Cei 28 de lideri au căzut de acord, în noaptea de sâmbătă, asupra numirilor în două din cele mai importante funcții în cadrul instituțiilor europene: cea de Inalt Reprezentant pentru politică externă și cea de președinte al Consiliului European.
Inaltul reprezentant este șeful diplomației europene, altfel zis: un ministru de externe european. Funcția îi revine acum actualei ministre de externe a Italiei, Fedrica Mogherini, în locul britanicei Catherine Ashton.
Cât despre președintele Consiliului European, el este, teoretic, „președintele UE”. El negociază cu ceilalți șefi de stat și de guvern și el organizează și stabilește agenda întâlnirilor la vârf UE. Ocupat actualmente de belgianul Herman Van Rompuy, postul îi va reveni premierului Poloniei, Donald Tusk.
Distribuirea celor două posturi s-a făcut potrivit unui complicat algoritm politic. In primul rând, dat fiind că președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, este un creștin democrat, membru al Partidului Popular European (PPE), trebuia ca unul din celelalte două mari posturi să-i revină unui socialist, de preferință femeie. Afară de Federica Mogherini, cealaltă persoană care îndeplinea condițiile era șefa guvernului danez Helle Thorning-Schmidt.
Federica Mogherini fusese deja respinsă în luna iulie, de către o coaliție de țări est-europene conduse de Polonia. Polonia, ca și țările baltice, considera că Mogherini, în fruntea diplomației italiene doar de șase luni, nu are experiența necesară și că pe deasupra a dat semne că ar fi filorusă, așa cum a fost, de-a lungul deceniilor, stânga italiană. Polonezii îl propuneau în schimb pe ministrul lor de externe Radoslaw Sikorski.
Sikorski mai fusese prevăzut o dată și pentru funcția de secretar general al NATO. Numirea unui polonez într-o asemenea înaltă funcție în actualele condiții de tensiuni și potențial conflict cu Rusia are o mare valoare simbolică. Pe deasupra, Polonia va mai dispune și de un Comisar European, întrucât funcția de președinte al Consiliului, în care a fost numit premierul Tusk, se situează în afara Comisiei Europene.
Cele trei înalte posturi respectă acum algoritmul politic din Parlamentul European, două fiind ocupate de doi politicieni conservatori, de dreapta, un occidental și un estic: luxemburghezul Jean-Claude Juncker și polonezul Donald Tusk, iar funcția de șel al diplomației de către o femeie socialistă: Federica Mogherini.
Singurul obstacol rămâne acum acordul Parlamentului European, unde socialiștii au avertizat că nu vor vota Comisia dacă între cei 28 de Comisari nu se regăsesc cel puțin opt femei. Or, pentru moment, Comisia lui Juncker nu are decât cinci femei.
Ca șefă a diplomației europene, Federica Mogherini va trebui să redea prestigiul unei instituții care sub Catherine Ashton a fost cu totul discreditată. Uniunea Europeană are acum ocazia să se doteze cu un serviuciu de externe demn de importanța sa globală.
