În următoarele 45 de zile primarii români pot trece de la partidul care i-a susținut în alegeri la altă formațiune politică. Ordonanța de Urgență care permite migrația politică a fost deja publicată în Monitorul Oficial, deci poate produce efecte. Până acum, potrivit legii, primarul care-și schimba partidul își pierdea funcția. Au fost folosite, însă, mereu diverse subterfugii. De exemplu, cei care voiau să treacă la altă formațiune, făceau în așa fel încât să fie excluși din partidele care i-au propulsat și deveneau independenți, făcând de data aceasta altă politică, de obicei cea a guvernului, care în schimb le oferea mai multe fonduri.
După 2004 a fost îngrădit traseismul primarilor, după ce în în perioada 2000-2004, fostul guvern socialist condus de Adrian Năstase recrutase de partea sa trei sferturi dintre aleșii locali, creând în acest fel un dezechilibru între administrația centrală și cea locală. Atunci executivul guverna minoritar, cu susținerea parlamentară a maghiarilor. La zece ani după această anomalie, un nou guvern socialist încearcă aceeași strategie chiar înainte de alegerile prezidențiale. S-a dovedit în cele din urmă că armata de primari recrutată de Năstase nu i-a folosit prea mult, fiindcă a pierdut scrutinul din 2004 în favoarea lui Traian Băsescu.
Premierul Victor Ponta a argumentat atunci când a introdus această Ordonanță că în 2012 electoratul i-a ales pe primari din partea alianței USL din care făceau parte socialiștii și liberalii, dar că între timp această construcție s-a desființat, iar aleșii locali pot să-și aleagă partidul preferat, o soluție pe care șeful executivului român o consideră ca fiind și în favoarea alegătorilor.
Miza este, însă, pur electorală, iar Victor Ponta, favorit în cursa prezidențială din noiembrie speră să aibă cât mai mulți primari de partea sa, fiindcă în genere, aceștia sunt cei care duc greul unei campanii, ei au capacitatea de a mobiliza comunitățile, în special cele de mici și medii dimensiuni: astfel cu cât partidul său are mai mulți primari cu atât speră să aibă mai multe voturi la prezidențiale.
În schimb liderii locali primesc suficiente fonduri cu ajutorul cărora își pot demonstra competența în fața propriilor alegători, își pot alimenta în mod indirect clienții și deci au șanse mai mari să-și perpetueze puterea la următoarele alegeri locale din 2016.
Migrația politică nu e o excepție în politica românească, ci o tradiție pe care au folosit-o mereu partidele românești, chiar dacă nu au alimentat-o prin lege ca acum. Spre exemplu, guvernul Mihai Răzvan Ungureanu s-a prăbușit în Parlament și i-a lăsat locul în 2012 lui Victor Ponta după ce PSD a reușit să adune de partea sa mai mulți parlamentari, care până atunci fuseseră de partea cealaltă a baricadei.
În același timp, migrația parlamentarilor de la un partid la altul nu a putut fi interzisă fiindcă articolul 69 din Constituția României arată că mandatele deputaților și senatorilor sunt “imperative”, deci aleșii nu-și pot pierde mandatul dacă aleg altă formațiune, decât cea sub steagul căreia au fost aleși.
Așadar, în următoarele 45 de zile, vom vedea câți primari se vor strânge în spatele premierului Victor Ponta și eventual în spatele Elenei Udrea, care și ea speră să adune din aleșii nemulțumiți, care au rămas în PDL.
Aritmetica fondurilor va determina din nou în România ecuația imigraționistă, cu posibile efecte asupra alegerilor prezidențiale demonstrând permanenta labilitate a democrației autohtone.
