Linkuri accesibilitate

Dramă, farsă și Ancelotti


Nu e de găsit aproape nimic notabil în materie de gîndire și inovație în acest an care a repetat tot ce știam despre fotbal de cîtva timp.

În anul care se încheie fotbalul a făcut un pas mare, dar direcția e mai mult decît discutabilă. Nu e de găsit aproape nimic notabil în materie de gîndire și inovație în acest an care a repetat tot ce știam despre fotbal de cîtva timp.

Excepția ar putea fi sistemul de joc promovat de Louis Van Gaal în meciurile Olandei, la Cupa Mondială din Brazilia. Însă, evoluția lui van Gaal a demonstrat că experimentul de la Cupa Mondială a fost mai degrabă succesul unui lot cu mari valori, în primul rînd Robben, Kuyt și Blind. Același sistem, transportat de van Gaal la Manchester United, s-a stins după primele cîteva meciuri.

Direcția anului fotbalistic a fost dată mai degrabă de incidente lipsite de gust, deși Luis Suarez e liber să susțină cu totul altceva după ce a încercat să obțină un eșantion din umărul lui Chiellini. Isprava lui Suarez a ilustrat un an în care aroganța și gesturile exorbitante au descris un fotbal dominat de bani și de cultul celebrității. Cristiano Ronaldo a atins, cu mijloacele lui, pragul insolenței. În mai, la Lisabona, Real cîștigat Liga Campionilor și a cucerit, astfel, al zecelea trofeu european. „La Decima”, cum i se spune în spaniolă. După șase luni, Ronaldo și-a adus aminte de ceva și a găsit cu cale să dăruiască fiecărui coechipier un ceas Bulgari, inscripționat în amintirea celui de-al zecea trofeu. La aproape 10000 de euro bucata, Ronaldo a făcut o cheltuială șocantă pentru suporterii de rînd și, se vede treaba, neînsemnată pentru el.

În aceași zonă de vedetism scăpat de sub control se află și Raheem Sterling, o vedetuță care joacă, de altfel foarte bine, pentru Liverpool. Sterling a refuzat noul contract oferit de Liverpool care îi ridica salariul de la 30 la 70000 de lire pe săptămînă. Suta de mii de euro pe săptămînă e prea puțin pentru un tînăr de 20 de ani care lovește mingea cu talent, dar datorează tot clubului care l-a promovat.

Deși pare ceva complet diferit, povestea duelului Ronaldo-Messi ține tot de cultul celebrității totale. E limpede că e vorba de doi mari fotbaliști și e la fel de limpede că Ronaldo, care a făcut un sezon excepțional, e marele favorit la titlul de cel mai bun jucător al lumii. Messi a avut un sezon umbrit de evoluția mediocră la Mondiale, dar e deasemenea pe podiumul celor mai buni jucători. Povestea duelului Messi-Ronaldo a fost provocată de statistica privitoare la numărul de goluri marcate într-un sezon. Messi conduce cu două goluri. Și Messi și Ronaldo au marcat peste 70 de goluri și au doborît recordul pentru campionatul spaniol și Liga Campionilor. Însă cultul vedetei a provocat dispariția contextului. Super performanța celor doi e relativă. Ea a fost posibilă și pentru că Ronaldo și Messi joacă incomparabil mai multe meciuri decît jucau fotbaliștii înainte de anii ’90.

Duelul supradotaților Ronaldo și Messi are ceva provocat și forțat.

În sfîrșit, pentru a încorona direcția greșită, 2014 a fost anul FIFA. Scandalul provocat de atribuirea Mondialelor Qatarului și Rusiei a continuat cu episoade din ce în ce mai triste, la marginea delincvenței. După proteste pornite din toate părțile, FIFA a solicitat un raport anchetă asupra modului în care a fost atribuită Cupa Mondială. Raportul a fost redactat de un judecător independent și remis FIFA. Numai că FIFA a decis să cenzureze Raportul, a refuzat să îl facă public și a decis singură că ancheta nu a găsit nici un fel de nereguli. Seria a continuat cu anunțul lui Sepp Blatter, capul răutăților la FIFA, care a comunicat, în ciuda promisiunilor anterioare, că va candida pentru un nou mandat, al cincilea. Cu 25 de ani în fruntea FIFA, Blatter va fi singurul adversar al lui Vladimir Putin, la durata funcțiilor de putere.

În zona șocurilor, stă și uluitoarea partidă Brazilia - Germania de la Cupa Mondială. Germania s-a oprit la 7-1, ceea ce era, totuși, normal. E mai greu de înțeles de ce s-a oprit analiza acestui meci traumatic. Ar fi fost multe de spus despre starea de excitație vecină cu nebunia, care a prezentat Brazilia ca o echipă formidabilă. Realitatea e că Brazilia a avut o echipă banală.

Marea certitudine subestimată și ignorată a anului, poate cea mai substanțială știre bună a anului, e figura lui Carlo Ancelotti. Antrenorul lui Real Madrid nu caută publicitatea și așteaptă cu răbdare rezultatele. Real a atins un nivel de joc excepțional, Ronaldo pare să explice tot și asta umbrește un pic meritele lui Ancelotti. 2014 e, însă, anul acestui om serios și lucid care face meserie fără să se lase deformat de glorie.

XS
SM
MD
LG