Consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui României, Iulian Fota, acordă un interviu săptămânalului 22. Ideile asupra cărora insistă sunt nevoia de consolidare a României ca democrație de tip occidental, prin asanarea grabnică a corupției, resursele și apetitul limitate ale Alianței Nord-Atlantice de a se extinde spre Est, precum și intenția foarte clară a Rusiei de a se menține ca actor principal în plan global, în ciuda faptului că nu mai are nici resursele demografice, nici industriale de pe vremea războiului rece; în aceste condiții, spune Iulian Fota, in 2008 încoace Rusia apelează la jocuri negative. Domnia sa crede că „ne aflăm la începutul unei confruntări de lungă durată” cu Moscova.
Mizele Rusiei la Marea Neagră au rămas neschimbate - Crimeea, gurile Dunării și strâmtorile Bosfor și Dardanele. O întrebare pusă de reporterul de la 22, Octavian Manea, se referă implicit, dar transparent, la ideea revenirii Basarabiei la țara-mamă. România nu are nevoie acum de „un un alt proiect de țară”, „aceasta este o capcană [...], ține mai degrabă de diluarea actualului proiect și chiar de împingerea României pe un alt drum și asta este foarte periculos”, spune consilierul prezidențial. Când România o să fie o țară pe media Occidentului, în parametrii săi fundamentali, când nu va mai exista risc de reversibilitate, abia atunci ar trebui să ne punem problema unui alt proiect”.
Tot în revista 22, Ion Vianu are cuvinte de apreciere pentru analizele politice ale președintelui Stratfor, George Friedman, a cărui libertate în opinii i se pare de prețuit. „Față de primejdia seculară ridicată de politica rusă de extindere in Balcani și de împrejmuirea noastră” - scrie Vianu referindu-se la Serbia și Bulgaria și, în curând, și la Ungaria, ca țări simpatizante ale Moscovei - „România nu poate decât să se întoarcă spre Statele Unite, al căror aliat natural este împreună cu Polonia și Turcia”. Dar articolul se întreabă cât de siguri pot fi românii pe sprijinul american, de vreme ce în perioada 1945-1947 țara a fost practic abandonată pe baza înțelegerii subterane de la Ialta.
Comentatorul aduce lucrurile și în prezentul cel mai acut: dosarul de corupție Microsoft, în care reprezentanți ai statului român sunt anchetați pentru că ar fi încheiat pe bani publici contracte oneroase și generos răsplătite de structuri ale gingantului american. Corupția trebuie pedepsită, spune Vianu, dar pedepsele trebuie să meargă nu doar spre cei corupți, ci și spre corupători: „Atâta timp cât Microsoft nu este penalizat, penalizarea politicienilor români este unilaterală și poate părea chiar arbitrară. Justiția americană are prilejul să facă proba echității”.
Dan Cristian Turturică face legătura, în România liberă, între gestul fără precedent al americanilor de a interzice intrarea în Statele Unite pentru un număr de zece personalităţi ungare suspectate de corupție și dosarele de corupție puse pe tapet, în ritm năucitor, la București, de Direcția Națională Anticorupție. Nu e întâmplător, crede comentatorul: clasa politică românească, îmbibată de corupție, ar fi fost pe punctul de a pune țara în mâinile lui Vladimir Putin, contra câtorva amărâte de miliarde euro.
