O nouă aniversare a Armatei Naţionale, a 23-a, a prilejuit în mod obişnuit retorică festivistă, dar şi o atenţie sporită pentru capacităţile forţelor armate pentru apărare, în contextul războiului din Ucraina. Cât de rezistent este scutul acum pe care-l reprezintă Armata Naţională, o armată mică pentru o ţară mică? Discutăm cu expertul militar şi în probleme de securitate, Viorel Cibotaru, directorul Institutului European de Studii Politice din R. Moldova, cercetător superior asociat al Centrului de la Geneva pentru Controlul Democratic asupra Forţelor Armate.
Europa Liberă: Aşadar, o nouă aniversare a Armatei Naţionale. Noi festivităţi, discursuri, lucruri obişnuite, Totodată, în ce măsură contextul regional schimbă oarecum optica prin care este privită Armata Naţională?
Viorel Cibotaru: „Aceste evenimente şi circumstanţe regionale, geopolitice şi globale au schimbat optica experţilor în mare parte şi, parţial, şi a oficialităţilor. Astăzi Armata Naţională se află la capătul unor reforme desfăşurate în condiţii de pace, având în vedere trendurile principale din Europa: de demasificare a forţelor armate, de reducere a cheltuielilor pentru apărare, de restrângere a ariilor şi misiunilor pe care le au astăzi o armată în condiţiile existente, în cazul Moldovei reducându-le la anumite operaţiuni de menţinere a păcii în afara ţării. Or, optica aceasta a fost schimbată de acţiunile regimului lui Putin, de războiul la început de proximitate, aşa numitul război „hibrid”. Acum vedem că se desfăşoară de fapt un război absolut convenţional, tradiţional, deci cu implicarea aproape tuturor genurilor de arme: şi cele maritime, şi cele aeriene, şi cele terestre. Şi în aceste condiţii evident că trebuie revăzută inclusiv locul Armatei Naţionale, a forţelor armate ale Republicii Moldova. Deci, astăzi Armata Naţională este un mare centru de pregătire a ostaşilor în termen şi un mare depozit de tehnică învechită sovietică. Punct. Ea nu este operaţională, ea nu poate să-şi îndeplinească misiunea în cazul unui atac similar celui la care a fost supusă recent Ucraina în Dombas şi Crimeea.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, iată că premierul Iurie Leancă, la nişte festivităţi ad-hoc, a vorbit de satisfacţia că „Guvernul apreciază schimbările pozitive ce se produc în ultimul timp în Armata Naţională…” Dvs. ce fel de schimbări aţi constata pe parcursul a anilor şi în această perioadă în Armata Naţională?
Viorel Cibotaru: „Domnul prim-ministru a avut motive să aibă o anumită doză de satisfacţie, pentru că noi astăzi avem un corp de ofiţeri pregătit, educat şi instruit pe noi principii. Noi avem o structură nouă a Armatei Naţionale, bazată pe alte principii decât cele care au fost în URSS sau în perioada de tranziţie şi astăzi putem vorbi cu certitudine că corpul de ofiţeri, factorul uman este completamente interoperabil cu forţele armate din Alianţa Nord-Atlantică. Aceasta este o realizare incontestabilă. Deci, noi ne-am rupt dintr-un spaţiu vechi, alta este că acestui corp de ofiţeri trebuie să fie suficient de bine dotat la condiţiile de astăzi, a unui război în care sunt folosite noi tipuri de armamente, noi tactici, noi forme de desfăşurarea a acţiunilor în câmpul de luptă. Şi aici este de acum nevoie de un alt efort, pe care îl va face probabil o altă guvernare după alegerile din 30 noiembrie. Pentru că sigur că nu m ai este timp să faci totul. Spre satisfacţia experţilor, trebuie să constatăm că actuala guvernare a luat măsurile necesare cel puţin de a face faţă unui minim de condiţii în contracararea riscurilor. Au fost alocate mijloace pentru repararea tehnicii, a fost inventariată această tehnică, a fost verificat patrimoniul, foarte mult redus, distrus fără voie şi fără concept etc., dar totuşi ceva mai avem, ceva ne-a mai rămas, ce ne oferă posibilitatea să avem o platformă, o bază pentru dezvoltarea unei armate corespunzătoare condiţiilor absolut neprielnice pentru securitatea şi apărarea noastră pentru perioada de viitor.”
Europa Liberă: Comandantul suprem a vorbit despre capacitatea armatei de a fi gata să facă faţă „oricăror pericole externe”… În ce măsură o armată mică, chiar dacă ar fi disciplinată şi dotată cu de toate, ar putea în faţa chiar „oricăror pericole”? de ce această retorică?
Viorel Cibotaru: „Mă împingeţi să fac scenarii. Nu vreau să le fac astăzi. Cel puţin m-am referit la situaţiile similare care au fost în Ucraina. Desigur că orice scenariu militar, orice pericol, riscuri evoluează în anumit spaţiu de timp, cu anumite forţe. De aceasta este nevoie nu doar de pregătirea armatei, dar şi a societăţii de a reacţiona la astfel de riscuri. Până a fi efectuat un atac militar, mai există spaţiu pentru manevre politice, diplomatice, de altă natură… or, astăzi, de exemplu, nu există un risc absolut iminent că mâine vor porni cei din Transnistria, sau că vom avea un desant de avioane Ruslan, care vor ateriza pe aeroportul din Chişinău şi vor ocupa Chişinăului. Nu facem Astfel de scenarii, pentru că ele ar fi paranoice.”
Europa Liberă: Foarte multă lume ar pune la îndoială însăşi necesitatea unei armate de felul celei moldoveneşti, în condiţiile în care, de exemplu, se poate realiza ceea ce încă generalul Lebedi ( Generalul rus Alexandr Lebedi, care a condus Armata a 14-a in războiul de pe Nistru) spunea la începutul anului 90 că, în caz de necesitate, el poate lua prânzul la Chişinău şi cina într-un oraş mai pitoresc din România?
Viorel Cibotaru: „De 23 de ani Republica Moldova este supusă unui atac spiritual, informaţional, de descurajare a acestei pregătiri a populaţiei, a societăţii, a clasei politice şi a armatei în ultima instanţă de a-şi apăra ţara. Tot timpul ni se spune de la Moscova şi din alte centre, prin agenţii de influenţă post-imperială, că Republica Moldova nu are nici un sens să aibă armată atâta timp cât este aici armata rusă, că noi nu vom lupta cu nimeni, că nimeni nu ne ameninţă etc. iată că au ieşit acum la iveală lucruri contrare, s-a văzut că astfel de spirite au fost infiltrate în spaţiul public din Republica Moldova şi au adus doar prejudicii. Noi trebuie să luptăm cu asta, noi avem misiunea de bază constituţională să facem asta. statul republica Moldova are o responsabilitate faţă de popor, faţă de destinul acestui popor, faţă de viitorul acestui popor, Armata Naţională are misiunea constituţională să-şi sacrifice inclusiv vieţile oamenilor pentru a apăra ţara – şi asta este o chestie fundamentală pe care se bazează principiul apărării statului. Sigur că noi ar trebui să ne protejăm inclusiv de astfel de idei, care special ne sunt infiltrate pentru a ne slăbi capabilitatea de a ne apăra şi lucrul acesta trebuie conştientizat anume în situaţia în care securitatea şi siguranţa naţională sunt puse în pericol. Astăzi sunt alte condiţii, noi avem prieteni, avem aliaţi, suntem priviţi ca parteneri care pot să-şi asume nişte decizii responsabile nu doar pentru propria securitate, dar şi pentru securitatea colectivă. Noi suntem deja montaţi în acest sistem şi nu trebuie să renunţăm, ci dimpotrivă să ne consolidăm şi atunci pericolul izbucnirii unui război pe teritoriul republicii Moldova va fi îndepărtat. Astăzi, prin slăbiciunea noastră, prin nepregătirea de a da ripostă unor acţiuni agresive, noi, dimpotrivă, încurajăm astfel de acţiuni, încurajăm să fim ocupaţi, să fim bătuţi, să fim impuşi să ne alegem o altă soartă, un alt destin decât cel pe care ni l-am ales.”
Europa Liberă: S-a anunţat că, într-un fel de premieră, Republica Moldova va participa în calitate de invitat la Summitul NATO, care începe astăzi în Marea Britanie. Republica Moldova va fi reprezentată de Ministrul Apărării, Valeriu Troenco. Un summit axat pe aprecierea consecinţelor crizei dintre Federaţia Rusă şi Ucraina”. Aşa cum ne-a spus ambasadorul moldovenesc la NATO, Moldova se va alătura probabil la două iniţiative NATO, una din ele legată de întărirea capacităţilor defensive. Ce înseamnă de fapt această alăturare?
Viorel Cibotaru: „De fapt, această iniţiativă este nimic altceva decât concretizarea şi actualizarea unor programe mai vechi, cum este de exemplu programul PAP-DIB, edificarea instituţiilor de apărare sau concretizarea unor acţiuni din Planul individual Republica Moldova-NATO. Când spun actualizare, ele vor fi actualizate respectiv la situaţia creată, criza din Ucraina şi relaţiile îngheţate dintre Alianţa Nord-Atlantică şi Federaţia Rusă. Odată cu intrarea republicii Moldova în faza operaţională a unor operaţiuni de menţinere a păcii internaţionale ghidate de NATO cum este KFOR din Kosovo, Republica Moldova a intrat într-o nouă platformă de interoperabilitate, mult mai precisă, mai exactă şi acest program în primul rând va ţinti în această apropiere de standardele şi tehnic, şi lingvistice, şi umane, şi de comandă şi interacţiune la forţele Alianţei Nord-Atlantice. Probabil vor fi şi noi idei. Acum se discută mai puţin vizibil poate şi anumite programe de asistenţă mai concrete. Oricum, de exemplu Ucraina şi Georgia demult se află în aceste programe mult mai extinse, ele inclusiv vor discuta aşa – numite planuri de acţiuni de aderare - iarăşi vor fi concretizate, cel puţin pentru Ucraina şi Georgia, care şi-au manifestat interesul de a adera la Alianţa Nord-Atlantică. Mai departe sigur că există această nouă viziune a alianţei privind revenirea la principiile apărării teritoriale, am în vedere a ţărilor Alianţei Nord-Atlantice, mai ales pe flancul estic şi sud-estic. Intrăm şi noi în această zonă de interese şi de operaţiuni ale Alianţei Nord-Atlantice şi sigur că va fi nevoie de extins poate anumite mecanisme de interacţiune în acest sens. Vedem că rolul României va creşte în sensul monitorizării Bazinului Mării Negre şi a teritoriului adiacent Ucrainei şi Crimeii. În acest sens şi Republica Moldova intră: probabil vor fi necesare şi anumite decizii tehnice în acest sens. Deci, această platformă de o interoperabilitate consolidată vizează republica Moldova şi probabil după summit vom vedea şi anumiţi paşi concreţi în acest sens.”
