„Noi votăm pentru un model de dezvoltare, politicienii trebuie să înveţe să răspundă pentru cuvintele lor...”

Amăgirile sunt plăcute, iar dezamăgirile dor. Probabil, aşa simte o mare parte a locuitorilor din mica noastră ţară în ajunul alegerilor din 30 noiembrie. O jumătate din campania electorală a trecut aproape neobservată şi concurenţii politici mai au exact 28 de zile de luptă dusă pentru minţile, inimile şi, desigur, voturile noastre. Cum vom depăşi propriile dezamăgiri, are cine să ne amăgească de data aceasta şi merită să ne aşteptăm la schimbări majore după aceste alegeri. Vom discuta despre aceasta cu oaspeţii mei, Oazu Nantoi, omul cu o poziţie civică activă, şi cu directorul ava.md, domnul Vitali Andrievski. Aşadar, discutăm despre campanie. Domnule Nantoi, pentru ce luptăm în campania din 2014?

Oazu Nantoi: „Cred că trebuie să refuzăm utilizarea termenilor care se referă la bătăliile şi luptele militare. Cred că societatea moldovenească s-a pus pe gânduri în situaţia în care politicienii încearcă să, cum se zice, să apară în faţa noastră în calitate de persoane care ne pot rezolva problemele. Dar, cum se zice, nu vreau să anticipez, însă ne-am convins de mult că acele linii de scindare a societăţii, care dominau în 2009-2010 ţin de trecut, neadevăraţii noştri comunişti şi neadevăraţii noştri anticomunişti s-au calmat şi acum, în general, consider că Moldova nu prea are mare alegere, deoarece am semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, este vorba de un program de modernizare pentru un deceniu înainte şi, de fapt, acum alegem cine dintre concurenţii politici ar putea să realizeze acest Acord de Asociere mai bine şi mai onest.

Totodată, trebuie, desigur, să nu uităm că vom avea un guvern de coaliţie, ceea ce, să zicem aşa, ne anunţă că trebuie să analizăm capacitatea de negociere a concurenţilor politici. Dacă cineva insistă prea mult pe faptul că numai el şi numai el poate realiza ceva, probabil trebuie de analizat atent aceste declaraţii”.

Europa Liberă: Excludeţi în mod automat din posibila coaliţie partidele care promit să anuleze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, zicând că nu există altă alegere?

Oazu Nantoi: „Vedeţi că noi ne-am convins în repetate rânduri că nu există limite ale cinismului politicienilor noştri. Ei pot promite una în campania electorală şi peste patru ani să treacă la promisiuni opuse fără a le realiza. Dar,

în general, democraţia, cred, pe aceasta se şi ţine, căci unul din elementele democraţiei este faptul că politicienii, la urma urmelor, trebuie să înveţe să răspundă pentru cuvintele lor. Dacă promiţi atât de categoric fericire în Uniunea Vamală, ce-i drept, rubla cade atât de rapid, încât, după mine, această fericire deja începe să se devalorizeze, da? Și promiţi să anulezi Acordul de Asociere cu UE, în timp ce, dacă este să ne referim concret la Igor Dodon, fiind la guvernare, a pledat pentru parteneriat economic cu Uniunea Europeană, atunci pentru aceasta trebuie să plăteşti. Pentru aceasta trebuie să plăteşti. Locul tău este în spate, pentru măcar patru ani, iar mai apoi vom vedea”.

Europa Liberă: Dacă în spate, dacă ajungi acolo, căci şi acolo încă trebuie să ajungi.

Oazu Nantoi: „Da, desigur. Pragul de 6% nu a fost anulat încă de nimeni”.

Europa Liberă: Domnule Andrievski, există o alegere?

Vitali Andrievski: „Există mereu o alegere. Vreau să dezvolt acea idee pe care Oazu a conturat-o punctat. Iniţial să răspundem la întrebarea pentru ce se luptă. În realitate, într-adevăr, sunt abordări diferite. Sunt sigur că sunt oameni în listele diferitor partide care doresc ca în Moldova să fie bine. Sunt oameni care merg în Parlament, în politică, la putere pentru a-şi rezolva problemele proprii. Din păcate din aceştia sunt la fel foarte mulţi...”

Europa Liberă: Putem spune care sunt mai mulţi?

Vitali Andrievski: „Este dificil de calculat. Înţelegeţi, când merg acolo, sunt mai mulţi cei care vor fericirea. Când ajung acolo...”

Europa Liberă: Deodată îşi amintesc de propriile interese...

Vitali Andrievski: „... şi văd că fericirea este ceva abstract şi depărtat, iar posibilităţile personale pot fi realizate la zi, atunci cantitatea celorlalţi se înmulţeşte, a celor care se gândesc la ei. Este şi o a treia categorie, care merg pentru a realiza, în general, unele planuri care, probabil, sunt chiar străine statului nostru.

Spre exemplu, pentru mine un personaj ca Renato Usatîi, care, în mod evident, e un personaj, în spatele căruia stau oameni concreţi, care au investit în el bani, şi aceşti oameni în mod cert îşi vor banii înapoi. Şi, după părerea mea, sunt aşa nişte oameni care îşi pot scoate aceşti bani cu tot cu rinichii datornicului.

De aceea, cred că, atunci când alegătorul merge să voteze, el trebuie să gândească la faptul că totul este foarte serios. Dar un fapt dintre cele mai importante este cel că eu în ultimul timp insist pe ideea că noi facem alegerea unui model de dezvoltare a Moldovei. Voi veni cu un exemplu, mereu îl invoc. La timpul său, Coreea a avut posibilitatea alegerii. Coreea de Sud şi Coreea de Nord. Coreea de Sud a ales, să zicem, modelul occidental, dar cu un chip aşa mai asiatic de dezvoltare. Şi astăzi vedem ce este Coreea de Sud, unde

cheltuielile pentru ştiinţă ale Samsungului sunt mai mari ca întreg bugetul Coreii de Nord şi, sub influenţa Uniunii Sovietice, Coreea a ales calea sa diferită, juche. Şi noi vedem ce se întâmplă în Coreea de Nord unde...

Aici voi veni cu un exemplu simplu: înălţimea copiilor în Coreea de Sud şi cea de Nord presupune o diferenţă de 10 centimetri, în mediu. În Coreea de Sud sunt cu 10 centimetri mai înalţi. De ce? Deoarece în Coreea de Nord copiii suferă de subnutriţie. Este un indice important. Nu trebuie să discutăm despre PIB-ul pe cap de locuitor, care în Coreea de Nord e mai jos de plintă”.

Europa Liberă: Domnule Andrievski, dar dacă şi în cazul nostru ar fi la fel şi noi ar trebui să alegem între modelul european şi modelul Uniunii Vamale, atunci modelul european nu ar trebui să se asocieze cu scandaluri de corupţie, cu structuri ale securităţii de stat politizate. La noi se întâmplă cumva nu chiar ca în Coreea de Sud, domnule Nantoi.

Oazu Nantoi: „Aici vreau să vă atrag atenţia asupra următorul fapt. Să nu ne facem iluzii cu privire la pro-europenitatea societăţii noastre, în general, şi a partidelor, în particular. Priviţi cum se comportă oamenii la volan pe străzile capitalei europene, în oraşul Chişinău. În Europa aşa comportament la volan nu există. Ne purtăm aşa ca şi cum mâine este sfârşitul lumii şi cel care va fura mai mult se va salva”.

Europa Liberă: De ce? Au montat camere, au început să se comporte mai europeneşte, mă scuzaţi pentru acest cuvânt...

Oazu Nantoi: „Da, în faţa camerei frânează, iar după aceea forţează pedala de accelerare la maximum. Despre altceva aş vrea să discutăm...”

Vitali Andrievski: „Şi cât mai multe camere vor fi, şi cu cât mai des politicienii noştri vor nimeri în camere, cu atât mai europenizaţi vom fi”.

Europa Liberă: Da...

Oazu Nantoi: „şi cu atât mai puţin ne vom exprima în limba rusă, care este bogată, da... La altceva aş vrea să mă refer. Cu cât mai mult se apropie ziua alegerilor, eu tot cu mai mult respect îi privesc pe microbiştii din fotbal. Vreau să îmi dezvolt gândul: întrebaţi orice microbist despre echipa lui favorită. El îi cunoaşte nu doar pe jucătorii care ies în teren, dar şi pe cei din rezervă, şi pe antrenor, şi biografiile jucătorilor.

Întrebaţii pe alegători despre partidul lor, pentru care ei în general vor să voteze, ce ştiu despre el, în afară de numele de familie al liderului şi în afară de zvonurile şi scandalurile legate de numele liderului”.

Europa Liberă: Nimic.

Oazu Nantoi: „Nimic. Şi aici mai avem, să zic aşa, încă un criteriu al non-europenităţii noastre. Pe de o parte, nu dorim să înţelegem că nu se poate de lăsat mână liberă politicienilor după alegeri, este nevoie să fie ţinuţi sub un control rigid al societăţii, iar pentru a putea de ţinut un politician sub control rigid al societăţii, trebuie de acordat o jumătate de procent din timpul personal pentru a urmări noutăţile, pentru a participa, să zicem, în diferite discuţii, organizaţii ale societăţii civile, pentru a ieşi în stradă cu anumite sloganuri.

Înţelegeţi, trebuie să fim cetăţeni activi, deoarece democraţia la noi este electorală, cum se zice, adică, la noi trec alegerile, ceva schimbăm, dar la

nivelul culturii civice, desigur, mai avem de înotat până la Europa. Dar aici este important să nu ne oprim şi să nu ne întoarcem înapoi.

Poate fi catastrofal, aşa cum noi am văzut ce s-a întâmplat cu vecina noastră Ucraina după ce Ianukovici a refuzat să semneze Acordul de Asociere cu UE. Am atras atenţia în repetate rânduri asupra faptului că atunci când societatea ucraineană şi estul şi sudul şi vestul şi opoziţia aştepta că domnul Ianukovici va semna Acordul de Asociere cu UE, în Ucraina era o stabilitate politică şi pace, era un anumit consens în societate. Şi atunci când cineva încearcă să oprească aşa brusc o societate care, fie şi cu o întârziere atât de mare, dacă e să comparăm cu ţările baltice, cu o întârziere de neadmis, dar tot noi ne-am luat angajamentul să mergem pe drumul construirii modelului european, atunci, desigur, trebuie să înţelegem ce urmări negative pot să apară”.

Europa Liberă: Domnule Nantoi, domnule Andrievski, ştiţi foarte bine că în ultimii patru ani am parcurs calea de la speranţele foarte mari la, practic, la fel de marile dezamăgiri ale societăţii per ansamblu. Trebuie acum să fim mânaţi de emoţii şi să încercăm să ne scoatem pârleala pe cei care ne-au dezamăgit sau în alegerile din 2014 nu este cazul, când trebuie să ne amintim de supărări, să ne amintim de scandaluri. Cum să procedeze alegătorul de rând, care este condus de emoţii, ceea ce este firesc, deoarece ni s-a promis multe şi multe nu au fost făcute, domnule Andrievski.

Vitali Andrievski: „Cred că în primul rând trebuie să ne schimbăm. Este o problemă faptul că noi nu conştientizăm că pe 30 noiembrie noi angajăm pe cineva la lucru. Noi, poporul Moldovei. Şi iată, să admitem, să ne imaginăm că avem o firmă mică, am angajat pe cineva, noi vom urmări cu atenţiei activitatea acestei persoane, nu îl vom lăsa să facă tot ce va dori în această firmă. În cazul acesta este invers.

Astăzi până la alegeri ei ne promit multe, după alegeri ei şterg picioarele de noi

şi noi, şi noi ne resemnăm. De aceea, da, noi trebuie să alegem Europa, da, noi trebuie să alegem modelul european de dezvoltare, da, trebuie să mizăm pe partidele care ne promit aceasta, dar noi trebuie să creăm un sistem de mecanisme şi Oazu a vorbit despre aceasta, despre controlul asupra acestor partide”.

Europa Liberă: Cum, cum?

Vitali Andrievski: „Acuşi vă explic. Investim în ei voturile noastre. Acestea sunt investiţiile noastre. Dar aceste investiţii nu sunt în Filat, în Leancă, în Lupu, nici în Plahotniuc. Acestea sunt investiţii în viitor. Iată dacă vom înţelege aceasta, că nu investim în ei, ei sunt cureaua de transmisie. Iată îi angajăm ca să facă aceasta şi aceasta. De aceea trebuie să creăm un sistem de control în care conturăm cu exactitate o direcţie – iată ce trebuie să faceţi. Iată în programul vostru este scris, luăm ceea ce este cel mai proeminent şi clar, ceea ce ne interesează din program, adăugăm ceva de la noi şi semnăm cu ei un contract social”.

Europa Liberă: Iar acum avem un singur contract – Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană...

Vitali Andrievski: „Aşa este...”

Europa Liberă: ...în care sunt scrise clar toate reformele din toate domeniile.

Vitali Andrievski: „Există unele lucruri care trebuie să se decidă a se face. Iată ce a făcut acum Ucraina? Apropo, este un exemplu ultra interesant şi nu doar

în sensul că l-au fugărit pe Ianukovici. Ucraina a adoptat acum Legea lustraţiei. Avem nevoie de o lustraţiei anticorupţională a funcţionarilor de toate nivelele: judecători, angajaţi ai fiscului, vameşi...”

Europa Liberă: Dar în acest caz riscăm să rămânem fără de elite.

Vitali Andrievski: „Şi ce sperie în asta? Dacă este o elită putredă, furtivă, o vom păstra? Trebuie să o spunem deschis şi clar, băieţi, timp de jumătate de an trebuie să implementaţi Legea lustraţiei. Nu să lustraţi singuri, ci voi să creaţi un comitet civic ca fiecare funcţionar să arate de unde are casa, de unde are maşina. Şi ei vor şti că, spre exemplu, vor răspunde în fiecare an la aceste întrebări. Nu să scrie acolo pur şi simplu, nu voi da nume, să zicem, N. care scrie am un oficiu, am două case, am atâta pământ, am atâtea maşini şi atât. Soţia mea parcă are o afacere. Bine, arată veniturile acestei firme, arată de unde ai luat banii. Şi dacă aceşti oameni vor şti despre aceasta, credeţi-mă, nu vor mai fura aşa şi în aşa proporţii îngrozitoare”.

Europa Liberă: Aş da crezare unei astfel de comisii civice conduse de Oazu Nantoi sau de Vitali Andrievski, şi mai bine de ambii. Da şi cu alţi oameni publici cunoscuţi. Dar întrebarea constă în faptul că este posibilă aşa o presiune venită de jos, atunci când de jos lipseşte dorinţa în general? Să ne schimbăm, să ne curăţim, să luptăm. Domnule Nantoi.

Oazu Nantoi: „În general, este o întrebare care îi preocupă pe mulţi astăzi şi eu, spre exemplu, sunt frământat de faptul că la noi, spre exemplu, în Republica Moldova, parcă avem sindicate, da? Şi iată, să vedem ce fac sindicatele, unde este presiunea din partea sindicatelor asupra guvernului, asupra puterii executive? Nu există.

Iată acum vin alegerile şi cineva a început ceva acolo, ca şi cum se iese în piaţă. Ies 33 de oameni şi vorbesc în numele întregului popor. Nu că aş aştepta ca piaţa să fie plină de oameni care să bată pe politicieni şi aşa mai departe. Dar instrumentele de presiune sunt făcute cam după aceleaşi standarde. Este vorba de o presă liberă şi independentă, care ar controla şi muşca pe politicieni. Este opoziţia, care trebuie să fie sistematică. La noi, din păcate, avem probleme mari cu opoziţia în societatea noastră...”

Europa Liberă: ...Şi cu presa, trebuie să recunoaştem.

Oazu Nantoi: „...şi, respectiv, există şi alte elemente ale societăţii civile, aceleaşi sindicate şi nu mai ştiu care acolo, dar, în general, acestea trebuie să fie un organism viu. Aici vreau să vă atrag atenţia asupra faptului că aleşii noştri din deja Parlamentul precedent, aşa cum acesta practic a murit şi nici nu mai poate să se adune, sub presiunea Uniunii Europene, în baza unor angajamente, fie şi în prima lectură, au adoptat câteva proiecte de lege.

Spre exemplu, legile cu privire la cine este proprietarul final al mass-media, cu privire la anti-offshorizare, în legătură cu sistemul bancar şi cu privire la finanţarea partidelor politice. Şi eu sper că dacă aceste legi vor fi împinse sub presiunea societăţii civile, sub presiunea Uniunii Europene, atunci într-un final vor începe să lucreze. Altfel ce se întâmplă? Avem aşa o situaţie în care pro-europenii noştri, da? Au venit la putere, dar au păstrat vechile reguli de joc şi aceasta se referă la finanţarea partidelor politice.

Priviţi la campania electorală, doar este evident, bate la ochi faptul că toată Moldova este plină de publicitate electorală a acelor partide care au bani, dar nu pot explica de unde îi au. Iar noi cu Dumneavoastră ştim că acestea fie sunt nişte finanţări externe, ceea ce nu corespunde legislaţiei, fie este un procent de la schemele corupte...”

Europa Liberă: O rentă politică...

Oazu Nantoi: „...care există în societatea noastră, indiferent de cum se numeşte puterea politică – pro-europeană sau pro-rusă. De aceea, eu totuşi mizez pe faptul că este vorba de un proces evolutiv, aşa cum eu nu cred în revoluţii...”

Europa Liberă: Dar eu pot să vă aduc un exemplu de reformă promovată de europeni, reforma centrului de combatere a corupţiei, a Comitetului Naţional Anticorupţie. Totul a fost făcut după normele europene – concurs deschis...

Oazu Nantoi: „Cu un învingător ştiut dinainte...”

Europa Liberă: ...concurs deschis, comisia. Totul este bine, strategia reformării centrului. Sunteţi satisfăcut de rezultat, adică, încât promovarea reformelor cu ajutorul europenilor garantează un rezultat bun sau totuşi calitatea aluatului nostru cu care lucrăm are un rol, domnule Andrievski.

Vitali Andrievski: „Natalia, suntem cu toţii oameni sovietici, am ieşit, păi, marea majoritate, chiar şi cei care s-au născut după puterea sovietică, acest fapt se transmite genetic...”

Europa Liberă: ...Spiritul sovietic.

Vitali Andrievski: „...spiritul sovietic. De ce spiritul sovietic? Deoarece ne simţim nişte şurubaşe de care nu mai depinde nimic. Noi nu am nimerit la putere, noi criticăm, dar cum spune Oazu în celebra sa zicere, îi invidiem foarte tare deoarece ei pot fura şi noi nu putem”.

Europa Liberă: [Natalia Morari râde].

Vitali Andrievski: „Păi, măcar aşa un pic furăm, şterpelim clame de la întreprindere şi aşa mai departe. Adică societatea încă nu s-a schimbat, din păcate, dar treptat începe să o facă şi, ceea ce este mai important, vine înţelegerea că vom trăi în această ţară, de parcă nu ar exista o altă posibilitate. Poţi pleca oricând, dar aceasta este parcă patria. Şi la mulţi se manifestă, adică aşa cum în Ucraina s-a copt o naţiune politică, care s-a unit în jurul unei idei comune, indiferent de faptul dacă Rabinovici este evreu sau, iată, Pravâi Sektor sau, iată, unii comunişti, care au părăsit Partidul comunist în semn de protest faţă de o anumită poziţie, pe care o ocupa Simonenko. Iată s-a copt această naţiune politică. Şi la noi aceste procese se produc treptat.

Şi ce este important, da, suntem sfătuiţi să ne asociem cu Uniunea Europeană, dar noi adăugăm şi spiritul nostru sovietic. Iar în ceea ce priveşte concursul, poftim – aveţi şi un concurs organizat. Consideraţi că trebuie să vindem la licitaţie, poftim licitaţii. Dar noi ştim cum se rezolvă toate acestea. Şi de ce se rezolvă, deoarece există acea frază la Puşkin în «Boris Godunov»: «poporul tace», poporul observă, invidiază, murmură, dar nu participă la proces.

Iată, până când nu vom înţelege că noi suntem parte a sistemului, că depinde de noi, că sistemul nu poate fi constituit doar din putere. Cei de la putere se înţeleg repede între ei – hai să rezolvăm problemele... da ei au acest limbaj – să rezolvăm problemele... Când ei spun «să rezolvăm problemele» sau când vă întâlniţi cu politicieni şi miniştri undeva şi ei zic, ei zic... Iată eu văd un proiect de dezvoltare a Moldovei. Iată cât mă zbat să creez harta investiţională a Moldovei, cu toţii hai să creăm harta investiţională a Moldovei, trebuie să atragem investiţii. Zero. Deoarece trebuie de lucrat fără nicio mită, fără niciun blat. Nu trebuie de presat.

Înţelegeţi, cel mai important, vreau să zic, nu suntem pentru Filat, nici pentru

Lupu, nici pentru Plahotniuc, nici pentru Leancă nu votăm, noi votăm pentru un model de dezvoltare. Din păcate, astăzi prin ei îl putem realiza. Nu sunt alţii, cum a spus Stalin, «noi nu avem alţi scriitori», nu avem alţi politicieni. Trebuie să-i folosim astăzi, ca să mergem într-acolo. Dar dacă nu îi vom lua de gât, nu îi vom controla, iarăşi ne vom amăgi”.

Europa Liberă: Zilele acestea domnul Nantoi a spus un lucru foarte interesant. Câţiva ani în urmă aţi putut să mă convingeţi că iniţial nealegerea preşedintelui v-a încurcat să faceţi reforme, apoi v-au încurcat alegerile anticipate, mai bine zis invers. De fiecare dată ceva vă încurca, iar de data aceasta, după 30 noiembrie, nu veţi mai putea avea pretexte că ceva v-ar încurca. Domnule Nantoi, dar ce va fi de data aceasta? Dumneavoastră personal, ca o persoană ce are spirit critic, părerea căreia este ascultată de mulţi în ţara aceasta, de data aceasta în ce mod nu îi veţi ierta şi cum veţi încerca să-i influenţaţi?

Oazu Nantoi: „Întrebarea este complexă, nu am un răspuns la această întrebare complexă. Eu, în general, mizez pe faptul că o parte din elita noastră politică, care înţelege contextul regional în care ne aflăm, totuşi vor lua în calcul acest factor. Nu trăim undeva în coasta Elveţiei, neavând probleme de relaţionare cu mai marii acestei lumi, în special, cu Rusia. Noi, să zic aşa, suntem foarte dependenţi de factorii externi şi de aceea mizez, la modul cel mai serios, pe faptul că după alegeri politicienii noştri vor manifesta o cât de mică responsabilitate. Şi aici iarăşi nu am iluzii, am încercat din curiozitate să citesc pe Internet programele electorale ale jucătorilor politici de bază.

Nu pretind că aş fi Leonardo da Vinci, dar eu în calitate de cetăţean al acestei ţări văd un spectru de probleme care stau în faţa statului, a societăţii şi a cetăţenilor. Nu văd o soluţie la aceste probleme, nu văd răspunsuri. Or, ele, partidele, au mers pe calea cea mai uşoară. Ele îi înşală pe acei care niciodată nu s-au interesat de politică, cei care nu s-au determinat, considerând că ceilalţi nu au încotro...”

Europa Liberă: Şi oricum ne vor vota... Deoarece nu au alternativă.

Oazu Nantoi: „Da. oricum vor vota. Dar, totodată, consider că în sistemul politic moldovenesc există o criză şi dacă vom analiza spectrul partidelor noastre politice, pe care îl cercetăm, ca pe nişte cărţi de joc slinoase, da? Vedem că toate aceste partide, practic, au acumulat contradicţii interne, o criză internă şi fără deschideri pentru procese democratice pe interior aceste partide nu vor supravieţui.

Şi eu consider că aceste alegeri din 30 noiembrie, ele într-o oarecare măsură sunt intermediare, aşa cum am avut deja aşa ceva. Spre exemplu, în 1994 au venit agrarienii la putere, la alegerile următoare nu au mai trecut de pragul electoral. Nu sunt pentru răzbunare prin vot împotrivă, dar eu înţeleg că acea calitate a procesului politic, pe care o observăm astăzi în Moldova, ea este cumva în contradicţie cu acea provocare pe care o are statul, societatea şi fiecare cetăţean în parte.

De aceea eu consider că noi trebuie să ne apropiem anume de aceste alegeri cu responsabilitate, înţelegând riscurile politicii externe, adică să mergem la

alegeri, adică, puterea trebuie să fie reprezentativă, Parlamentul trebuie să fie reprezentativ, noi trebuie să votăm. Eu personal consider că noi trebuie să votăm pentru un partid care se identifică cu modelul european de dezvoltare a societăţii.

Da, acestea sunt partidele noastre, ele sunt ca şi noi, şi există un contrast ţipător între declaraţii, între promisiuni şi calitatea proceselor politice. Dar nu trebuie să uităm că aceste partide sunt progenituri ale societăţii moldoveneşti. Au existat timpuri când al doilea secretar era trimis de la Moscova şi ne puteam plânge de faptul că Moscova se poartă urât prin acest al doilea secretar trimis. Acum Moscova nu mai trimite pe nimeni, votăm singuri pe capul nostru.

De aceea ce să vă zic, eu sper că această campanie electorală va fi calmă, sper că vor fi dezbateri electorale, care încă lipsesc şi în societate se va trezi un oarecare interes, că vom depăşi această apatie. Eu sper că noi vom aborda aceste alegeri mai înţelept, fără a investi unele aşteptări romantice în acei politicieni pe care îi ştim foarte bine. Cel puţin, noi aşa credem. Mai ales, dacă e să judecăm după acele interminabile scandaluri care au însoţit mandatul prezentului parlament. De aceea eu nu am un răspuns la această întrebare, pot să răspund pentru mine că eu încerc să fiu un cetăţean activ şi îi chem şi pe ceilalţi la aceeaşi şi eu sper mult că, spre deosebire de campaniile din 2009-2010, în societatea noastră va scădea gradul de agresiune internă.

Agresiunea şi gândirea critică, după părerea mea, sunt incompatibile. Noi trebuie, de fapt, să tindem spre aceea, cum a spus domnul Andrievski, să angajăm oameni la lucru. Dacă dorim să reparăm casa, angajăm o brigadă de constructori, ne interesăm de biografia lor, câţi din ei sunt beţivi, cât fură şi aşa mai departe. În general, e nevoie de o abordare pragmatică, ajunge atâtea revoluţii şi aşteptări romantice. Este rutina democraţiei şi trebuie să ne cultivăm spiritul critic, abordarea critică. ”.

Europa Liberă: Domnule Andrievski, în ce măsură aceste alegeri ne pot aduce schimbarea, pentru că, dacă e să ne amintim ultimele două campanii electorale, obiectivul era pus clar: înainte – înapoi, viitor – trecut, comuniştii – anticomuniştii, prăpastie – rai. De data aceasta, am aşa o senzaţie că am intrat într-un coridor fără alternative. Deja este clar că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană este semnat, deja este clar că acele partide care promit să anuleze acest acord nu vor reuşi să facă nimic, deoarece aceasta este incredibil de greu de făcut şi ei nu pot avea o majoritate, căci nici măcar comuniştii nu se declară deschis pentru anulare. Atunci la ce schimbări să ne aşteptăm?

Vitali Andrievski: „Mai mult ca atât, comuniştii chiar, după cum a declarat Voronin, nu vor anula, ci chiar îl vor îmbunătăţi. Or, Natalia, voi veni cu un exemplu, ca să fie clar de ce eu voi vota cu partidele pro-europene, deoarece de rău, de bine, cu toate lapsusurile lor, ele ne duc într-acolo unde există un sistem, unde noi vom învăţa să trăim altfel. Iar exemplul îl aduc pe acesta.

Dacă e să ne amintim de anii ’90, începutul anilor 2000, când ne odihneam undeva peste hotare. Atunci îi puteai recunoaşte pe toţi din spaţiul postsovietic, mai ales acolo unde se putea de băut gratuit, era totul clar din prima. Observ că în ultimii ani situaţia s-a schimbat, deja nu este totul atât de evident. De ce? Deoarece ei un pic au înţeles că acolo e altfel, că acolo este o altă viaţă, că acolo sunt alte valori, că acolo cel care s-a îmbătat de dimineaţă nu trezeşte respect. Aşadar, sistemul începe să-i macine. Şi este foarte interesant.

Când ajungem într-un oraş european, nu scuipăm pe străzi, nu aruncăm mucurile de ţigară, cu maşina şofăm atent, nu parcăm oriunde, deoarece vedem că acolo oamenii trăiesc diferit şi Uniunea Europeană mereu ne educă în acest sens. Da ne dăm cu greu să fim învăţaţi, suntem acum un fel de debili teribili, uneori ne prefacem că suntem debili, aşa cum aceasta ne convine. Da eu sunt aşa un idiot, eu fur, căci eu aşa m-am deprins. Dar viaţa treptat, treptat... Important este să nimereşti în curentul care trebuie.

Figurat fie spus, fie tu mergi la o şcoală profesională, unde în mod elementar vei învăţa ceva şi nu mai ai mari perspective, fie mergi al o universitate bună, unde ai aceste perspective. Da, sunt necesare şi şcolile profesionale, sunt necesare şi universităţile. Dar în sens global, dacă facem alegerea, este foarte important. Dacă Rusia ar fi un exemplu de democraţie, de luptă cu corupţia, ceva în acest sens, da eu aş spune, perfect, să mergem cu Rusia în Uniunea Europeană. Dar Rusia a făcut o altă alegere, din păcate pentru mine, poate este tragedia mea personală, deoarece eu pledam mai înainte pentru Uniunea Vamală, credeam că vom merge sincronic spre marea Europă, de la Lisabona la Vladivostok, dar nu am reuşit. Rusia a făcut o cu totul altă alegere. Şi mai mult, ea încurcă Ucrainei şi nouă să ne facem alegerea.

De aceea aceasta este încă o anumită provocare pentru noi, fie mergem în Uniunea Taigalei şi dorim să trăim după regulile conform cărora vom avea un conducător autoritar pentru 10-15-20 de ani, un permanent Lukaşenko, Nazarbaev, Putin, degrabă va pleca o întreagă generaţie, iar ei vor rămâne, aşa un fel de bătrâni ai Kremlinului sau vom fi cu toate problemele noastre, uneori cu luptele interne, ceea ce este normal, căci dezvoltarea se produce acolo unde există o luptă internă.

Acolo unde nu este o luptă internă, gata, vine stagnarea. De aceea îmi doresc foarte mult ca noi nu doar să facem această alegere pro-europeană, dar să o şi întărim prin societatea civilă. Şi am spus-o de o mie de ori şi o voi repeta – controlul asupra celor care vor veni la putere. Noi nu trebuie pe 30 noiembrie să punem ştampila şi să spunem: gata, ne-am făcut funcţia. Funcţia noastră începe după 30”.

Europa Liberă: Aş dori să trecem la concluzii, cum putem întări acest control după 30 noiembrie, domnule Nantoi? Controlul asupra puterii viitoare.

Oazu Nantoi: „Nu există reţete fermecate. Trebuie să nu ne fie lene, trebuie să fim cetăţeni activi, care se respectă şi pun la punct puterea, indiferent cum aceasta se numeşte. Aici pot adăuga la cele spuse de domnul Andrievski că aproximativ 300 de mii de concetăţeni de-ai noştri au trecut graniţa după liberalizarea regimului de vize. Astfel a dispărut problema cu speculaţiile pe seama cetăţeniei române şi totodată anunţă faptul că devenim mai deschişi. Şi eu, cred că vârsta mea vorbeşte, eu nu mai aştept revoluţii, privesc la aceasta deja ca la un proces. Şi acest proces este important să îl păstreze toţi şi succesiunea şi direcţia să fie păstrată aceeaşi şi este important ca fiecare să înceapă cu sine”.

Europa Liberă: Domnule Andrievski.

Vitali Andrievski: „Îl voi cita pe Oazu Nantoi, din operele lui timpurii: fie ieşim la alegeri, fie apoi vom ieşi în piaţă. Deoarece este mai bine să ieşi la alegeri, să votezi, dar dacă este să vorbim despre sistem, se pare că am enumerat: mass-media libere, societate civilă activă, dar ce este mai important este faptul că acum s-a creat aşa un val din oameni diferiţi, destul de responsabili, cunoscuţi la noi în ţară, care să pună condiţii clare şi evidente acestor partide: Liberal-Democrat şi Democrat. Băieţi, suntem gata să vă susţinem, dar haidem să semnăm cu voi o înţelegere, un contract social, luaţi-vă aceste angajamente, luaţi şase luni şi promiteţi că, dacă nu le realizaţi, veţi anunţa alegeri anticipate. Dacă nu le realizaţi, scoatem oamenii pe maidan şi vă dăm jos. Sună cam utopic. Dar dacă această sabie a lui Damocle va atârna, ea odată şi odată va cădea”.

Europa Liberă: Vă mulţumesc. Aşadar, au fost Oazu Nantoi şi Vitali Andrievski, care promit să influenţeze prin presiune puterea viitoare, indiferent cum ar fi aceasta. Vom încerca şi noi să nu rămânem în urmă, dragi ascultători. A fost emisiunea „Punct. Şi de la capăt”. Sunt eu, Natalia Morari. Ascultaţi-vă inima, dar gândiţi cu mintea, când votaţi. Ne auzim peste o lună.