Oricât de paralele, vieţile îşi urmează – fiecare – cursul individual; uneori însă, printr-un ciudat coup de dés al fatalităţii, ajung să se intersecteze în moarte.
Două împuşcături, una în Rezervaţia Pădurea Domnească şi alta într-un garaj din Cahul, prima răsunând pe 23 decembrie 2012, ultima în 9 decembrie curent, sunt legate între ele prin ceea ce s-ar numi factorul politic. Astfel, odată dezvăluită la începutul anului 2013, împuşcarea lui Sorin Paciu a dus la căderea guvernului Vlad Filat, iar apoi şi la reformatarea Alianţei pentru Integrare Europeană (din care nu va mai rămâne nici numele!); glontele care a traversat pieptul ex-deputatului PLDM Ion Butmalai ţâşneşte (din două cartuşe, nu-i aşa?!) în chiar săptămâna în care se pune de o nouă alianţă de guvernare. Un accident de vânătoare (ilegală, atât din punctul de vedere al locului în care se petrecea – pe teritoriul unei rezervaţii! –, cât şi al componenţei… judecătoreşti a echipei de vânători), iar acum un omor (nimeni nu pare să creadă în versiunea sinuciderii omului politic!) îndoliază aceşti cinci ani de guvernare democratică, la fel cum cei opt ani ai guvernării PCRM s-au încheiat, vai! printr-o moartea de om, a lui Valeriu Boboc.
Aducându-i un ultim omagiu regretatului Ion Butmalai – om dintr-o bucată şi unul dintre foarte puţinii deputaţi ai Legislativului de la Chişinău din sesiunea 2009-2014 având o voce a sa, pe care a ştiut să şi-o facă auzită, uneori în ciuda intereselor de partid, fapt pentru care nu s-a mai regăsit pe listele PLDM la ultimele alegeri –, nu pot să nu mă gândesc că ceea ce porneşte strâmb nu are cum să ducă la bine. Or, nici o „alegere europeană” nu costă viaţa unui om, iar o societate construită pe lacrimile a doi copii rămaşi orfani (câţi or mai fi, în întreaga Republică Moldovă, şi ea îmbucătăţită?!), ei bine… cred că vă amintiţi bine ce spunea Dostoievski despre asta, în Fraţii Karamazov!
Întrebarea care se pune acum este dacă vor fi găsiţi adevăraţii ucigaşi ai omului politic (or, acreditând versiunea sinuciderii, se cheamă că – ierte-mi-se tristul calambur – Ion Butmalai a fost sieşi… Gheorghe Creţu!), şi nu doar cei „morali” (cum s-a exprimat cineva la un post TV); ar fi o datorie de onoare a noii vechi puteri să facă lumină în acest caz, ca şi în cel al lui Sorin Paciu, Valeriu Boboc ş.a. Căci în ţara în care puterea închide ochii, până şi gloanţele oarbe ucid din prima!