Oficialii români cu atribuții în zona securității naționale caută în aceste zile o soluție pentru a relua pachetul de legi Big Brother respins de Curtea Constituțională anul trecut. Este vorba despre două legi: prima, în care li se impunea companiilor de comunicații să stocheze timp de șase luni datele privind privind traficul pe internet și istoricul apelurilor telefonice și o a două lege, prin care cumpărătorii de cartele pre-plătite să fie obligați să-și dea datele personale când le achiziționează.
Atentatele din Franța din ultimele zile i-au determinat pe cei cu responsabilități legate de siguranța națională să ceară Parlamentului, guvernului și societății civile să reia în regim de “urgență” debterile pe aceste legi. Nu este nici un secret că structurile de informații autohtone, în special SRI, Serviciul Român de Informații au făcut presiuni în ultimii ani pentru adoptarea legilor numite “big brother”, după celebrul citat din romanul “1984” scris de George Orwell: “fratele cel mare este cu ochii pe tine”.
La jumătatea lunii decembrie a fost adoptată tacit o altă lege din aceeași familie, Legea cibernetică referitoare la obligativitatea companiilor care furnizează internet să ajute instituțiile statului să aibă acces la datele abonaților. Și această lege a fost, însă atacată la Curtea Constituțională.
Întregului pachet i se reproșează că încalcă o prevedere constituțională clară:”autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa privată” (art. 26 din Constituţie). Curtea Constituțională socotește că aceste legi nu au un caracter precis și previzibil
Directorul Serviciului Român de Informații, George Maior explica anul trecut necesitatea înregistrării datelor personale ale celor care cumpără cartele preplătite cu mai multe exemple: de pildă în Bulgaria deși s-a reglementat regimul cartelelor pre-pay încă din 2009, trei ani mai târziu în 2012, teroriștii Hezbollah au comis atentatul de la Burgas prin utilizarea unor cartele preplătite achiziționate dintr-o altă țară. Spania, pe de altă parte, a introdus legea privind aceste cartele după ce în atentatul de la Madrid au murit 192 de oameni. Și acolo bombele au fost declanșate de teroriștii din Algeria prin intermediul telefoanelor mobile care foloseau cartele preplătite.
Care este însă granița dintre siguranță și libertate? În aprilie anul trecut, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a invalidat “Directiva Big Brother”, iar activiștii pentru drepturile omului au fost mulțumiți fiindcă într-o societate deschisă, stocarea în masă a datelor prinvind comunicarea electronică și telefonică este o încălcare a drepturilor cetățenești. În același timp constatăm, după cele întâmplate în Franța, că într-o societate liberală nimeni nu poate fi protejat total în fața pericolului terorist, chiar dacă există legi de tip “big brother”.
S-a văzut deci că terorismul nu poate fi blocat prin legi care îngrădesc libertățile oamenilor. În schimb statele europene au la îndemână legislații prin care ascultarea telefoanelor și monitoriza comunicării electronice a celor suspecți au loc pe baza mandatelor judecătorești. Reprezentanții serviciilor secrete susțin că în cazul unor operațiuni de extremă urgență, timpul poate salva vieți, iar procedura de obținere a mandatelor de urmărire durează prea mult. Cine garantează însă că datele stocate nu sunt folosite și în alte scopuri, câtă vreme serviciile secrete nu pot fi cu adevărat controlate, nici în marile democrații?
Dezbaterea pe această temă va aduce probabil noi argumente atât din perspectiva serviciilor de informații, cât și din cea a libertăților cetățenești.
