Experţii Amnesty International Moldova constată că organele de urmărire penală nu respectă procedura legală de reţinere şi drepturile pe care le are persoana la această etapă. În cadrul unor dosare instrumentate în ultimele şase luni, avocaţii au depistat că celor arestaţi nu li s-a înmânat în prealabil o citaţie, iar la sediul poliţiei au fost forţate să facă declaraţii şi să depună explicaţii în formă scrisă, fără a beneficia de serviciile unui avocat.
După ani de instruiri costisitoare şi ajustări ale legilor la calapoadele europene, organele de urmărire nu au renunţat încă la vechile metode polițienești de constrângere şi intimidare în timpul reţinerii şi arestului preventiv. Concluzia aparţine experţilor Amnesty Moldova. Pentru a-si motiva verdictul avocaţii au selectat patru cazuri reprezentative, în care poliţiştii, având doar suspiciuni, au recurs la percheziţii şi la reţinerea persoanelor care nu aveau statut de bănuiţi, în două cazuri fiind vorba chiar despre minori. Avocata Natalia Moloşag:
„La moment, practica vicioasă este că aceste pseudo-reţineri nici nu se soldează cu emiterea unor procese verbale de reţinere. Deci, persoana este adusă, trei zile nu ne este clar unde a fost ţinută de poliţistul de sector, pentru ca abia peste trei zile să îl aducă la inspectoratul de poliţie şi să-l transmită ofiţerului de urmărire penală, pentru ca acesta să facă în sfârşit procesul verbal de reţinere. Conform legislaţiei penale, procesul verbal de reţinere se întocmește nu mai târziu de trei ore din momentul reţinerii.”
În toate aceste cazuri, avocaţii au sesizat procuratura, cerându-i să ia atitudine faţă de abuzurile poliţiştilor. În 2 dosare, examinarea a fost refuzată şi asta pentru că deseori procurorii se lasă convinşi că drepturile persoanei au fost încălcate, doar dacă observă cu ochiul liber urme de bătaie. Avocata Veronica Mihailov- Moraru susţine că deşi teoretic, după legislaţie, aceste abateri nu ar fi posibile, în practică lucrurile arată altfel:
Este îngrijorător faptul că investigaţiile pe care le cer victimele şi noi în calitate de avocaţi, ca să fie iniţiate împotriva celor vinovaţi, ele sunt foarte greu pornite, sau dacă sunt pornite, sunt tergiversate. Din cele patru cauze, practic un singur caz, aproape la un an de zile, are o evoluţie pozitivă şi una din aceste persoane a fost recunoscută în calitate de parte vătămată. Dar chiar şi aşa, ea este privită cu foarte mare suspiciune din partea procurorului, deşi procurorul ar trebui să o apere pe această victimă.”
Respectarea drepturilor omului, în momentul reţinerii şi în timpul arestului preventiv este o problemă ţinută în vizor şi de instituţia avocaţilor poporului. Anatolie Munteanu spune că primele ore de arest, este perioada cea mai vulnerabilă pentru cei suspectaţi de vreo infracţiune:
„Cel mai des, persoanele sunt supuse relelor tratamente din partea colaboratorilor de poliţie, care îi torturează sau aplică în privinţa lor violenţă pentru a-i determina să recunoască infracțiunea sau pentru a-i determina să spună, să dea informaţii, în primele trei ore sau în primele ore de reţinere şi de aflare în custodia organelor de poliţie.”
Pentru că probarea acestor practici reprobabile si chiar condamnabile este mult prea anevoioasă şi deseori plângerile sunt ignorate de organele de urmărire penală, victimele nu mai doresc să continue procesul şi renunţă la apărarea drepturilor lezate. În opinia avocaţilor, aceste situaţii încurajează indirect abuzurile, iată de ce ei insistă ca Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne şi Procuratura să intervină în regim de urgenţă, fără să aştepte efectele pe termen lung ale promiselor reforme.
