarburi și energie la prețuri avantajoase”.
„Dacă regiunea se va pacifica, deși nu avem nici un orizont în acest sens”, apreciază Ismail Altunsoy, atunci Turcia are o mare șansă să devină “un puternic centru de redistribuire a energiei, având conexiuni spre toate punctele cardinale”. În acest caz Turcia va putea influența prețul gazului, speră Altunsoy, fiindcă „aceasta este miza bătăliilor energetice din ultima decadă: controlul prețului energiei”.
Dincolo de aceste strategii, „economia Turciei nu merge foarte bine și este prea dependentă de sectorul construcțiilor și al dezvoltării imobiliare, o situație nesănătoasă și nesustenabilă”, îmi spune Riza Nurmeral de la Tukson, care vede la orizont „o perioadă de instabilitate”, pornind de la faptul că în ultimii 12 ani de când este AKP, partidul lui Recep Tayyip Erdoğan la putere „peste 160 de legi economice au fost schimbate”. Președintel TUKSON se plânge că acest lucru „crează confuzie printre investitori și teama că orice normă va putea fi schimbată mâine” și afirmă că „este o greșala majoră a guvernului”, mai cu seamă că „multe dintre aceste modificări au fost făcute în favoarea unor clienți politici sau unor investitori care susțin executivul de la Ankara”.
La întrebarea mea dacă e adevărat că nimeni nu poate face afaceri importante în Turcia, dacă nu are relații politice, Nurmeral răspunde fără să clipească „e 100% adevărat”. Confederația TUKSON, considerată apropiată de Mișcarea Gulen, în opoziție cu puterea de la Ankara este „supusă presiunilor politice”, se plânge Riza Nurmeral, dându-mi ca exemplu faptul că „ofițerii fiscului sunt trimiși să-I hărțuiască pe membri TUKSON”.