„A fost sau n-a fost?” este titlul minunatului fim al lui Corneliu Porumboiu, care ne vorbeşte despre întâmplările pseudo-revoluţionare dintr-un orăşel de provincie, în decembrie 1989.
A fost sau n-a fost ? – ne putem întreba şi noi acum după ce, luni seara, preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat pe premierul Victor Ponta că, între anii 1997-2001, a activat ca agent acoperit al Serviciului de Informaţii Externe. Problema este că, deocamdată cel puţin, nu putem demonstra cu documente valabilitatea unuia sau altuia din cele două răspunsuri posibile.
Personal, aş da un răspuns afirmativ, bazându-mă doar pe modul în care primul ministru a evitat să clarifice chestiunea. Dar atâta vreme cât demonstraţia nu e fără fisură, nu există temei legal pentru a-l învinui pe Victor Ponta că a lucrat şi pentru un serviciu secret în perioada când funcţiona ca procuror.
Susţinătorii premierului au avansat deja ideea că atunci legislaţia nu era foarte clară, argument (de fapt, fals argument) invocat şi în cazul plagiatului, limpede ca lumina zilei, pe care Ponta l-a comis în teza de doctorat din 2003.
Va influenţa această poveste alegerile prezidenţiale? Puţin probabil, mai ales că premierul a reacţionat imediat alegând strategia declaraţiilor agresive fără legătură cu subiectul, spunând de pildă că acuzaţia ar arăta că Băsescu e în cârdăşie ci Iohannis, ceea ce nu e numai, cu certitudine, fals, dar mută discuţia de pe arena electorală pe maidan, unde toate loviturile sunt permise.
În al doilea rând, electoratul lui Ponta, care n-a fost deloc zdruncinat de denunţarea plagiatului, pentru că oricum marea majoritate a populaţiei ignoră sensul acestui cuvânt, nu va fi contrariat nici de ipostaza de James Bond a premierului, cu atât mai mult cu cât tot acest discurs despre „agentul acoperit” este prea sofisticat pentru omul de rând.
În sfârşit, ştim bine că s-a perpetuat până astăzi mitul Securităţii care apără ţara de duşmani, încât şi din acest punct de vedere Victor Ponta poate trage profit. Singura necunoscută rămâne reacţia ţărilor Uniunii Europene şi a Statelor Unite: cum privesc ele perspectiva ca în fruntea României să se afle un personaj bănuit a fi dus o viaţă dublă şi al cărui trecut are zone de umbră?
Iar dacă dezvăluirile nu vor provoca, pe plan intern, decât o furtună într-un pahar cu apă este şi din cauza modului în care Traian Băsescu a prezentat lucrurile şi a momentului pe care l-a ales.
Toate indiciile arată că deţinea anumite informaţii mai demult dar nu a luat atitudinea care se impunea. Ieşirea sa în scenă de acum poate fi de aceea interpretată ca o manevră electorală. Este de neînţeles apoi obstinaţia cu care Traian Băsescu o susţine până în pânzele albe pe Elena Udrea, mergând până la a-l ataca virulent pe singurul candidat cu şanse din partea opoziţiei, Klaus Iohannis.
Greu de găsit o explicaţie mulţumitoare: ori Traian Băsescu şi-a pierdut instinctul politic, ori e prost sfătuit, ori şi una şi alta. În orice caz, jocul pe care îl face netezeşte calea tocmai celui despre care declară că nu trebuie în nici un caz să ajungă la palatul Cotroceni.
În loc să fie un cap limpede actualul preşedinte seamănă şi mai multă confuzie într-o campanie electorală tot mai urâtă şi mai tristă.
