În fiecare an, pe 2 martie, când este marcată izbucnirea conflictului armat din Transnistria, foştii combatanţi îşi comemorează camarazii căzuţi pe câmpul de luptă. Dar care a fost soarta văduvelor acestor eroi şi a copiilor lor, care au devenit orfani de tată în 1992? Majoritatea dintre ei au fost lăsaţi în voia soartei de statul pentru care şi-au dat viaţa soţii şi taţii lor. Au trebuit să facă faţă de unii singuri nu doar durerii provocate de pierderea omului drag, dar şi multor probleme cotidiene. Cu alocaţii mizere sau fără niciun sprijin, s-au descurcat cum au putut, mulţi fiind nevoiţi să ia calea străinătăţii pentru un trai mai bun. Chiar şi aşa, feciorii celor căzuţi în luptele de la Nistru acum 23 de ani spun că ar urma exemplul taţilor lor şi ar lua armele în mâini să-şi apere ţara, dacă va fi nevoie. Un film de Eugenia Pogor.