În 2010, Republica Moldova a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, iar până acum, în lista realizărilor se numără adoptarea legii privind incluziunea socială precum şi a programului naţional de educaţie incluzivă, care presupune includerea tuturor copiilor în şcolile generale şi eliminarea discriminării pe motiv de dizabilitate. Tamara Grejdeanu a vizitat liceul „Pro Succes” din capitală, recunoscut ca un model de educaţie incluzivă, şi relatează:
Din cei 382 de elevi care învaţă la liceul „Pro Succes”, 41 sunt cu cerinţe educaţionale speciale. Instituţia s-a angajat în asimilarea principiilor educaţiei incluzive în urmă cu 11 ani. În anul 2003, primul copil cu nevoi speciale şi-a anunțat dorința să înveţe în instituția situată la periferia capitalei, pe strada Muncești. Cum era și firesc, lucrurile se făceau mai curând pe dibuite şi profesorii învăţau din mers. Acum, liceul și-a câștigat pe bună dreptate faima de instituție model, care oferă un mediu educaţional prietenos în care au reuşit să se integreze copii care se mişcă în scaune cu rotile, copiii cu autism sau cu diagnostic down.
Directoarea liceului, Nadia Cristea, spune că s-a ajuns la momentul în care nu se fac diferenţe între copii, acceptarea în ideea „Pro Succesului” însemnând activităţi comune, ajutor reciproc şi implicare. Nadia Cristea constată că pentru a ajunge la performanţă, copiii cu nevoie speciale au nevoie nu doar de profesori şcoliţi în preajmă, dar şi de părinţi care să asigure o continuitate a instruirii:
„Sunt noi şi noi situaţii, copii cu autism, e un spectru foarte larg şi avem nevoie de această şcolire. În afară de şcolirea cadrelor didactice, vom deschide o şcoală pentru părinţii copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Absolut toţi părinţii au nevoie de o şcolire în domeniul educaţiei, dar în mod deosebit, a copiilor cu CES, unde de foarte multe ori nu se ştie cum trebuie de făcut, cum trebuie de reacţionat. Părinţii trebuie să ne ajute pe noi în proces instructiv-educativ, inclusiv noi să-i ajutăm acasă, ca să fie o continuitate, pentru că lipsa continuităţii nu ne va da rezultate.”
Azi, elevii de la liceu au fost antrenați intr-o noua activitate ce stimulează incluziunea, un spectacol, urmat de o colindă de Crăciun.
Aşa cum vocile copiilor s-au contopit în melodie, tot aşa, zilnic, copiii lucrează împreună, fără a face vreo diferenţă pe motiv de dizabilitate. Dovadă este faptul că unii elevi cu cerinţe speciale reuşesc să uite de dizabilitatea pe care o au, îmi spun Victoria şi Mihaela, două eleve cu care am stat de vorbă pe coridoarele liceului:
„Am observat la lecţiile de matematică mai des, că profesoara întreabă cine vrea la tablă şi chiar dacă nu pot să meargă, ridică mâna, vor şi ei să iasă la tablă.”
„Suntem egali, şi astfel avem foarte multe în comun. Consider că aici învaţă să fie mai comunicabili, pentru că, la rândul nostru, noi comunicăm zi de zi cu ei.”
Reuşesc să ajung şi la Centrul de Resurse din cadrul liceului, locul unde îşi dau întâlnire cadrele de sprijin şi elevii cu nevoi speciale. Pe unii i-am surprins desenând, pe alţii cu Abecedarul în mână. Aici o cunosc pe Tatiana Miliş, mama unei fetiţe cu dizabilitate mintală. Cu certitudine, spune ea, copiii cu dizabilităţi trebuie scoşi din casă, întrucât astfel ei pot fi motivaţi să se dezvolte prin exemplul celorlalţi:
Liceul "Pro-Succes" din Chişinău, model de educaţie incluzivă
„E bine că sunt profesori care mă ajută şi pe mine şi pe dânsa. Eu învăţ de la profesori cum să comunic cu ea şi acasă şi aici. Copilul are retard mintal sever, dar ea prin exemplul celorlalţi copii, face şi ea. Asta tot îi motivare: dacă ei fac, dă să fac şi eu.”
Dacă mai înainte unii părinţi ezitau să-şi aducă copilul la şcoală, de frică că ar putea fi arătat cu degetul, acum lucrurile s-au schimbat, spune Veronica Lazarenco, care este cadru de sprijin. Ei s-au convins că elevii nu sunt trataţi diferit şi că sunt puse în valoare aptitudinile fiecăruia. Veronica Lazarenco:
„Fiecare copil are individualitate, deci noi punem accent pe punctele lui forte şi lucrăm anume la personalitatea copilului. Dacă copilul are anume capacităţi de a desena, atunci aceeaşi istorie, şi aceeaşi matematică, chimie sau fizică, încercăm prin desen să o aducem la sufletul lui, ca să înţeleagă şi să înveţe pe cât poate.
”Profesorii, care mi-au fost astăzi interlocutori, speră că odată cu consolidarea conceptului educaţiei incluzive în şcolile din întreaga republică, autorităţile vor începe să lucreze şi asupra formării ca specialişti a persoanelor cu nevoi speciale şi mai apoi angajarea lor în câmpul muncii, astfel încât integrarea să devină accesibilă la toate nivelele de dezvoltare.
