În discursul său despre starea justiției, noul președinte al României a adus în discuție cel puțin trei probleme importante:
1) Obiectivul major al sistemului juridic ar trebui să fie ridicarea MCV Mecanismul de Cooperare și Verificare până în 2016, a declarat Klaus Iohannis. România a fost primită în Uniunea Europeană în 2007 prin atașarea acestui mecanism cu ajutorul căruia Comisia Europeană să monitorizeze printr-un raport anual progresele înregistrate în acest domeniu. Fără Mecanismul de Cooperare și Verificare, România n-ar fi putut să aibă o procuratură anticorupție puternică (DNA) și nu ar fi putut să reducă instrumentele tradiționale de lucru ale politicienilor de la București, între ele traficul de influență.
Iohannis spune că ultimele rapoarte MCV „au constatat progrese importante realizate de aproape toate instituțiile din justiție” și că a venit timpul pentru o schimbare și în această direcție. Ceea uită, însă, noul președinte este că în majoritatea rapoartelor Comisiei Europene pe justiție, inclusiv în ultimul, este criticat faptul că Parlamentul nu dă avize de cercetare pentru deputații și senatorii acuzați de corupție. De asemenea există o opinie majoritară la Bruxelles, că reformele democratice și juridice din România nu sunt ireversibile, mai ales după încercarea lui Victor Ponta din 2012 de a-l demite pe Traian Băsescu, aproape printr-o lovitură de stat. România ar fi derapat de mai multe ori până acum dacă acest Mecanism de Verificare și Control nu ar fi continuat să o protejeze de proprii politicieni. Eurodeputata Monica Macovei i-a readus aminte tot astăzi lui Klaus Iohannis că între cele două tururui de scrutin, actualul președinte a semnat scrisoarea trimisă de ea cu condițiile impuse pentru a-i da voturile, între ele și menținerea MCV. „Ridicarea Mecanismului de Verificare și Control îmi dă fiori reci, dar îi bucură pe baroni” a mai explicat simplu Macovei, care a fost ministra Justiției la aderarea României la Uniunea Europeană. Pe de altă parte marile puteri europene au declarat că România nu va fi primită în Schengen atâta vreme cât este supusă acestui mecanism, dar discuția pe această temă este mult mai largă.
2) „Justiția este una dintre cele trei puteri ale statului, nu o superputere” a enunțat Klauss Iohannis o a doua idee, ca atare aceasta ar trebui „exercitată cu sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic”. Poate că în principiu președintele român are dreptate, numai că tocmai mediatizarea puternică a cazurilor de corupție i-a făcut pe români să înțeleagă importanța scoaterii din joc a politicienilor și oamenilor de afaceri corupți. Această înțelegere se poate vedea și din sondajele de opinie care plasează Direcția Națională Anticorupție printre instituțiile în care românii au încredere, iar Parlamentul printre cele necredibile. Klaus Iohannis a încurajt în discursul său de astăzi Inspecția Judiciară de pe lângă CSM să „ia atitudine” „la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă”. Această încurjare pare puțin deplasată într-o țară în care jurnalismul de investigație se practică încă în tranșee, iar rezultatele anchetelor sunt de cele mai multe ori în folos public. Este probabil prea devreme pentru România să se dezbată dacă politicienii care sunt arestați trebuie sau nu prezentați cu cătușe la mâini în mass-media.
3) Procurorul general ar putea face parte din CSAT-Consiliul Suprem de Apărare a Țării, este o a treia idee prezentată de Klaus Iohanis în „perspectiva modernizării arhitecturii instituționale”. Monica Macovei s-a grăbit să spună că nu este de acord cu această perspectivă, fiindcă spre deosebire de ceilalți membri ai Consiliului, care provin din mediul politic, procurorul general este exponentul puterii judecătorești. Într-un astfel de cadru ar putea fi supus presiunii politice, crede Macovei. Potrivit definiției din Constituția în vigoare, CSAT se ocupă de „activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională”, „participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”. Ținând cont de aceste atribuții nu e prea clar de ce ar trebui să participe și procurorul general la ședințele CSAT.
