„Politica externă americană a avut un parcurs accidentat în 2014” este titlul analizei semnate de corespondentul Europei Libere la Washington Carl Shrek.
Neașteptatele și rapidele victorii obținute de gruparea Statul Islamic în Iraq s-au numărat printre numeroasele crize în tulburatele ape ale politicii externe pe care a navigat administrația Obama în 2014 - de la un război fierbinte în Ucraina la retorica unui nou război rece cu Rusia, de la un război civil și o criză umanitară în Siria, la un aparent de netrecut impas în relațiile israelo-palestiniene.
„În ansamblu, anul a dat impresia că avem de-a face cu o administrație sub asediu” a declarat Europei Libere, David Kramer, o fostă oficialitate de la Departamentul de stat.
Experții de politică externă spun că 2014 a fost anul în care mai multe crize internaționale au deviat energiile președintelui Obama de pe frontul intern și l-au obligat să trimită militari și putere economică pentru a elimina focare în mai multe colțuri ale lumii.
Concubinaj straniu în Siria
Victoriile grupării Statul Islamic au creat de asemenea probleme în modul cum a abordat Obama războiul civil din Siria, unde el spune că președintele Bașar al-Assad și-a pierdut legitimitatea pentru că și-a ucis „fără milă mii de concetățeni”.
În octombrie, ministrul american al apărării Chuck Hagel a admis că Assad ar putea „trage anumite foloase” de pe urma acțiunilor militare ale Americii împotriva grupării Statul Islamic. Cîteva luni mai tîrziu, Obama a spus că Washingtonul nu se gîndește să-și coordoneze cu Assad lupta împotriva militanților, adăugînd și că administrația nu discută nici îndepărtarea lui Assad.
Problema echilibrării luptei împotriva grupării Statul Islamic și a poziției Casei Albe cu privire la Assad a fost subiectul unui memo trimis în octombrie de ministrul apărării Hagel consilierului pentru securitate națională a lui Obama, Susan Rice, în care Hagel se arăta „îngrijorat de strategia legată de Siria în ansamblu”, a declarat o înaltă oficialitate americană rețelei de televiziune CNN.
La o lună după ce Hagel a scris acel memo, despre care a relatat prima dată „New York Times”, Obama a acceptat demisia ministrului apărării în contextul unor presupuse tensiuni între șeful Pentagonului și cei mai apropiați consilieri ai președintelui.
Război Cald, Război Rece
Așa-numita politică de „resetare” cu Rusia, lansată în timpul primului mandat al lui Obama era zgîlțîită cel puțin de la reîntoarcerea președintelui Vladimir Putin la Krmelin în 2012, după ce acest a petrecut patru ani la cîrma guvernului.
Dar răsturnarea de la putere în februarie a președintelui ucrainean Viktor Ianukovici, aliat al Kemlinului, în urma unor masive proteste de stradă la Kiev și în alte orașe, a generat o serie de evenimente care au adus relațiile ruso-americane la nivele scăzute nemaiîntîlnite după terminarea Războiului Rece.
Kremlinul a invadat și a anexat regiunea ucraineană Crimeea în martie, iar în estul Ucrainei au izbucnit luptele între forțele ucrainene și separatiștii pro-ruși despre care Statele Unite, Uniunea Europeană și oficialitățile ucrainene spun că sînt ajutați de Moscova.
Ca să pedepsească Moscova pentru rolul ei în acest conflict, administrația Obama și aliații ei din Uniunea Europeană au impus în mai multe rînduri sancțiuni împotriva unor oficialități ruse și a unor oameni de afaceri prosperi apropiați de Putin.
Aceste măsuri, a explicat Obama, au un impact semnificativ asupra economiei rusești, care se află în pragul recesiunii, cu o rublă devalorizată masiv în contextul căderii prețurilor la petrol.
Dar congresmenii americani au criticat Casa Albă pentru că nu a adoptat o poziție mai fermă față de agresiunea rusească, inclusiv prin trimiterea de ajutor militar letal Ucrainei.
Atmosferă „otrăvită”
Colapsul în aprilie al negocierilor de pace israelo-palestiniene mediate de americnai a marcat a doua încercare eșuată a administrației Obama de a asigura un acord de durată, și a pus la încercare relațiile dintre Washington și Tel Aviv.
La cîteva luni după ce negocierile s-au terminat cu un impas, Israelul a lansat o ofensivă masivă în Fîșia Gaza pentru a opri atacurile cu rachete ale militanților Hamas asupra teritoriului israelian. Operațiunea israeliană s-a soldat cu uciderea a mai mult de 2000 de palestinieni, majoritatea civili, și a cîtorva zeci de militari israelieni.
Presiunea asupra Wahsingtonului ca mediator în impasul israelo-palestinian a continuat în decembrie, când Autoritatea Palestiniană a anunțat un proiect de rezoluție a Consiliul de Securitate ONU în care se cere retragerea israelinilor din teritoriile palestiniene ocupate pînă în noiembrie 2016 - o rezoluție respinsă de Israel.
„Vești mari”
Administrația Obama a vorbit de succese majore în politica externă în 2014, între care și un acord crucial asupra schimbărilor climaterice încheiat cu China luna trecută.
Potrivit acordului, pe care Casa Albă l-a numit „vești mari” când l-a anunțat pe Twitter, Statele Unite urmează să-și reducă cu 25 la sută emisiile de carbon în 2025 în comparație cu 2005. China, între timp, a anunțat că emisiile sale vor ajunge la cel mai înalt nivel în 2030.
Pe de altă parte, negocierile dintre Statele Unite și alte puteri ale lumii cu Iranul asupra programului nuclear de la Teheran nu s-au soldat cu un eșec complet. Părțile n-au reușit să ajungă la un acord cuprinzător pînă la data limită auto-impusă, 24 noiembrie, dar au extins termenul limită pînă la 1 iulie 2015.
Un posibil acord ar putea fi complicat de intenția congresmenilor americani de a impune noi sancțiuni Teheranului, pe care Occidentul îl bănuiește că vrea să construiască arma nucleară. Iranul pretinde că programul său nuclear are scopuri exlcusiv civile.
Chestiuni de strategie
Obama a fost ferm criticat în 2014 pentru ceea ce oponenții lui politici spun că e lipsă de strategie și viziune în politica externă, pe care 54 de la sută dintre americani au dezaprobat-o, în comparație cu 50,7% la începutul anului - conform sintezei actualizate periodic de „Hunfington Post” pe baza datelor de la 25 de instituții de sondare a opiniei publice.
Multe din aceste critici au venit, deloc surprinzător, de la congresmenii republicani, deși chiar și oficialități din Partidul Democrat au pus sub semnul întrebării modul în care Obama a abordat crizele internaționale.
După ce Obama le-a spus reporterilor în sepembrie că „nu avem încă o strategie pentru combaterea grupării Statul Islamic din Siria”, senatorul democrat de Minnesota Al Franke i-a spus într-o scrisoare procurorului general Eric Holder, că e „tulburat” de declarația lui Obama.
Casa Albă a formulat în cele din urmă ceea ce a numit o strategie de „a degrada și distruge” gruparea Statul Islamic, o strategie care include raiduri de bombardament aeriene împotriva pozițiilor jihadiste din Irak și Siria și trimiterea a peste 3000 de militari în Irak.
A fost o reangajare dramatică a forțelor americane în Irak pentru un președinte care și-a îndeplinit în 2011 promisiunea de campanie da pune capăt războiului condus de America în Irak și de aduce acasă trupele americane după aproape un deceniu de conflict în acea țară.
Obama i-a asigurat în mod repetat pe americani că personalul militar al Statelor Unite din Irak va instrui doar forțele locale și nu va fi trimis în acțiuni de luptă.
Richard Fontaine, fost membru în Consiliul de Securitate Națională sub administrația predecesorului lui Obama, George W. Bush, și președintele Centrului pentru Noua Securitate Americană a declarat Europei Libere că reticența lui Barack Obama de a acționa mai îndrăzneț pe mai multe fronturi politice - inclusiv prin „înarmarea semnificativă a rebelilor sirieni” și trimiterea unui contingent combatant în Irak - se trage din temerile sale legate de politicile lui Bush.
Este vorba de ceea ce admnistrația Obama a considerat a fi angajare externă excesivă a administrației Bush, a explicat Fontaine.
Nu se știe dacă în cei doi ani pînă la încheierea mandatului politica externă a lui Obama va avea răgaz să-și tragă sufletul.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de anunțarea demisiei sale, ministrul apărării Chuck Hagel i-a spus în decembrie lui Charlie Rose, gazda unui talk-show politic american, că una din cele mai mari temeri ale sale este dacă Statele Unite și conducătorii lor „vor fi capabili să iasă la liman în aceste timpuri, care sînt timpuri foarte definitorii și sînt timpuri dificile”:
„I-am spus [lui Obama] nu demult ‘Nu știu niște timpuri care să fi fost mai dificile pentru a fi președinte al Statelor Unite sau pentru a conduce această țară decît exact acum”, a spus Hagel.
