Fiecare cetăţean care dispune de asigurare medicală, plătind-o în rate din salariu ori cumpărând-o la început de an, intră, în mod automat, într-o relaţie garantată cu instituţiile medicale obligate să-i asigure accesul la un volum de servicii medicale, de profilaxie şi tratament. Dreptul la sănătate, garantat de Constituţie şi alte cte normative, are aplicare practică dacă oamenii au acces la servicii de sănătate de bună calitate şi accesibile ca preţ, precum şi accesul la informaţii referitoare la problemele de sănătate. La fel ca şi în cazul celorlalte drepturi, lipsa discriminării stă la baza dreptului la sănătate.
L-am întrebat pe expertul în drepturile omului Sergiu Ostaf, preşedinte al organizaţiei CREDO, ce trebuie să ştie un pacient despre drepturile pe care le are atunci când ajunge întro instituţie medicală: „Legea cu privire la drepturile pacientului prevede dreptul persoanelor de a avea acces la informaţia care ţine de starea sănătăţii persoanei, referitor la tratamentul prescris, la diagnostic, la toate etapele tratamentui.
Pacientul trebuie să fie un actor activ în procesul tratamentului, pentru că pacientul trebuie să participe la luarea deciziilor privind sănătatea sa. Au trecut timpurile din perioada sovietică, când pacientul era recipientul soluţiilot date de medic şi nu participant activ la procesul de tratament. Acum şi protocoalaele de intervenţie medicale spun că pacientul are drepul la câteva opinii înainte să ia decizii privind un anumit tratament, intervenţie medicală etc. Acesta nu este un drept relativ, ci unul absolut. Realităţtile din Moldova sunt de aşa natură că dosarele sunt pe hârtie, sunt ţinute în diferite încăperi şi procesul de acces la informaţie este unul greoi. Dar spitalele acum au resurse pentru a-şi organiza procesul în aşa fel, încât să ofere condiţii maxime deconform pacientului şi spre atingerea unor standarde de calitate se lucrează”.
Odată internat în spital, pacientul poate face uz şi de alte drepturi, cum ar fi accesul la condiţii conforme unor standarde de calitate în salon, la apă caldă şi alimentaţie corespunzătoare, dar şi la pachetul deplin de servicii şi medicamente, investigaţii şi intervenţii medicale pentru care nu trebuie să plătească. Iată ce ne spune expertul în sănătate Ghenadie Ţurcanu de la Centrul de Politici şi Analize în Sănătate (PAS):
„Banii care sunt de la Compania Naţională de Asigurări înn Meidcină ajung pentru a cumpăra întreg spectrul de servicii pe care le prestează spitalele publice. Şi astfel trebuie să dispară necesitatea prestării serviciilor cu plată. Şi atunci, dacă un pacient este pus în rând pentru internare la un spital public, si în rând el trebuie să aştepte o lună, iar dacă i se propune cu bani, el este internat în aceeaşi zi. Şi asta nu este corect. Pentru că de fapt din banii din asigurări se cumpără tot ce produce acest spital şi serviciile cu plată nu ar trebui să fie.
În spital pacientul nu trebuie să-şi aducă lengerie de pat, să plăteasca anumite servicii sau medicamente. Pentru conditiile din spital există nişte standarde pe care nicio instituţie nu trebuie să le încalce. Dacă sunt servicii suplimentare, deasupra standardeor asigurate, atunci pacientul, dacă le acceptă, poate achita bani pentru aceste servicii, de exemplu televizor în salon şi altele.”
Drepturile pacienţilor sunt încălcate de unii medici şi autorităţi atunci când bolnavii sunt obligati să îşi cumpere medicamente, când aşteaptă luni în şir să intre în program terapeutic şi când nu pot fi internaţi în conditii civilizate, susţine Ghenadie Ţurcanu: „Pacientul cu o stare acută trebuie să fie internat indiferent de are îndreptare de la medicul de familie, este adus cu ambulanţa, este trimis de alt medic specialist sau chiar dacă el singur se adresează la instituţia medicală, în secţia de internare la spital, şi spune că, iată, îmi este rău, el trebuie să fie examinat şi dacă în cazul examinării se determină o stare acută, care pune în pericol viaţa lui, atunci el se internează şi nu este necesar ca pacientul să fie trimis în sat, să aducă îndreptare de la medicul de familie sau alte certificate, ca să intre în spital. Iată aceasta trebuie să ştie pacintul referitor la cazurile acute”.
Odată internat în spital, pacientul are dreptul să ceară şi să facă în mod gratuit investigaţii şi tratament şi pentru alte maladii de care suferă, pe lângă cea care a stat la baza diagnosticului pus la internare, mai spune expertul PAS Ghenadie Ţurcanu: „Programul unic de asigurări în sănătate îi asigură pacientului întreg spectrul de servicii medicale, pentru tot cazul dat de boală, dar nu numai pentru un anumit diagnostic. Şi nu trebuie să existe situaţii de genul că medicul îi spune că, iată te-ai internat pentru asta, dar mai ai şi alte afecţiuni pentru care trebuie să procuri medicamente sau să faci investigaţii. Aşa nu este corect şi Programul Unic nu prevede asta”.
Reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii recunosc că în sistemul de ocrotire a sănătăţii există carenţe, se atestă cazuri de discriminare, admise de personalul medical. Pentru a elimina astfel de cazuri din sistem, Ministerul, asistat de PNUD Moldova, a creat, în iulie curent, un consiliu, care va analiza plângerile pacienţilor neglijaţi sau discriminaţi în instituţiile medicale. Consiliul, format din medici şi experţi din societatea civilă, este deschis deja pentru a primi sesizările pacienţilor, ne spune consultanta pentru drepturile pacienţilor din cadrul Ministerului Sănătăţii Inga Pasecnic:
„Comisia va examina plângerile şi va soluţiona orice situaţie, de exemplu când medicul refuză să primească un pacient, sau să-l opereze, pentru că medicul nu are dreptu să-I refuze intervenţia unui pacient. Acum au loc intruniri ale personalului medical şi există un mare interes din partea medicilor. Ei chiar nu cunoşteau multe aspecte legate de discrimnare. În felul acesta vom fortifica capacitatea instituţiilor medicale de a asigura servicii de calitate şi de a exclude tratamentul diferinţiat şi discriminatoriu din spitale”.
În cazul în care pacienţii au fost nedreptăţiţi, neglijaţi sau discriminaţi întrun spital, ei pot sesiza despre acest caz conducerea instituţiei medicale, dar şi la subdiviziunile teritoriale ale Casei de Asigurări în Sănătate (CNAM) sau la linia fierbinte a Ministerului Sănătăţii.
