Vizita preşedintelui Klaus Iohannis în Germania a fost scurtă, cuprinzînd o agendă în care, locul principal l-a ocupat întrevederea cu şefa guvernului federal, cu preşedintele ţării şi întîlnirea cu reprezentanţii forumului româno-german. Desigur discuţiile s-au concentrat, în primul rînd asupra relaţiilor bilaterale. În contextul crizei din Ucraina, problemele geopolitice, însă, nu au fost ocolite ceea ce s-a desprins atît din întrebările insistente ale jurnaliştilor care au participat la conferinţa de presă comună, Merkel-Iohannis, cît şi din răspunsurile, precizările şi interpretările oferite de către cei doi politicieni. În acest context, subiectul Moldova a ocupat un loc central, mai ales sau poate tocmai pentru că alianţa NATO avertizase miercuri faţă de o eventuală agresiune din partea Rusiei. Comandantul trupelor americane NATO în Europa, generalul american Philip Breedlove, chiar a vorbit despre acţiuni de destabilizare prin „campanii”, dirijate de către Rusia, avînd în vizor Republica Moldova.
Iohannis şi Merkel nu au ocolit la Berlin răspunsurile la întrebările jurnaliştilor care voiau să ştie dacă cei doi politicieni consideră că există riscul ca Rusia să procedeze cu Moldova la fel ca şi cu Ucraina. Amîndoi, Merkel şi Johannis, s-au arătat optimişti, încercînd să disperseze îngrijorarea articulată prin astfel de întrebări.
Cu prudenţa tipică a politicianului care totdeauna se simte obligat să disperseze norii cenuşii, Merkel a precizat că Germania de ani de zile încearcă să rezolve conflictul îngheţat din Transnistria. Apoi ea nu a uitat să sublinieze că Germania salută acordul de parteneriat cu UE şi că Berlinul va sprijini în continuare procesul de apropiere. Astfel, subiectul legat de o perspectivă de integrare în structurile UE, adică de o aderare a Moldovei, a fost elegant ocolit.
Totuşi toate formulele diplomatice frumoase şi binecunoscute nu au avut darul să contribuie la nelămuririle cuprinse în întrebările jurnaliştilor legate de problema siguranţei naţionale a Moldovei.
Nici Klaus Iohannis nu şi-a depăşit poziţia diplomatic defensivă, declarînd atît în cursul conferinţei de presă, cît şi într-un interviu acordat radiodifuziunii naţionale germane că din punct de vedere militar România nu se simte ameninţată de către Rusia. În acelaşi timp, însă, Iohannis a pledat pentru consolidarea prezenţei NATO în ţara sa. Susţinînd această poziţie, Merkel a fost ceva mai directă, arătînd că: „În ceea ce priveşte prezenţa NATO, pe care o putem înţelege din perspectiva situaţiei regionale, România ca membră NATO se află într-o poziţie strategică expusă. La Wales am discutat paşii care se vor face. Important este să ne îndreptăm privirile nu doar asupra ţărilor baltice şi Poloniei, ci să conştientizăm că Ucraina se află în imediata vecinătate a României – şi via Moldova ea mai este şi un vecin indirect.”
O decriptare a acestei declaraţii făcută de Merkel oferă totuşi un mesaj, zic eu, limpede. Un mesaj în direcţia Chişinăului, şi anume că prezenţa NATO în România poate fi înţeleasă şi ca un scut oferit Moldovei. S-au făcut mulţi paşi mărunţi, a mai zis Angela Merkel, „prin care noi am arătat că Moldova este partenerul nostru apropiat”.
