Uniunea Europeană părea să fi depăşit criza financiară, unele ţări importante ca Germania, dar şi ţări care fuseseră recent „în pragul falimentului” ca Irlanda şi Portugalia, sunt pe cale de a se redresa economic. Pentru germani chiar, arăta un sondaj prezentat de televiziunile publice, anul 2014 a fost un an foarte bun, aşteptările pentru 2015 sunt mari. Numai că în calea Uniunii Europene se anunţă deja, anul acesta, trei „furtuni” pe care le analizează corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak.
Chiar la sfârşitul lui 2014 a apărut spectrul primei crize care a luat deja amploarea unei „furtuni politice” de dimensiuni impresionante: Grecia. După trei tentative eşuate de a alege preşedintele în Parlament, legislativul a fost dizovat în decembrie 2014 şi s-au anunţat alegeri generale anticipate pentru 25 ianuarie.
Sondajele de opinie indică o posibilă victorie a partidului de extremă stânga Syriza, care conduce cu peste trei la sută în faţa partidului de centru-dreapta al premierului în exerciţiu Antonis Samaras. Iar Alexis Tsipras, liderul partidului Syriza, a promis că va mări salariile, va mări din nou numărul angajaţilor în sectorul de stat şi va insista ca Uniunea Europeană să şeargă o parte a datoriei Greciei. Toate sînt măsuri care contravin flagrant politicii de austeritate, cerută de Uniunea Europeană, Banca Mondială şi FMI în schimbul sprijinului financiar substanţial, de miliarde de euro, acordat Greciei după criza financiară din 2009.
Dacă Grecia ar reuşi să impună o astfel de politică fără a fi „penalizată” de partenerii europeni, alte ţări în criză s-ar putea „contamina”, punând din nou serios sub semnul întrebării soliditatea financiară a zonei euro.
O altă problemă care va provoca multe dispute în sânul Uniunii Europene este cea sancţiunilor impuse Rusiei. Mai precis dacă aceste sancţiuni vor continua şi dacă da, sub ce formă?
Sancţiunile au fost impuse gradual anul trecut, ca urmare a anexări abuzive a peninsulei Crimeea şi a rolului jucat de Rusia în destabilizarea estului Ucrainei.
Primele sancţiuni care vor fi rediscutate în martie sunt cele prin care au fost îngheţate conturi şi a fost limitată posibilitatea de călătorie în Uniunea Europeană a unor oficialităţi ruse şi din regiunile separatiste din estul Ucrainei. Cum ating oficialităţi de rang jos, este probabil ca aceste sancţiuni să fie menţinute. Fără mari dezbateri.
Mult mai problematice sunt sancţiunile care afectează sectorul bancar şi pe cel energetic din Rusia, sancţiuni care vor fi reanalizate în iunie-iulie. Prelungirea lor cere o decizie unanimă, dar între cele 28 de stat membre nu sunt puţine care se opun deja acestor sancţiuni.
Ţările sudice ar putea argumenta că au nevoie de piaţa rusă pentru a compensa o piaţa europeană slabă. Ţări est-europene ar putea argumenta că embargoul impus de Rusia pe importurile de produse agrare, ca măsură de retaliere, le costă prea mult. De asemenea, există şi temeri că sancţiunile ar putea aduce economia rusă în pragul „falimentului”, o criză cu consecinţe greu de prevăzut pentru Uniunea Europeană.
A treia „furtună” se anunţă peste Canalul Mânecii. În Marea Britanie au loc alegeri generale pe 7 mai care ar putea marca, în cel mai rău caz, începutul retragerii acestei ţări din Uniunea Europeană. În cel mai bun caz,începutul unor noi negocieri dificile privind statutul special al Marii Britanii în Uniunea Europeană.
Premierul conservator David Cameron a promis, în cazul unei victorii, că va organiza un referendum privind participarea Marii Britanii la Uniunea Europeană. Se pare că partidul conservator are şanse să câştige alegerile din mai, este însă greu de prezis ce ar putea aduce un referendum.
Se adaugă speculaţiile că partidul eurosceptic UKIP ar putea fi cooptat la guvernare de conservatori.
Oricum înainte de referendum, un guvern Cameron va negocia „la sânge” exceptarea Marii Britanii de la o serie de prevederi europene, cum ar fi cele legate de libertatea de mişcare a forţei de muncă europene, un principiu fundamental al construcţiei europene.
