Parcurgem un sezon fertil pentru propuneri și intenţii de modificare a Constituţiei. Pentru 30 noiembrie a fost propus un referendum privind alegerea directă a şefului statului; există sugestii de a regândi, revizui statutul de neutralitate al Republicii Moldova; prevederile legii fundamentale privind Curtea Constituţională sunt privite ba cu ochi inovativi, ba cu ochi restrictivi. Un dialog cu expertul în drept constituţional Nicolae Osmochescu.
Europa Liberă: Speranţa, cel puţin, că Republica Moldova „va reuşi într-un viitor previzibil să-și consolideze potențialul intelectual și politic pentru a putea adopta, în colaborare cu Comisia de la Veneția, o nouă Constituție” a fost exprimată recent de şeful statului. Până una-alta, Legea fundamentală ar urma să se schimbe în doze mici, prin amendamente. Propunerea unora dintre acestea care ar schimba prevederile constituţionale privind alegerea şefului statului este una dintre ultimele. Se propune ca referendumul în acest sens să se desfăşoare concomitent cu parlamentarele de la 30 noiembrie. Dvs. aţi remarcat deja că un referendum în aceeaşi zi cu alegerile va crea confuzie şi va spori absenteismul. Dar strict juridic există probleme?
Nicolae Osmochescu: „Strict juridic, în situația actuală există serioase piedici pentru a organiza un astfel de referendum. Codul Electoral actualmente în vigoare, în capitolul 13 unde sunt reglementate modul de organizare și de petrecere a referendumului, inclusiv cel republican, în art.45 se stipulează foarte clar că referendumurile nu pot fi organizate și nu pot să se desfășoare cu 60 de zile „până la” și cu 60 de zile „după” alegerile parlamentare sau generale locale. Deci, este o stipulare foarte clară care nu permite organizarea și desfășurarea referendumului în aceleaşi zile cu alegerile parlamentare sau în perioada respectivă. Inițiatorii acestui proiect pornesc de la ideea că actualul Parlament ar reuși să introducă modificările necesare în Codul Electoral și să elimine această restricție.”
Europa Liberă: Dar, pe de altă parte, există o interpretare, împărtășită și de Președintele CEC, care a spus în legătură cu eventualitatea acestui referendum în chiar ziua alegerilor că „ce nu este interzis, este permis”. Dl Ciocan preciza că pe bună dreptate „Referendumul republican nu poate avea loc cu 60 de zile înainte şi cu 60 de zile după ziua desfăşurării alegerilor parlamentare şi locale generale, precum şi în ziua altui referendum republican”. Dar în chiar ziua alegerilor –se poate, pentru că este între „înainte” şi „după”. Cum apreciaţi Dvs. ?
Nicolae Osmochescu: „Aceasta este o interpretare absolut demagogică a unei norme de drept. Nu spun „diletantă”, dar „demagogică”. Pentru că președintele Comisiei Electorale Centrale își dă foarte bine seama care este esența acestei interdicții. Aceasta este o interpretare demagogică în propria favoare. Justificările referitoare la organizarea referendumului în aceeași zi cu alegerile parlamentare economisesc statului zeci de milioane de lei. Asta este o justificare neserioasă, pentru că se pierd sute milioane de lei pentru probleme absolut nesemnificative statului. Aşa că justificarea nu este corectă. Dar este o altă problemă. Să admitem cazul că pot fi organizate, pot fi modificate. Dar la noi electoratul nu este pregătit pentru un asemenea exercițiu. Şi eu sunt ferm convins și cunosc asta nu din auzite, din presupuneri, dar din discuțiile și convorbirile purtate în fiecare zi cu oamenii și, în primul rând, cu studenții. Chiar tineretul nu este pregătit pentru un așa un exercițiu, ca într-o singură zi să voteze și pentru Parlament, și pentru modificările în Constituție. Şi s-a mai dovedit cu brio că electoratul nostru nu este pregătit pentru acest exercițiu în septembrie 2010, când referendumul pentru modificarea articolului 78 a eșuat.”
Europa Liberă: Dvs. sugerați că un eventual Referendum organizat la 30 noiembrie, ar fi invalidat într-un fel sau altul printr-un mecanism de apreciere Constituțională? În cazul daca s-ar organiza.
Nicolae Osmochescu: „Păi, pentru a organiza un referendum, în afara restricțiilor care s-au discutat cu acele 60 de zile „înainte” si „după” prevăzute de Codul Electoral, mai sunt anumite proceduri prin care trebuie să treacă inițiativa. Ea trebuie să fie a unei treimi din deputați și trebuie să fie înregistrată în Parlament. Mai este necesar să fie făcută o adresare oficială la Curtea Constituțională, care trebuie să avizeze acest proiect, dacă vine el în concordanță cu Constituția sau este în contradicție cu ea. Pentru aceasta Curtea Constituţională are 10 zile. După expirarea acestora, Curtea Constituțională remite avizul cu proiectul Parlamentului. El urmează să-l includă în agenda de lucru, să examineze, să voteze, să adopte hotărârea privind stabilirea datei referendumului, iar hotărârea trebuie să fie publicată nu mai târziu de şi se arată termenul. Şi din nou nu se încadrează. Şi mai este încă o problemă care este foarte importantă pe care au expus-o mai mulți specialiști din domeniu, dar şi recent la conferința care am avut-o acum, la începutul lunii septembrie, „20 de ani de la adoptarea Constituției Republicii Moldova”, președintele de Comisie de la Veneție, care a participat activ la această conferință, încă o dată a menționat că este necesar de modificat Constituția şi în primul rând a celor articole care sunt piedica principală pentru soluționarea multor probleme, inclusiv art.78. Dar Comisia de la Veneția nu recomandă modificarea Constituției prin referendum, pentru că ei au “experiența amară”, când referendumul a modificat Constituția în Ucraina și în alte țări, dar nu în sensul cel bun.”
Europa Liberă: Preşedinte Curţii Constituţionale deja şi-a formulat o apreciere niţel ironică la adresa intenţiei respective: „Sunt curios să ştiu cum văd autorii acestei inițiative funcționarea instituţiei prezidențiale, cum va arăta un șef de stat ales prin votul cetățenilor, dar care are competențe limitate”. Trebuie să înţelegem că este oarecum ciudat să se decidă mai întâi prin referendum ca un preşedinte să fie ales de toţi alegătorii, înainte de a-i extinde competenţele?
Nicolae Osmochescu: „Nu. Aceasta poate fi făcut concomitent, sau se poate ca în prima fază Președintele să fie ales de electorat în mod direct de către popor, iar competențele să fie extinse mai târziu. Pentru că competenţele, din nou, trebuie modificate prin schimbarea unor articole din Constituție. În afară de art. 78, trebuie de modificat o serie de art. - 79, 80,81,82 - care prevăd competențele Președintelui în diferite domenii de activitatea ale statului și societății. În domeniul militar, politicii externe, domeniul intern. Dar concomitent de modificat la referendum, repet, nu-i posibil pentru că electoratul nostru nu este pregătit pentru așa ceva. Şi, da, nu-i de dorit să fie mai târziu adoptate modificările care extind atribuțiile și competențele șefului de stat. Se poate de vorbit ironic despre asta. Dar faptul că șeful de stat are mandat nu din partea a trei cincimi din deputați, care reprezintă diferite grupări și interese politice, dar direct din partea electoratului, acest mandat va avea o valoare politică, juridică, și o autoritate mult mai înaltă decât mandatul unui Președinte ales de Parlament.”
Europa Liberă: O altă sugestie a preşedintelui Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, a fost cea care vizează statutul de neutralitate a ţării. „În ce măsură, - se întreba retoric dl Preşedinte Tănase, - este operabil acest statut de neutralitate când statul se confruntă cu un pericol iminent de dispariție și în ce măsură Constituția poate fi privită ca un act sinucigaș”. Vom da o hotărâre cred eu în această sesiune", a spus dl Tănase. Cum priviți posibilitate de a modifica acest statut în Constituție?
Nicolae Osmochescu: „Aici voi fi foarte clar și laconic. În perioada când se elabora proiectul de Constituție, eu, fiind unul din cei care au stat la bazele adoptării Constituției, am insistat să fie inclus acest articol, neutralitatea, având speranța că Federația Rusă și alte state vor respecta acest statut al nostru și vor retrage forțele armate din stânga Nistrului. Dar s-a întâmplat cu totul altceva. În anul 1994, în octombrie, în baza Constituției s-a semnat un acord care nu a intrat în vigoare. Acest acord prevedea retragerea forțelor armatei ruse din Transnistria. Dar s-a întâmplat cu totul altceva la ce noi nu ne-am așteptat. Rusia a încălcat statutul de neutralitate a Republicii Moldova.
Din motive foarte clare, dar de neînţeles totodată, MAE, Parlamentul, Președinția noastră nu a insistat pe lângă organizațiile internaționale de resort și, în primul rând, pe lângă ONU, care are obiectivul principal menținerea păcii și securității, ca acest statut de neutralitate să fie oficial recunoscut cel puțin de ONU, prin declarația de recunoaștere a acestui statut. Atunci când ne-am adresat, nouă ni s-a spus că nu se întrunesc criteriile de bază a unui statut de neutralitate, că avem pe teritoriul republicii dislocate trupe militare străine.
Și iată de atunci până acum, au trecut 20 de ani deja, și până în ziua de azi statutul de neutralitate este o „piatră legată de mâinile și de picioarele Republicii Moldova”, pe care unele forțe politice o folosesc în scopurile politice ale sale. Că, vezi Doamne, cum să refuzăm la neutralitate? Dar aici apare o altă problemă: în Constituție este stipulat că statutul se poate fi modificat numai și numai prin referendum. Nu de Parlament. Chiar dacă cu două treimi.”
