În propunerea pentru noul guvern s-ar putea regăsi şi actualul ministru al Învăţământului Maia Sandu, considerată unul dintre miniştrii cei mai reformişti şi cu rezultate notabile în guvernele Filat şi Leancă. Comuniştii însă, în discuţiile pe care le-au avut despre votarea cabinetului Leancă 2, au exprimat clar opoziţia lor faţă de această nominalizare. Cum ar putea fi acum? Se vor fi răzgândit comuniştii şi guvernul Gaburici ar putea să fie votat de comunişti?
După întrevederea de astăzi dintre Chiril Gaburici şi Vladimir Voronin, liderul PCRM a evitat să dea un răspuns clar dacă va vota sau nu pentru cabinetul de miniştri condus de Gaburici. Evaziv, Voronin a declarat doar că deputaţii comunişti vor fi „foarte constructivi în ziua când va fi propus spre votare viitorul Guvern”, însă a refuzat categoric să spună dacă PCRM şi-a revăzut poziţia faţă de actuala şefă a Educaţiei, Maia Sandu. În legislativul precedent, Maia Sandu a fost subiectul mai multor moţiuni de cenzură înaintate de comunişti, nemulţumiţi de procentul mic de promovare a Bacalaureatului şi condiţiile stricte din timpul examenelor.
Pentru că anterior liderul comuniştilor Vladimir Voronin a declarat răspicat că nu este de acord ca ministra reformatoare să-şi continuie mandatul, zilele trecute pe reţeaua de socializare Facebook a fost creat un grup de sprijin care şi-a anunţat lozinca „O vrem pe Maia Sandu în Guvern”. Iniţiatorii campaniei declară că este de neconceput renunţarea la Maia Sandu ca ministră a Educaţiei, în schimbul voturilor PCRM. În mai puţin de trei zile, pagina de Facebook a campaniei a adunat câteva mii de susţinători.
Astăzi, liderul liberal-democraţilor Vlad Filat a declarat presei că partidul său o va propune ca ministru al Educţiei în următorul guvern tot pe Maia Sandu, încercând astfel să înlăture speculaţiile că s-ar feri s-o nominalizeze din cauza opoziţiei comuniştilor:
„Doamna Maia Sandu este candidatul Partidului Liberal Democrat din Moldova pentru a deţine funcţia de ministru al Educaţiei şi noi această decizie nu o schimbăm.”
Declaraţia liderului PLDM însă poate fi pusă la îndoială, crede Sergiu Ostaf, preşedintele Consiliului Naţional de Participare. Săptămâna trecută, de exemplu, Vladimir Filat declara că Iurie Leancă este singurul candidat la funcţia de prim-ministru, însă refuzul comuniştilor de a-l vota pe fostul premier l-a determinat pe Vladimir Filat să înainteze candidatura lui Chiril Gaburici. Nu este exclus ca acelaşi scenariu să se repete şi cu Maia Sandu, crede Sergiu Ostaf:
„Pentru că l-au cedat pe Iurie Leancă, o persoană cu vizibilitate şi cu o anumită încredere în societate, acum următoarea ţintă este Maia Sandu. Ea crează un precedent de comportament distinct, să spunem aşa, în cadrul Guvernului şi acum ea devine, practic, nu altceva decât o extensiune a lui Iurie Leancă şi a felului de a se comporta în cadrul acestui Guvern. Din această cauză ei nu doresc o altă persoană competentă, cu anumite valori importante în cadrul Guvernului.”
Într-o postare pe Facebook, Maia Sandu a mulţumit astăzi susţinătorilor săi pentru sprijin, cu promisiunea că va continua să-şi concentreze „toate eforturile pentru a oferi viitoarei generaţii studii relevante şi de calitate, încercând să ţină educaţia în afara influenţei politice”. Ultimul angajament al şefei de la Educaţie, crede Sergiu Ostaf, cu greu va putea fi îndeplinit într-un guvern minoritar şi cu o susţinere moderată din partea viitorului premier:
„Nu cred că Maia Sandu va rezista singură în faţa acestor pericole sau influenţe care vor veni din afară. Haideţi să ne uităm: cu cine ar putea să conlucreze ea acolo? Cu noul businessman-şef al Guvernului? Nu cred că aceasta se va produce, pentru că el va fi clar manipulabil din afară. Deci, şansele sunt foarte mari că ea, fiind singură, nu va reuşi să reziste influenţelor şi, probabil, la jumătate de mandat îşi va da demisia pentru că nu va reuşi să facă faţă schimbărilor”.
De altfel, într-un recent interviu pentru Europa Liberă, fostul premier Iurie Leancă, întrebat dacă Maia Sandu se va regăsi în funcţia de ministru al Educaţiei, a apreciat că prezenţa sau lipsa ei din viitorul guvern e „un indice foarte clar al faptului cât de motivat şi reformator va fi viitorul executiv şi în ce măsură va fi (...) la cheremul voinţei comuniştilor.”
