Povestea unui afgan dintr-un sat indepărtat care a ajutat un militar american din trupele speciale, salvindu-i viata, a devenit subiect de film hollywoodian sub titlul „Supravietuitorul singuratic”, dar povestea hollywoodiana ascunde si povestea adevarata a afganului care, din momentul apariţiei filmului a trebuit sa se ascunda, a fost ameninţat si a fost obligat sa isi caute o altă tara. O relatare a corespondentilor Europei Libere, Frud Bezhan şi Freshta Negah.
Mohamed Gulab nu s-a gindit nici o clipa la Hollywood in iunie 2005, cînd l-a gasit pe militarul american din trupele speciale Marcus Luttrell în sînge şi cerînd ajutor. S-a gindit că trebuie să îi vină în ajutor unor om aflat in faţa morţii. L-a salvat. A fost singurul supravietuitor al echipei sale. Gulab l-a dus pe soldat in satul său, l-a îngrijit, iar acesta, odata însanatoşit, a plecat in Statele Unite.
Desi a salvat o viata şi a căutat sa nu îşi povesteasca actul de vitejie celor din jur, povestea afganului a ajuns pe marile ecrane. Din acel moment viata sa s-a modificat complet: barbatul a trebuit să se ascunda, să fuga de cei care doreau sa il ucida, pentru ca a salvat viata unui „necredincios”.
„Cînd filmul a ieşit pe ecrane, toata lumea a aflat povestea mea. Asta a însemnat ca a trebuit să imi părăsesc familia şi patria. Chiar prietenii mi-au devenit duşmani. Familia mea si cu mine suntem in pericol de moarte…”
Ani de zile, Mohamed a trebuit să se ascunda fiind ameninţat de talibani si de membrii unei grupări militante care i-a incendiat casa, omorîndu-i un văr.
S-a gîndit să încerce să ceara azil in Statele Unite şi şi-a angajat un avocat. Cu ajutorul lui a reuşit luna aceasta sa-i obţină dreptul de azil într-o ţară terţă, cel puţin pînă cînd autorităţile americane îi vor analiza cererea. Luni, avocatul său a declarat televiziunii Fox că departamentul pentru securitate interna al Statelor Unite revede dosarul afganului încercind să stabileasca daca să avanseze o cerere la Naţiunile Unite pentru a i se acorda dreptul de a se stabili in Statele Unite, in baza acţiunii sale curajoase.
Dar Mohamed Gulab este dezamagit şi se considera dezonorat de aceasta tergiversare a cazului sau: acum zece ani, cînd a salvat viata unui american, vazut de unii din compatriotii sai ca un duşman, s-a gindit numai la o viata de om. Or, spune Mahomed, tocmai la rispirea unei vieti umane par sa nu se gindeasca birocratii care ar trebui să-i decida soarta: si a lui, şi a familei sale.
„Ştiam ca salvînd viaţa unui american îmi pun în primejdie viata mea şi a familei mele. Nu era vorba numai de militanti, dar si de oamenii din sat, care mă întrebau de ce am salvat un american. Dar din cauza traditiilor noastre afgane, i-am permis americanului să stea la mine, in ospeţie. I-am spus americanului ca toti afganii trebuie să aibă grijă de oaspeţii pe care îi au. Aşa e tradiţia…”
S-ar putea adauga, la finalul povestii, ca nu aceasta este traditia in Statele Unite, dupa cum arata povestea curajosului afgan, devenit, ce-i drept, erou hollywoodian…
