La moldoveni/români, alegerile sunt ca nunta – cu lăutari (pe durata campaniei electorale) & dare în stambă (alias, afişele cu potenţialii „miri”, care mai de care mai arătos). Doar că actul propriu-zis se consumă ziua, de dis-de-dimineaţă până la ora poveştii de seară de altădată, 21.00, iar noaptea se numără – voturile, nu banii (deşi există cu certitudine o legătură strânsă între…). După care alegerea se consfinţeşte, odată cu validarea rezultatelor – ceea ce a şi făcut Comisia Electorală Centrală, pe 5 decembrie curent, atunci când a anunţat cifrele atât de aşteptate: s-au prezentat la vot 1.649.402 alegători sau 57,28%, dintre care 53,46% femei şi 46,54% bărbaţi; pentru socialişti au votat 327.912 persoane, 322.201 pentru liberal-democraţi, 279.366 pentru comunişti, 252.489 pentru democraţi şi, în sfârşit, 154.518 pentru liberali. (Dacă tot suntem la capitolul statistici, cele mai grăitoare cifre mi se par acestea: au votat 61.198 de alegători (4,28 %) între 18-21 de ani, 350.839 (24,54 %) între 21-35 de ani, 349.814 (24,47 %) între 35-50 de ani şi 667.926 (46,72%) peste 50 de ani – ceea ce înseamnă că tinerii între 18-35 de ani îşi mai lasă viitorul pe mâna (pre)pensionarilor…)
Las în grija analiştilor plăcerea de a întoarce pe toate feţele „cearşaful” opţiunilor electorale – dar se vede şi cu ochiul liber să singura „virgină” a noului Parlament este Partidul Socialiştilor per ansamblu, nu şi liderii acestuia totuşi (Zinaida Greceanâi, Igor Dodon, Ion Ceban); alte patru formaţiuni (PLDM, PCRM, PDM şi PL) au mai multe mariaje la activ, unele lăsându-se chiar cu rupturi & divorţuri mai mult sau mai puţin zgomotoase. Bucura-m-aş să le fi fost de învăţătură, acum când trebuie să constituie o majoritate parlamentară (în stare să valideze un nou guvern) ce trece, hélas! prin partajarea funcţiilor. Spectacolul penibil de-acum patru ani, când fiecare a tras plapuma peste el, ar dezgusta profund electoratul, acum redevenit popor, care şi aşa nu s-a arătat chiar entuziast la scrutinul din 30 noiembrie.
Scriu din perspectiva unui „privitor ca la teatru” (care a votat totuşi, ba chiar i-a îndemnat public şi pe alţii s-o facă!) – ei bine, ceea ce nu pot înţelege este de ce toate acele afişe electorale care, între noi fie vorba, poluează vizual atmosfera capitalei & localităţilor noastre, rămân la locul lor şi la o săptămână (şi nu numai – pun pariu că până la sfârşitul anului 2014 nici Dodon-Greceanâi & Putin, nici Ghimpu & Chirtoacă, nici Tarlev & Mişin, nici măcar Usatâi & Puterea e în adevăr nu vor coborî de pe banere, aceste terenuri verticale de golf unde politicienii ies la… iarbă verde). Ştiut fiind faptul că orice centimetru pătrat de publicitate costă ca dracu, nu mă taie capul care ar fi rostul prelungirii, fie şi cu o singură zi, a dării în stambă – sunt partidele noastre atât de bogate? sau liderii acestora atât de arătoşi?! se tem oare să nu-i uite lumea?!...
Acestea fiind spuse, rămân în aşteptarea a ceea ce s-ar numi Dezbrăcatul miresei – iar dacă partidele au tot plătit acele panouri pentru luna decembrie, de ce nu ar afişa pe ele daruri de Moş Nicolae sau de Crăciun: coperte de cărţi pentru copii (viitori alegători, nu-i aşa?!); portrete ale unor oameni celebri de la noi, eventual însoţite de citate; la urma urmei, fotografii „după natură” ale unor maeştri recunoscuţi (Mihai Potârniche, Pavel Balan, Valerie Volontir ş.a.). Fără doar şi poate, altfel ar arăta atunci capitala & localităţile Moldovei – mai cu faţă umană. Căci de feţele politicienilor ne-am cam săturat cu toţii…