Ce efecte, pe termen scurt, ar putea avea cele mai recente negocieri de la Minsk

Negocierile de la Minsk au confirmat capacitatea Kremlinului, dacă mai era nevoie, de a ține în șah Europa. Aceasta ca să operăm cu titlul celebrei lucrări semnate de Zbigniew Brzeziński, care compara continentul european cu o tablă de șah, vă amintiți. Nu cred că e cazul să ne întrebăm dacă este aceasta o virtute sau, dimpotrivă. Fiecare este liber să își edifice propria tălmăcire, în funcție de convingeri și opțiuni. Eu mi-am propus astăzi un obiectiv mai modest – să încercăm să ne imaginăm ce efecte, pe termen scurt, ar putea avea cele mai recente negocieri de la Minsk.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află expertul de la Institutul de Politici Publice Iurie Pîntea și, prin legătură telefonică, vorbim cu experta de la Berlin Anneli Ute Gabanyi.

Europa Liberă: Mai întâi, aş vrea să vă întreb dacă există premise reale ca să fie încetat efectiv focul, să nu se mai tragă? O raţiune pentru care, de fapt, multă lume s-a umilit, toţi pretind că au cedat. Şi dacă speraţi ca într-adevăr după 15 să nu se mai tragă şi să nu se înmulţească numărul de victime? Doamnă Gabanyi, ce ziceţi dumneavoastră?

Anneli Ute Gabanyi: „Aş vrea să vă pot da un răspuns care dovedeşte că sunt o persoană optimistă din acest punct de vedere. Din păcate, tare mă tem că optimismul meu în acest caz nu ar avea o bază prea solidă. Tare mă tem că chiar şi în momentul în care am obţine o scurtă întrerupere a focului, problemele vor continua şi nu văd cum, de exemplu, problema militarilor închişi la Debalţeve poate fi rezolvată în decursul a câteva ore.”

Europa Liberă: Şi atunci ce valoare are documentul şi mai ales declaraţia? Şi mai ales după ce nu este semnată, de fapt, de persoane oficiale, preşedinţi?

​Anneli Ute Gabanyi: „Noi, care am urmărit tot ce s-a întâmplat în Republica Moldova, în ultimii 22-23 de ani, nu suntem prea miraţi. Se miră cei care se uită pentru prima dată asupra comportamentului Rusiei şi îşi fac, din păcate, nişte iluzii care nu se vor dovedi a fi într-adevăr cu o bază solidă. Este destul de clar că Rusia are câteva obiective pe care le-a urmărit, pentru că totuşi situaţiile sunt diferite. Chiar dacă anumite puncte sunt comune şi puncte importante cu ceea ce s-a întâmplat în legătură cu Transnistria, este foarte clar că Rusia are câteva puncte de interes pe care le urmăreşte destul de subtil. În primul rând, unul dintre puncte este a trece toate responsabilitatea pentru o eventuală continuare a ostilităţilor în estul Ucrainei asupra guvernului şi a preşedinţiei de la Kiev. În al doilea rând, Rusia are interesul strategic major de a crea, să spun aşa, un conflict îngheţat în Ucraina şi de a-şi asigura controlul asupra următorilor paşi de politică externă şi economică în ceea ce priveşte Ucraina. De altfel, chiar şi în declaraţia comună a celor patru acest punct este amintit. Adică, Rusia va fi integrată sau, cel puţin, consultată în procesul viitoarelor consultări între Uniunea Europeană şi Ucraina.”

Europa Liberă: Domnule Pîntea, cum răspundeţi dumneavoastră la această întrebare principială? Va fi încetat focul? Există temei pentru aşa ceva în documente sau în starea de spirit, sau în ceea ce s-a întâmplat la Minsk?

Iurie Pîntea: „Eu cred că o scurtă încetare de focuri ar putea fi posibilă, cel puţin, ca un semnal sau o încercare de-a Rusiei de a reconsolida, redefini strategiile de mai departe şi a pregăti acţiunile următoare. Este clar că formatul sau această modalitate de acţiune care a fost pe parcurs de ultima jumătate de an nu este cea care poate obţine rezolvarea obiectivelor strategice ale Federaţiei Ruse. Este necesar de a modifica accentele, de a schimba zonele, de a pregăti alte acţiuni etc. Pentru următoarea perioadă va fi o situaţie mai latentă, mai puţin fierbinte în această regiune.”

Europa Liberă: Aceasta înseamnă cumva că Rusia şi-a luat, de fapt, un răgaz?

Iurie Pîntea: „Da, este așa.”

​Europa Liberă: Am ascultat multe comentarii după Minsk. Şi Serghei Parhomenko, de exemplu, un om pe care îl respect foarte mult, de la Echo Moskvî, spune: cel puţin, este un document care poate fi după aceea scos la următoarele runde de negocieri şi întrebaţi cei care au stat în spatele negocierilor: „Ia să vedem dacă într-adevăr aţi retras tehnica grea; dacă unităţile pe care le-aţi trecut în nomenclator sunt ale Luganskului, Doneţkului sau poate au venit din Rusia? Dacă tot n-aţi făcut un segment sigur de frontieră şi este absolut penetrant, poate totuşi acolo trebuie să închidem ecluzele acesta”?

Iurie Pîntea: „Valoarea acestui document are diferită însemnătate pentru Vest şi pentru Est, desigur. Pentru Putin acest document oferă un răgaz şi o redefinire, o reconcentrare a forţelor, pregătirea următoarelor acţiuni, din simplul motiv că obiectivul strategic al Federaţiei Ruse nu a fost atins. Nu sunt indicii care ar spune că Federaţia Rusă s-a dezis de obiectivele sale. Pentru Occident, cum acum mai mult se vorbeşte, de fapt, este mai mult pentru Franţa şi pentru Germania, cred că aceasta a fost o ultimă încercare a două state, Franţa şi Germania, să discute cu Federaţia Rusă. Următoarea deja va fi Uniunea Europeană împreună şi Statele Unite. Aceasta, într-un fel, a fost încercarea a doi politicieni să-şi demonstreze că pot sau să încerce să soluţioneze această problemă prin forţele numai a două state politice.”

Europa Liberă: Doamnă Gabanyi, credeţi că vor continua sancţiunile împotriva Rusiei?

Anneli Ute Gabanyi: „În primul rând, vom vedea ce hotărâre se va lua luni în legătură cu continuarea sancţiunilor. Poate de aceea întreruperea ostilităţilor va dura cel puţin până luni, ca să vedem cum se va comporta Uniunea Europeană. S-a văzut foarte clar în decursul negocierilor că ţelul pentru Uniunea Europeană şi ţelul urmărit de doamna Merkel şi domnul preşedinte Hollande este acela de a marca foarte clar că Uniunea Europeană este unită în spatele acestor încercări de negociere şi, de altfel, că nu există nici disensiuni în legătură cu Statele Unite. Aici cred că Rusia, deocamdată, nu şi-a atins ţelul. Dar, cum spuneam, trebuie să deosebim foarte clar între interesele de lungă durată, strategice, ale Rusiei şi anumite mişcări tactice care pot să şi însemne că te retragi pentru ca după aceea să loveşti, cum se spune franţuzeşte, într-o zicală, să loveşti mai bine, să ocheşti mai bine. Nu vreau să par o războinică rece, însă experienţele arată şi, de altfel, chiar şi anumite puncte din această înţelegere la care grupul de contact a ajuns şi pe care l-a şi semnat la Minsk, arată foarte clar care sunt problemele. De exemplu, spuneaţi de securizarea graniţei, cei 400 de kilometri, între Ucraina şi Rusia, care deocamdată nu se poate securiza din cauza că este ocupată şi controlată această graniţă de acele regiuni din Donbas. Dar problema este pentru Rusia. Şi acest lucru s-a văzut şi în cadrul negocierilor, dacă putem vorbi în legătură cu memorandumul de la Messeberg,

tot o acţiune bilaterală germano-rusă între cancelarul Merkel şi pe atunci preşedintele Medvedev, s-a văzut foarte clar că Rusia nu negociază fără a pune o anumită ordine în cererile sale. Şi aici, dacă vedem câte condiţii politice trebuie să realizeze guvernul de la Kiev, până la sfârşitul anului: schimbarea Constituţiei, reconfirmarea acelei legi de trei ani, adică a acelui statut special al acestor regiuni, noi ştim cât s-a discutat în Moldova din 1994 până astăzi, ce înseamnă acest statut special, fiecare poate să interpreteze şi să reinterpreteze ce vrea. Deci, încă o dată, Rusia spune foarte clar că problema graniţei se va tranşa numai în momentul în care celelalte condiţii impuse Ucrainei vor fi îndeplinite. Şi încă îndeplinirea acestor condiţii are o balanţă a timpului foarte-foarte-foarte scurtă.”

Europa Liberă: Între timp, Rusia sau cei sprijină Doneţkul, Luganskul, îşi rezervă dreptul să trimită în continuare „ajutoare umanitare”.

Anneli Ute Gabanyi: „Sigur. Militari în concediu ş.a.m.d.”

Europa Liberă: În declaraţie se proclamă dorinţa sau oportunitatea unui monitoring mai eficient. Spre deosebire de primul document de la Minsk, unde se vorbea despre monitorizare, acum se insistă pe monitorizare eficientă. Acesta e un reproş reciproc? Atâta ne-au convins toţi că din satelit se vede şi numărul de înmatriculare de la maşină. Acum chiar monitorizarea nu se poate face de la distanţă? Domnule Pîntea, de ce atâta imposibilitate de a monitoriza, ca să se prezinte probe eficiente, materiale, cine, de fapt, este în teren?

Iurie Pîntea: „Aceste fraze politice aruncă un pic de voal, de incertitudine pentru ceea ce pentru politicieni şi pentru liderii de state este absolut clar şi absolut evident. În discuţiile care au durat 16 sau 18 ore nu s-a vorbit despre principii, valori. S-a operat cu documente şi fapte. Şi este clar pentru toţi liderii, pentru toţi şefii de state că Rusia este în război direct cu Ucraina. Nu încape îndoială că toate echipamentele militare sunt din Federaţia Rusă, că ostaşii care sunt în concediu sunt ai Federaţiei Ruse, nu sunt ai altui stat.”

Europa Liberă: Dar Lavrov zice ca Stanislavski: „Не верю”...

Iurie Pîntea: „Pentru statele din Europa, pentru statele care s-au obişnuit să se ghideze de nişte principii democratice, câteodată drapelul deasupra unui tanc mai mult contează decât numărul lui de înmatriculare şi în general tipul lui. Este foarte interesant că în acest document, chiar cu toată insistenţa şi controlul din partea Federaţiei Ruse, a apărut această greşeală care, într-un fel, nu ştiu cum poate fi explicată, că în el este menţionat un sistem de armament care a început să fie produs în Federaţia Rusă numai din 2012, acces la asemenea tehnologii nu are niciun alt stat în lume. Şi în voentorg sau la oricare piaţă asemenea armamente nu există, este vorba despre „Tornado-S”.”

Europa Liberă: Intrat în nomenclator, acesta e document deja.

Iurie Pîntea: „Da. Şi cred că aceasta este, aş putea spune, unica scăpare a Federaţiei Ruse. Posibil, în acest document, pe care ei, uitându-se la toate celelalte părţi pozitive pe care le-au obţinut, într-un fel, este foarte straniu cum el totuşi a nimerit în partea cealaltă. Să nu uităm că documentele acestea au fost negociate de către trei contra unu, este vorba de doi preşedinţi europeni, preşedintele Ucrainei şi preşedintele Federaţiei Ruse. Nu au fost discuţii şi negocieri foarte lungi despre dorinţa popoarelor din această regiune de a avea complet o altă soartă etc. Soarta lor a fost hotărâtă de către altcineva. Ţineţi

minte acest cazus, într-un fel, foarte semnificativ, elocvent, că cei doi lideri ai acestor regiuni au fost aduşi cu maşina domnului Surkov şi au fost şocaţi de ceea ce au văzut acolo, din cauza că presupuneau că deja din indicaţiile sau discuţiile anterioare că vor avea altceva. Şi după o scurtă discuţie cu domnul Putin, au fost convinşi că trebuie să semneze acest document. Acestea sunt nişte jocuri. Pentru mine, indicatorii principali despre ce se aşteaptă şi, de fapt, ce va urma sunt un pic în altă parte. Cel mai îngrijorător pentru mine este bugetul militar al Federaţiei Ruse, care chiar în 2015 a fost majorat cu 30%. Şi dacă să ne dăm seama acestea nu sunt majorări de salariu sau alte cheltuieli curente, aceasta înseamnă o înarmare fără precedent şi noi tehnologii, noi armamente. Trebuie să ţinem cont de faptul că bugetul militar al Rusiei, se spune că acum este 4,3% din produsul intern brut, de fapt, nu este aşa, el este ascuns în alte bugete, este ascuns în transporturi, este ascuns în educaţie, este ascuns în alte părţi ale industriei.”

Europa Liberă: „Всё для фронта! Всё для победы!”, da?

Iurie Pîntea: „Da. Şi acest proces, această intoxicare masivă pe care a început-o această camarilă FSB în Federaţia Rusă, ea a început demult, acest sprijin pe care l-a obţinut în rândul cetăţenilor, aceasta este a unui asemenea curs de acţiuni, este ceea ce mai mult ne îngrijorează. Din cauza că Federaţia Rusă, o bună parte din populaţie, îşi caută problemele nu în interior, în modul de gestiune a economiei sau în modul de viaţă, dar în exterior, învinuind în primul rând Statele Unite, Uniunea Europeană etc. Deci, toţi sunt răi, noi suntem cei mai buni.”

Europa Liberă: În continuarea tezei dumneavoastră, eu aş îndrăzni să spun că o mare parte din bugetul de război este, de fapt, dat presei, ea fiind parte a acestui război. Doamnă Gabanyi, până la urmă, care este scopul final al acestei partide de şah? Să copieze situaţia Transnistriei? Luganskul şi Doneţkul sau Donbasul în întregime să fie un nou cui al lui Pepelea, de care să depindă Ucraina în parcursul ei european?

​Anneli Ute Gabanyi: „Dacă îmi daţi voie să mai adaug la cele spuse de domnul Pîntea, şi anume faptul că în decembrie, dacă nu mă înşel, Rusia şi-a schimbat şi doctrina militară, unde ţările NATO apar pentru prima dată din nou ca duşmani. Deci, nu numai ca rivali, ci ca duşmani, ceea ce, de asemenea, combinat cu acele schimbări şi majorări ale bugetului, arată nu numai cu ce se ţinteşte către o militarizare a politicii externe, dar şi împotriva cui. Răspunzând la întrebarea dumneavoastră, aş spune că Rusia încearcă într-adevăr să-şi asigure un control asupra politicii externe şi interne a Ucrainei de acum înainte. Şi acest lucru am văzut că se poate întâmpla sau se poate realiza influenţând, bineînţeles, politica acelor lideri. Adică, noi am văzut şi în legătură cu Transnistria că de câte ori Rusia nu vroia să îşi asume direct vina, de exemplu, pentru întreruperea unor negocieri cu Uniunea Europeană şi cu guvernul de la Chişinău, spunea că: „Noi am vrea, noi Moscova, dar cei de la Tiraspol nu vor”. Adică, întotdeauna repetă această minunată imagine – coada dă din câine, nu numai câinele dă din coadă. În plus, întrebarea poate fi pusă dacă Rusia nu cumva se gândeşte că la un moment dat să controleze întreaga parte ocupată acum de Ucraina, coasta Mării Negre, şi să facă joncţiunea cu Transnistria, care ar fi o chestiune care ar favoriza Rusia din mai multe puncte de vedere. Întrebarea pe care mi-o pun este totuşi ce înseamnă retragerea susţinerii financiare pentru Transnistria, chiar în acest moment? În acelaşi timp, cred că Rusia mai are un obiectiv, nu strategic, ci tactic, Rusia ar vrea să primească de la Occident învoirea de a-şi staţiona anumite trupe în mod legal pe teritoriul Ucrainei, în regiunea Donbasului. Şi acest lucru s-ar putea face atunci când continuarea ostilităţilor ar convinge, să spunem, Occidentul, că e nevoie de nişte trupe de pacificare. Şi cine va putea şi ar dori cum mare entuziasm să facă parte, şi acest lucru, cunoaştem deja, și dacă acest lucru s-ar putea face cu blagoslovirea Occidentului, ar fi şi mai bine pentru Moscova.”

Europa Liberă: Deci, un nou Lebedi, Antiufeev deja e acolo?

Anneli Ute Gabanyi: „Aşa este.”

Europa Liberă: Există experţi care spun că, între timp, totuşi jucăria aceasta de la Lugansk, Doneţk este mai atractivă, mai eficientă şi mai costisitoare. Şi din cauza aceasta, chipurile, Kremlinul ar putea scăpa din mâini Transnistria. Nu întâmplător, chipurile, apare imediat după constituirea alianţei parlamentare sintagma „отдельный район”, da, un raion separat, şi nu o republică secesionistă. Poate exista de aici o sursă de optimism pentru autorităţile de la Chişinău, care să scape cu această ocazie din braţele fierbinţi ale Kremlinului? Cum credeţi dumneavoastră?

Anneli Ute Gabanyi: „În primul rând, întrebarea este, în ambele cazuri: dacă Rusia nu plăteşte, cine plăteşte? Şi dacă Rusia doreşte ca să pună piedici politicii Republicii Moldova, care se vede deja confruntată cu o dorinţă din partea Tiraspolului de a se integra chiar în momentul de faţă, ceea ce nu cred, înseamnă că plăteşte Occidentul. Dar eu sunt sigură, şi aceasta s-a văzut şi în declaraţia de la Minsk, Rusia doreşte ca Occidentul, Germania şi Franţa, să se implice în restabilirea sistemului bancar din regiunea din Donbas, pentru ca Ucraina să poată, cu ajutorul bineînţeles al Occidentului, să-i finanţeze pe sărmanii oameni care au fost tăiaţi de la plăţile de pensii etc. Deci, plata Rusia o va lăsa în seama Occidentului, dar restul...”

Europa Liberă: Dar Crimeea va păstra-o.

Anneli Ute Gabanyi: „Sigur că da.”

Europa Liberă: Domnule Pîntea, dumneavoastră cu credeţi? Chişinăul ar putea fi favorizat acum de situaţia aceasta, când Rusia este foarte preocupată de Lugansk, Donețk?

Iurie Pîntea: „Chișinăul în situația aceasta este ca un struț care și-a ascuns capul în nisip. Și așteaptă ca împrejur toată această zarvă cumva-cumva să se liniștească, posibil, ca într-un fel să-l păstreze de la niște repercusiuni neplăcute, ceea ce, de fapt, nu ne adaogă nici în cea mai mică măsură credibilitate sau nicio șansă să avansăm în procesul de soluționare a conflictului

acesta transnistrean. Toată inițiativa nouă nu ne aparține, nu există niciun fel de acțiuni care ar explica viziunea autorităților naționale despre ce și cum dorim să soluționăm. Declarațiile care sunt prin programele de guvernare rămân a fi declarații. Și întotdeauna mizăm pe cineva din exterior ca să vină să ne soluționeze problema și acțiunile noastre sunt puțin consistente. Chișinăul preferă să nu ia parte foarte vădită nici cu unul, nici cu altul, sperând undeva iarăși să rămână pe acele două scaune tradiționale.”

Europa Liberă: Dar Kremlinul a dat acum totuși de înțeles că ar putea fi mai îngăduitor cu Chișinăul. Vi se pare un semnal relevant?

Iurie Pîntea: „Eu nu cred. Kremlinul a primit într-un fel această coloană a patra din Republica Moldova, a fost incomparabil de mult consolidată și întărită. Să nu uităm că obiectivul Kremlinului în Republica Moldova nu este Transnistria , dar Moldova întreagă. Acesta este obiectivul general, Transnistria singură nu contează foarte mult, dacă Rusia nu are putere să controleze Republica Moldova. Acum deja zarurile sunt aruncate complet în altă parte. Este important ca controlul să fie asupra întregii Republici Moldova. De aceasta noi am văzut această delegație foarte puternică de la Partidul Socialiștilor plecând la Moscova, pentru „vizite prin muzee”. Mesajele foarte calme care sunt prin programele de guvernare sau în discursurile politice care sunt la televiziune. Și acest control foarte puternic al creierilor , care este prin butonul unu, doi, trei, patru, toate care mai sunt, prin televiziuni și prin radiouri. Noi vedem că acțiunea Federației Ruse în Ucraina a început anume cu aplicarea acestor instrumente ca, până la urmă, să meargă cu cele hard, atunci când este necesar deja, când ai pregătit terenul foarte bine, și atunci începi să aplici ceva cu mult mai sângeros, ai venit cu bisturiul ca să tai deja tot ce este. Dar trebuie terenul pregătit. Aici noi deja suntem martori, că se întâmplă și la noi. Noi am uitat că Strategia noastră de securitate națională, toată lumea parcă era de acord că trebuie să ne gândim la Strategie în termeni foarte largi, ea include nu numai partea aceasta hard, sau nu numai ciocanul sau numai arma, la care toată lumea, toți în lumea democratică au așa o repulsie și o teamă să se uite, atunci când vorbesc foarte mult despre drepturile omului și despre dezvoltarea economiei. Dar nu ne ajunge puteri să înțelegem pe cât este de puternică arma informațională, cum a fost în partea aceasta de est a Ucrainei și în Crimeea, care, odată folosită, a dus la acel dezastru care s-a pornit în tot sistemul de securitate europeană. ”

Europa Liberă: Doamnă Gabanyi , vreau să vă mai întreb, totuși există unitate în Uniunea Europeană? Sigur că dau tonul, și camertonul este Franța și Germania, dar când va fi să se voteze niște sancțiuni, contează orice vot. Și până acum am văzut că cehii, bunăoară, sau alții nu sunt foarte încântați să suporte consecințele unor sancțiuni foarte dure.

Anneli Ute Gabanyi: „Să nu vorbim de cehi sau de slovaci, dar vorbim de unguri. Calitatea de cal Troian este atât de evidentă…”

Europa Liberă: Sau despre greci, dacă vreți…

Anneli Ute Gabanyi: „Despre greci mai nou. Noi avem o mare problemă în a ține Occidentul și a ține Uniunea Europeană unită. Am avut problema aceasta întotdeauna. Este și meritul doamnei Merkel, că și politica Germaniei deocamdată a exclus orice, să zic așa, tonuri care ar arăta că sunt și la noi forțe politice care trag în altă direcție. Dar, a propos, mi-a plăcut foarte mult referința domnului Pîntea la soft power și la hard power al lui John Keegan. Acest soft power al dezinformării Rusiei deja se simte chiar și în Germania, cel mai mult, cred dintre, cel puțin, statele vechi ale Uniunii Europene. Influența aceasta a dezinformării este ceva care mie personal, trăind la Berlin, îmi face mari griji. Și aici văd, de fapt, pericolul, că la un moment dat, dacă ne gândim și la țările care depind, începând cu Grecia și terminând cu Ungaria sau Cehia, Bulgaria, care depind de gazele rusești aproape sută la sută, problema se extinde. Și aici trebuie să spun: laudă României pentru atitudine, pe de o parte,

foarte fermă și o atitudine care se confirmă și cu noul președinte Iohannis. Dar, pe de altă parte, fără a fi extrem de vocală, cum s-ar spune, în genul Statelor Baltice și al Poloniei. Aici cred că, dacă am merge în această direcție și dacă în Republica Moldova, dacă îmi pot permite să spun, actorii politici s-ar ocupa de o guvernare unită, pentru că și acolo e vorba de unitate, guvernare în direcția intereselor naționale ale Republicii Moldova, am câștiga foarte multe lucruri. Pentru că nu uitați, dacă Republica Moldova rămâne fermă, acest lucru se va repercuta foarte mult și asupra Ucrainei. Dacă pică Republica Moldova sau se îndoaie, ca să spunem așa, în direcția Rusiei, și soarta Ucrainei va fi pecetluită.”

Europa Liberă: Domnule Pîntea, dacă aș fi un aborigen din Australia sau Oceania, și aș veni la Chișinău și v-aș întreba: de fapt, Moldova s-a alăturat sancțiunilor? Dumneavoastră ce mi-ați răspunde?

Iurie Pîntea: „La moment cred că răspunsul meu ar fi: noi a primit un telefon de la Moscova să nu facem pași prea bruști, de aceea stăm liniștit…”

Europa Liberă: Am înțeles. Și ultima întrebare, vreau să vă rog să medităm împreună. Dumneavoastră, ca să vă dați seama dacă documentul acesta, faza aceasta a negocierilor, este eficientă sau nu, benefică sau malefică, ce trebuie să se întâmple? Dumneavoastră, doamnă Gabanyi, ați spus că trebuie să vedem luni sancțiunile, jalonul de control, borna kilometrică următoare. Unde ar trebui să ne uităm dacă într-adevăr se întâmplă ceea ce și-au propus negociatorii?

Anneli Ute Gabanyi: „Această oprire a focului ar trebui să dureze mai multă vreme și aici mă întreb cine să o controleze. Chiar reprezentanții OSCE din Kiev spun că problema e foarte grea. Chiar și dacă s-ar înființa un EUBAM, la granița între Ucraina și Rusia, vă amintiți care e soarta EUBAM-ului de la granița vestică. Nu prea eficientă. Totuși, dacă s-ar întâmpla să se oprească ostilitățile, să spunem, pentru o jumătate de an, atunci aș începe să am speranțe.”

Europa Liberă: Domnule Pîntea, pe dumneavoastră ce ar trebui să vă convingă că măcar s-a obținut ceva?

Iurie Pîntea: „Eu nu m-aș uita ce se întâmplă în Donețk și Lugansk. Eu m-aș uita mai mult la mesajele care vin de la Kremlin. Dacă mesajul va fi ferm, focul de oprit și de oprit ostilitățile, și de mers pe calea acestei transnistrizări, înseamnă că aceasta ar fi, cred că, ceea ce noi trebuie să încercăm să urmărim. Dar, de fapt, la întrebare este foarte greu de răspuns din cauză că sunt mai multe elemente și mai multe acțiuni care se petrec în același timp, în diferite locuri, pentru ca să spui încotro se vor îndrepta.”

Europa Liberă: Oricum avem de așteptat și, din păcate, așa sau altfel, foarte puțin depinde de victimele acestor înțelegeri.

Iurie Pîntea: „Aceasta este evident. Kremlinul nu tare mult se uită la soarta celor care sunt, acești cobai aici, pe teritoriu, faptul cum s-a procedat cu diferite organizații locale de cazaci, care încercau să spună că este pământul lor, cum se jucau cu acest patriotism, într-o altă manieră decât linia generală de a juca acest conflict, care dintre ei distruși, care dintre ei supuși, care dintre ei marginalizați etc. Jocurile sunt complet în altă parte. Pe acest teritoriu vedem numai produsul, numai produsul. Și deciziile care pot schimba în general cursul unor acțiuni pe mai departe nu vor fi acolo pe teren. Acestea vor fi niște acțiuni impuse, dictate. Cred că un semnal va fi foarte clar dacă Statele Unite vor lua această decizie cu privire la transmiterea armamentului letal către Ucraina. Din analizele pe care ei le vor face, posibil că va fi o concluzie că nu există o altă soluție, decât de a sprijini prin armament Ucraina. Iar dacă această decizie va fi luată înseamnă că aceste reglementări de la Minsk nu au nicio șansă să fie respectate. Aceasta va fi o analiză cu mult mai profundă decât cea pe care noi încercăm să ne-o închipuim.”

Europa Liberă: Am înțeles. Deci, acolo e hârtia de turnesol?

Iurie Pîntea: „Presupun că da.”

Europa Liberă: Dacă ne gândim că totul a pornit, de fapt, de la ruski mir și de la dorința Kremlinului de a-i face fericiți pe oamenii care se simt ruși, ei în realitate ajungând acum într-o situație mult mai dificilă. Nu contează de unde vin bombele. Vin peste ei. Și acesta e efectul imediat și vizibil.