În lunile toamnei anului 1989, cursul istoriei central și est-europene a cunoscut o accelerare rar întîlnită, unul din momentele de culme - iar ca simbolism cel ce a rămas cel mai cunoscut - fiind căderea Zidului Berlinului. La Europa Liberă vă propunem să ascultați o serie de evocări, interviuri și analize despre felul în care oamenii au perceput și își amintesc pînă astăzi acest moment istoric, ce a schimbat cursul vieții mai multor generații. Între personalitățile culturale ale vieții germane profund afectate de simbolismul căderii Zidului Berlinului, Raimund Trenkler, muzician, astăzi directorul uneia din cele mai importante Academii de Muzică din Germania, cea de la Kronberg im Taunus, a răspuns întrebărilor formulate pentru Europa Liberă.
Raimund Trenkler, astăzi una din importantele personalități ale vieții culturale germane și din landul Hessen, este la origine berlinez și a urmat studii de violoncel la Academiile Muzicale de la Basel, Essen și Londra. În urmă cu douăzeci de ani, susținut de Mstislav Rostropovici, de Martha Casals Istomin și o serie de personalități și sponsori din zona Frankfurtului, a fost inițiatorul Academiei de Muzică de la Kronberg, singura instituție universitară privată ale cărei diplome sînt echivalente cu cele ale Academiilor de stat din Germania. Academia Kronberg, al cărui director este, cu sutele ei de studenți veniți atît din Occident, Asia de Sud-Est cît și Rusia și Europa central-estică, a fost într-o măsură o consecință a evenimentelor istorice din 1989, a căderii Zidului Berlinului, și am început interviul cu Raimund Trenkler prin a-l întreba ce îi spune acest moment:
Raimund Trenkler: „Pentru mine, căderea Zidului Berlinului are o însemnătate foarte mare, inclusiv pe plan personal – dincolo de faptul că sînt manager artistic, un organizator – fiindcă am crescut în Berlin. În Berlinul de vest, lîngă Zidul Berlinului, mă jucam pe cînd eram copil și îmi era foarte teamă, iar acea teamă a rămas înfiptă adînc în sufletul meu de mic copil. Momentul în care Zidul a căzut, a fost pentru mine cea mai mare experiență trăită în viață: să realizez că lumea se reunește într-un mod pașnic. Că așa ceva este posibil a fost de-a dreptul un sentiment mișcător, emoționant, și așa a rămas pînă astăzi.
În ceea ce privește muzica în sine, ceea ce a însemnat căderea Zidului Berlinului pentru muzică, pot spune că dincolo de toate muzica nu acceptă frontiere și că își dezvoltă o putere și forță proprie, ce depășesc zidurile. Bineînțeles, în prezent, una din consecințe este posibilitatea mult mai mare de a coopera, de a lucra împreună, iar ca trăire personală faptul că poți întîlni un alt muzician față în față, să experimentezi inspirația, să faci un schimb de la artist la artist; așa se face că muzicieni ruși pot învăța muzicieni americani, sau că pot cînta împreună oricînd. Aceasta permite dezvoltarea orizonturilor personale, un lucru deosebit de important pentru evoluția în sine a muzicii. Fiindcă muzica este vie, inspiră în dezvoltarea umană, iar atunci cînd lumea este mai deschisă, putem face acest schimb de oxigen…”
Am continuat discuția cu Raimund Trenkler cerîndu-i opinia despre personalitatea și exemplul marelui violoncelist Mstislav Rostropovici care, în ziua căderii Zidului Berlinului, a venit și a cîntat în fața mulțimii adunate acolo.
Raimund Trenkler: „Ceea ce a făcut Mstislav Rostropovici este, înainte de toate, ceva în relație cu incredibila natură a personalității sale, cu temperamentul, cu pasiunea, cu spontaneitatea, cu felul lui de a nu accepta nici un crompromis. A fost implicată însă și o parte din istoria, din soarta lui personală: a cuiva care a fost alungat din propria țară, care a ajuns un refugiat, fără cetățenia vreunui stat, iubindu-și, în același timp, în mod real, țara. Mai presus de toate a fost expresia libertății pentru toți oamenii, unul din lucrurile cele mai importante pentru el.
În persoana lui avem un artist care nu își ține gura închisă atunci cînd este în prezența unei situații inumane. Nu era o persoană care se lăsa instrumentalizată de vreun regim politic, cu atît mai mult atunci cînd acesta se comporta inuman. Totul era în relație cu o experiență personală dureroasă, în cazul lui cu faptul că a trebuit să-și abandoneze casa și țara...
Ca un mare susținător și prieten al Academiei Kronberg, cu talentele sale, el a devenit un idol pentru numeroși tineri, nu numai ca solist și virtuoz, ca muzician, dar un exemplu de personalitate în sine. În sensul în care a fost Pablo Casals, ca artă și umanitate. Speranța noastră este ca toți muzicienii, din Est și din Vest, să fie capabili să absoarbă aici ceva despre libertate, despre ce înseamnă să fi independent și deschis; un lucru, din nou, extrem de important în dezvoltarea unui artist.”
Academia Kronberg oferă o posibilitate infinită de întîlniri și schimburi de experiență între tinerii muzicieni din Est și Vest, așa cum a demonstrat-o încă odată săptămîna trecută ultimul proiect de Clase de Măiestrie și Concerte 2014, la care au participat, între mulți alții, doi violonceliști moldoveni, un român și o tînără din Israel cu origini românești, premiile acordate fiind obținute de o georgiană de 17 ani din Tbilisi și un polonez din Gdansk…
Raimund Trenkler: „Recent, aici la Kronberg s-au aflat peste o sută de violonceliști și s-a putut vedea cum stau lucrurile: au învățat unul de la altul, unii dintre ei, veniți din estul Europei, care au aflat despre Academia Kronberg și că pot participa la cursurile de măiestrie. Mai mult studenții noștri, grație membrilor Consiliului Artistic, dau astăzi concerte în Georgia, în Rusia și în multe alte țări. Faptul ne bucură foarte mult, fiind un pas important în direcția dezvoltării acestei minunate arte a muzicii. Avem responsabilitatea de a o ține în viață pentru viitor și, din acest punct de vedere, căderea Zidului Berlinului a avut o importanță covîrșitoare în a naște noi posibilități de dezvoltare în această artă divină.
