De șase ani își bucură cititorii de pe blog cu mici nuvele și istorioare, iar de curând a decis să lanseze un roman. Despre ce fel de greutăți întâmpină un autor debutant și când te apuci să scrii o carte, a încercat să afle Corina Morozan de la autoarea Lilia Calancea, care și-a lansat vineri primul roman, „Regina Nopţii”.
Lilia Calancea: E un roman de renaștere, moare femeia falsă și se naște femeia autentică. Mi-a luat doi ani să-l scriu și am ajuns să mă decid, pentru că nu e ușor să te decizi să-l tipărești în Moldova.
Europa Liberă: De mulți ani locuiești la Bruxelles, de ce ai ales să lansezi romanul acasă, în Moldova?
Lilia Calancea: Cei mai mulți cititori de-ai mei sunt stabiliți în țară. M-am gândit că e cumva firesc s-o lansezi acasă, cu riscul că oamenii nu citesc. Nu mă aștept să vină mii și mii de oameni. Câteva zeci de oameni dacă or veni, sunt ai mei, pentru ei am venit în Moldova.
Europa Liberă: Cum trebuie să-ți vinzi cartea/romanul ca editurile să ți-o accepte?
Lilia Calancea: Depinde de editură. Am comunicat cu multe edituri. Nu toate sunt deschise, nici pe departe, nu răspund la email, e descurajant pentru un debutant, trebuie să ai caracter. Trebuie să fii motivat : eu am scris cartea asta, eu vreau s-o văd tipărită. Dacă ai noroc și cunoștințe, cumătri sau nași, poate e mai ușor.
Europa Liberă: Ce impresie ți-a lăsat comunicarea cu editurile?
Lilia Calancea: E foarte sărac contactul mai ales cu autori debutanați, chiar inacceptabil, nu există comunicarea dată. Dacă nu îți este cunoscut numele autorului, nu ridici nici receptorul, nici nu răspunzi la un mesaj pe facebook. E greu să răzabți ca debutant, eu pot să confirm, că am trecut prin această perioadă. Cum să ieși cu o carte fără să cunoști pe cineva să te recomande, să te promoveze. Să zică…uite Lilia Calancea este fina mea, verișoara mea. Cine-i Lilia Calancea? Hai s-o recomandăm….nu, nu-i nimeni, nu-mi spune nimic acest nume, gata, la revedere. Eu insist, spun despre aceste lucrui ca să încurajez alții să persevereze care nu au relații așa cum n-am avut eu.
Europa Liberă: Ce-ai de gând să faci cu banii caștigați din lansarea cărții?
Lilia Calancea: Mai întâi să-i văd. Am investit banii mei în tipărirea cărții. Cartea dacă e foarte scumpă, omul se gândește bine dacă să scoată banul din buzunar, cât de bună nu ar fi ea. Măcar să-mi acopăr cheltuielile investite în tipărirea cărții. Tipărirea unei cărți e mult mai ieftină decât o pereche de pantofi ai unei doamne pe care o vezi într-un jeep de câteva mii de euro. Dacă faci un sacrificiu și nu-ți cumperi 3-4 perechi de pantofi de marcă, reușești să aduni bani. Nu poți scrie o carte pentru că ți-a venit. Este și chestia cu talentul, dar sunt și tehnici de scriere, dacă le combini iese ceva frumos, dar acest lucru necesită timp și…pasiune.
Europa Liberă: Ce-a fost cel mai greu când te-ai apucat să scrii romanul?
Lilia Calancea: Cea mai grea etapă a fost redacterea. Am impresia că o carte nu o termini niciodată de scris. Nu există o variantă finală a unei fraze, ai nevoie de ani și ani de zile ca să ajungi la ceea ce merită să lansezi.
Europa Liberă: Scrierea romanelor a devenit o meserie, sau rămâne un totuşi un hobby?
Llia Calancea: Eu un hobby curat, nu aduce venit, e făcut din pasiune, doar pentru că-mi place.
