Cu aproape o lună de zile înainte de finișul campaniei electorale am trecut fugitiv cu vederea peste lista partidelor înscrise în cursă și a listelor de candidați propuse spre votare, și pentru prima dată am realizat că nu o să am cu cine vota. Atunci mi-am amintit de consăteanul meu Oleg Brega, care spunea mereu în alegerile trecute că nu are pentru cine să voteze și încuraja și pe alții să invalideze buletinele de vot.
Abia mai apoi am aflat că Oleg, de fapt, urmează să candideze drept candidat independent pentru funcția de deputat. Aceasta a fost o surpriză, pentru că îl știam demult „pocăit” precum că nu se bagă nici în ruptul capului în politică, întrucît aceasta este incompatibilă cu principiile sale morale și „conduita deontologică”. Dar, chiar dacă a pășit pragul și s-a lansat/ aventurat în politica mare, continuă să blameze fără reținere atît apartenența noastră la spațiul de încreștinare apostolică cît și un elementar cod de conduită vestimentară.
Trebuie să spun că nu l-am crezut, atunci cînd Oleg a spus că va depăși cu mult pragul electoral de 2%, dar am considerat că trebuie să-i dau votul drept încurajare. Astfel, am fost unul din cei 14085, care au votat pentru „bicicletă” - fiind și un vot de blam actualei guvernări. Au trecut iată aproape 4 zile din data alegerilor și am realizat că bicicleta pentru care am votat este cam „rudzgjinită” - Oleg nu s-a obosit să transmită măcar un mesaj de mulțumire celor care l-au susținut destăinuindu-ni-se totodată cu planurile de viitor.
Cred că este o decizie, sau poate doar o scăpare, proastă, pentru că în felul acesta pierde legătura cu alegătorii săi. La urma urmei, cum spune rusul, ar putea iniția un întreg proiect politic, pentru că din cei peste 14 mii se găsesc cîteva mii să-l susțină și mai departe. Sau dacă nu are chef, ar putea să adere la vreun partid deja creat cum este PSPM sau altele. Nu cred că este o idee bună să ții una și bună că vrei să fii în continuare „candidat independent”, pentru că acolo vei rămîne la statutul de candidat.
Iată, de exemplu, mulți spun că societatea trebuie să exercite mai multă presiune asupra guvernanților pe tot parcursul mandatului, dar aproape că nimeni nu ne spune și mecanismul prin care societatea poate exercita această presiune asupra guvernării. Dacă acest lucru nu-l poate face foarte eficient societatea civilă prin mulțimea de organizații non-guvernamentale, atunci această misiune poate fi îndeplintă de către un nou partid politic - cum ar fi la o adică „Partidul Protestatarilor” sau „Grupul de Presiune Socială”.
Consider că Oleg, fiind un protestatar „cu stagiu”, ar putea coordona mai multe grupuri de protestatari, care ar ieși în stradă sau în fața instituțiilor de stat ori de cîte ori acestea încalcă legea. Doar așa, în mod organizat, constant și sistematic, cred că s-ar reuși ca această presiune socială să fie resimțită de către guvernanți. Altfel, atît timp cît protestele sunt doar răzlețe, acestea nu fac decît un bine nemeritat cinovnicilor, care vor continua să fure mai departe.