Găgăuzii care locuiesc în regiunea autonomă din sudul Republicii Moldova își vor alege în curând șeful executivului. Succesorul lui Mihail Formuzal va moșteni, împreună cu un buget auster, și o stare de spirit nu tocmai prielnică pentru fapte mari. Dacă e adevărat că orice scrutin ia forma unei competiții dintre critici și promisiuni, alegerea bașcanului găgăuz mai este împovărată de pariuri obscure pe care vom încerca să le scoatem la lumină împreună cu invitații mei.
În studioul de la Chișinău al Europei Libere se află comentatorii politici Nicolae Negru și Ernest Vardanean.
Europa Liberă: Pe măsură ce se apropie ziua scrutinului din Găgăuzia, foarte mulţi se întreabă ce se va schimba în esenţă. Mesajele pretendenţilor la această funcţie, succesorul lui Formuzal probabil va fi dependent şi el de mesajele politice populare în mediul găgăuzilor, în mediul elitei găgăuze, care, aşa cum ştim, vrea să fie orientată spre Răsărit, în timp ce întreaga Republică Moldovă vâsleşte spre Occident. E logic să vă întreb dacă nu cumva de aici va apărea un focar de instabilitate permanentă care, Doamne fereşte, ar permite cuiva din afară să vină să „ajute poporul găgăuz” să-şi realizeze această opţiune? Să nu fie de măsură, dar Doneţkul şi Luganskul exact aceasta voiau, vâsleau în partea opusă decât s-a pornit Ucraina. Domnule Negru, ce spuneţi dumneavoastră? Nu cumva acesta e un teren sau un câmp minat care va da bătăi de cap mai mari decât a avut până acum Chişinăul?
Nicolae Negru: „Nu cred că vor fi bătăi mai mari de cap decât au fost până acum. Fiindcă ne amintim, în februarie anul trecut, au avut găgăuzii un referendum, s-au pronunţat pentru orientarea estică a Republicii Moldova. Şi după aceasta n-au urmat cine ştie ce lucruri. Adică, au avut loc nişte fenomene care nu erau tocmai benefice pentru integritatea şi pentru stabilitatea din Republica Moldova şi nu fără concursul Moscovei.
Mă refer aici, de exemplu, la faptul că Moscova a ridicat embargoul pentru vinurile de la Comrat şi, de altfel, şi de la Tiraspol. Mă refer şi la nişte acţiuni descoperite de SIS, legate de nişte pregătiri ale unor tineri în regiunea Rostov, pregătire militară, unii chiar au fost trimişi și în justiţie, sunt şi persoane fugite de la Comrat, care s-au refugiat la Moscova. Putem să aducem şi alte exemple care denotă o încercare a Rusiei de a ademeni găgăuzii, de a-i face să se apropie mai tranşant de această axă estică.
Dar, în linii generale, mai cu seamă după evenimentele din Ucraina, eu cred că spiritele niţel, dacă nu s-au potolit, cel puţin au devenit mai sensibile. Chiar pe unul dintre candidaţii la postul de başcan l-am auzit vorbind că trebuie să ţinem cont de ceea ce se întâmplă acum în Donbas, în Lugansk, adică „să
Ce se întâmplă în Transnistria, ce se întâmplă chiar în acelaşi Doneţk, ce se întâmplă în Crimeea arată că Rusia are anumite probleme cu întreţinerea acestor regiuni.
nu ajungem şi noi la această situaţie; și exprimându-ne dorinţa pentru o relaţie mai strânsă cu Rusia sau pentru intrarea în Uniunea Vamală, aceasta nu însemnă să provocăm instabilitate, aceasta nu înseamnă că ne despărţim de Republica Moldova”.
Am observat, cel puţin la un candidat care participă la competiţia electorală din Gagauz-Yeri, acest avertisment de a nu tulbura prea tare apele şi nu cumva să-şi facă iluzii că lucrul acesta e foarte simplu – ai decis, ai votat şi te-ai despărţit imediat de Republica Moldova. Dacă nu se procedează foarte atent, consecinţele pot fi foarte deplorabile. De aceea eu nu zic că sunt optimist, dar cred că şi Găgăuzia a tras anumite învăţăminte. Şi Rusia de fapt a tras anumite învăţăminte.
De exemplu, ce se întâmplă în Transnistria, ce se întâmplă chiar în acelaşi Doneţk, ce se întâmplă în Crimeea arată că Rusia are anumite probleme cu întreţinerea acestor regiuni. Mai cu seamă, iată, Transnistria îi dă mari bătăi de cap Moscovei, acolo nu se mai plătesc salariile, nu se mai plătesc pensiile sau se plătesc doar parţial. Cunoaştem toţi aceste probleme. Eu cred că şi Rusia a intrat în altă etapă a dezvoltării sale, acţiunile ei de destabilizare a Republicii Moldova pot să se tempereze, dar pot şi, dimpotrivă, să ia viteză şi lucrurile să ia o turnură radicală.”
Europa Liberă: Ernest, care este analiza dumitale? Vedem, cel puţin unul dintre candidaţi este sprijinit de partidul care a avut în campania parlamentară din Republica Moldova billboarduri cu Putin şi opţiunea pro-estică clară. Înseamnă aceasta că, în eventualitatea în care ia funcţia de başcan, prinde a decupa Găgăuzia?
Ernest Vardanean: „Persoana respectivă, care face parte din partidul pe care îl menţionaţi, totuşi ţine cont de dispoziţia populaţiei găgăuze, care până la urmă se interesează de probleme social-economice. Nu e secret pentru nimeni că Găgăuzia rămâne o autonomie foarte săracă, care depinde, în mare măsură, de exporturile produselor agricole, în Federaţia Rusă inclusiv. Şi de aceea toate vorbele despre Uniunea Euroasiatică care acum se răspândesc tot mai des în Găgăuzia ţin numai de conjunctura locală, conjunctură regională, care nu conţine un mesaj clar şi cuprinzător pentru populaţie.
Eu percep aceste declaraţii drept conjuncturale şi drept populiste, pentru că este foarte uşor să manipulezi populaţia cu asemenea lozinci, atunci când nu ai ce spune despre problemele actuale, adică sărăcia şi alte chestii social-economice. Ceea ce ţine de politica Federaţiei Ruse în această regiune, eu aş prefera să o descriu în contextul mai larg regional. Da, în ultima vreme foarte mulţi funcţionari din Occident, inclusiv comandantul forţelor NATO în Europa, Philip Breedlove, spune că Republica Moldova ar putea să fie următoarea ţintă după Ucraina în politica Federaţiei Ruse.
Pe de altă parte, avem opinia fostului şef al serviciului secret din Israel, Iacov Kedmi, care a fost în Chişinău la începutul acestei săptămâni. Dumnealui a spus că până când continuă campania aceasta în Ucraina nimeni nu s-ar apuca de Republica Moldova. Avem opinii diferite şi aceasta îmi permite să spun că afirmaţiile despre intenţia Federaţiei Ruse de a pune mâna pe Republica Moldova nu ţin de politica Federaţiei Ruse chiar de astăzi.
Domnul Negru a spus foarte corect că Rusia şi cu Transnistria, şi cu Crimeea, şi cu Donbas, şi însăşi politica internă a lor, are probleme destul de serioase – scade nivelul producţiei industriale, rubla rusească se află în stare de instabilitate. Şi acum Rusia nu are ce face cu Republica Moldova. Iar în ceea ce priveşte Găgăuzia, chiar dacă mâine, să presupunem, Rusia va începe o campanie de agresiune împotriva Republicii Moldova, nu cred că Găgăuzia va fi prima ţintă sau prima pârghie în acest sens.”
Europa Liberă: Dar nici nu trebuie să fie prima. E suficient să vină nişte oameni cum li s-a zis, politicoşi.
Nicolae Negru: „Verzui.”
Europa Liberă: Da, aceștia verzui. Mai ales că au deja sărbătoarea operaţiunilor speciale. De aceasta se teme Chişinăul, cel puţin unii reprezentanţi ai factorilor decizionali, ca nu cumva pe terenul acesta bine afânat în timpul campaniei să apară nişte ruguri mocninde, nu neapărat foc deschis.
: „Eu cred că totuşi mai importantă pentru Federaţia Rusă rămâne regiunea transnistreană. Şi vreau să dau replică domnului Negru, că problemele care acum au apărut în Transnistria referitoare la micşorarea pensiilor, salariilor nu ţin tocmai de problemele pe care le are Federaţia Rusă după Crimeea, ci ţin de problemele, să spunem aşa, interpersonale, adică între persoana domnului Şevciuk şi cei de la Kremlin.
Din câte ştiu, Evgheni Şevciuk a făcut o gafă mare atunci când s-a mizat doar pe persoana domnului Rogozin. Pentru că domnul Rogozin nu este nimeni altcineva decât un demagog care mai mult vorbeşte şi nu face nimic, care nu are autoritate mare în Kremlin sau în serviciile de forţă de la Moscova. Și, în plus, din câte am înţeles, autorităţile transnistrene au făcut câteva greşeli principiale în privinţa transparenţei cheltuielilor, ajutorului financiar parvenit din Federaţia Rusă. Şi, din acest motiv, că Moscova nu are încredere în administraţia de la Tiraspol, ruşii au decis să limiteze volumul acestui ajutor financiar.”
Nicolae Negru: „Motive sau pretexte pot fi găsite oricare. Dar să ne gândim, totuşi, domnul Rogozin este reprezentantul preşedintelui Federaţiei Ruse în Transnistria, nu în Republica Moldova. Prin urmare, are o anumită autonomie de acţiune la Tiraspol şi face anumite promisiuni, coordonează anumite proiecte. Nu cred că Rusia a ajuns la momentul când să își construiască relaţiile sale cu Transnistria sau calculele sale strategice în funcţie de cine este domnul Şevciuk sau care sunt relaţiile lui Şevciuk şi Rogozin.
Transnistria are un rol de îndeplinit. Şi acest rol este, cum s-a exprimat un politolog din Occident, Emerson, dacă nu mă înşel, e funcţia de coadă cu care Moscova manevrează sau mişcă Republica Moldova, sau o ţine lângă sine. Acum această funcţie nu mai este atât de eficientă, fiindcă Republica Moldova, într-un moment, poate nu declarat, dar prin felul cum se comportă, prin atitudinea sa a zis: „Bine, faceţi ce vreţi”. Moscovei i-a spus: „Vrei Transnistria? Poftim, ia Transnistria”.
Îşi continuă cursul european făcând abstracţie de sentimentele Moscovei şi de intenţiile Moscovei. Şi văzând Moscova că această pârghie nu mai este atât de eficientă, nu mai este atât de funcţională, iată, se adresează către Găgăuzia, către autonomia găgăuză. Ea a încercat să creeze şi a creat acest focar în anii ’90, dacă vă amintiţi?, pe urmă a zis că nu mai are nevoie, fiindcă totuşi costă lucrul acesta, şi s-a concentrat numai asupra Transnistriei. Acum da, ea se uită şi într-o parte, şi în cealaltă parte. Are probleme economice foarte serioase Rusia, dar nu cred că toate aceste probleme se rezumă la relaţia dintre Şevciuk şi Moscova sau dintre Şevciuk şi cineva.”
Ernest Vardanean: „Domnule Negru, eu totuşi nu sunt de acord cu dumneavoastră. Evident că Rusia continuă să ţină Transnistria drept o pârghie care, la rândul său, ţine Republica Moldova în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse, ca să nu treacă Republica Moldova sub umbrela Uniunii Europene. Nu este secret pentru nimeni, aceasta continuă mai mult de 20 de ani. Însă acum să nu vă mire faptul că domnul Rogozin este persoana care a fost pusă la direcţia respectivă. Da, el a fost numit de către domnul Putin şi îşi continuă activitatea, dar să ştiţi că domnul Rogozin nu a îndeplinit nicio misiune care i-a fost încredinţată cândva. El a fost reprezentantul Rusiei la NATO şi nu a făcut nimic important pentru Federaţia Rusă. Domnul Rogozin doar îndeplineşte funcţia aceea ca să vadă aici, în Moldova, lumea că, iată, este reprezentantul Federaţiei Ruse. Nimic în plus. Aceasta e.
În administraţia Kremlinului nu există nicio persoană care ar putea să se ocupe de Republica Moldova la nivel profesionist. Sunt două persoane, cu nume Cernov şi Maslov, care niciodată nu au fost în Republica Moldova, nu cunosc ce înseamnă Chişinăul, ce înseamnă politică moldovenească, elită moldovenească ş.a.m.d., însă continuă să scrie nu ştiu care analize, informaţii pentru şefii statului, ei creează impresii ca şi cum Federaţia Rusă lucrează în direcţia respectivă, dar aceasta nu înseamnă nimic.
După cum mi-au spus colegii de la Chişinău şi de la Moscova, Rogozin nu este o persoană în care are încredere nici Putin, nici Medvedev, nici Şoigu, nici Lavrov, nici alte persoane din Kremlin sau din Ministerul de Externe, sau din ministerele de forţă. Rogozin este un fel de, mă scuzaţi, Petruşka, un clovn care îndeplineşte funcţia unui om care sperie întotdeauna sau enervează persoanele politice din Republica Moldova doar cu un simplu motiv, să vadă aici cineva că Rusia lucrează.”
Nicolae Negru: „Putem fi de acord cu ceea ce spuneţi dumneavoastră privitor la persoana domnului Rogozin. Deşi ne-am întreba: a fost trimis la NATO, acum este trimis aici, i s-au încredinţat totuşi sectoare foarte importante, chiar acel de producţie de armament, nu mai este el chiar, să zicem aşa, un băieţel, o Petruşkă, cum v-aţi exprimat dumneavoastră.
Pe de altă parte, sunt de acord, Rusia nu ştie ce să facă cu Transnistria, ea are anumite probleme fiindcă, cum am spus, această pârghie pe care o folosea nu mai funcţionează din anumite motive şi ea nu ştie ce să facă. Şi aici îi dau dreptate lui Voronin când a spus că e un geamantan fără toartă această Transnistrie, nimeni nu ştie ce să facă cu ea. Acum, când au pornit evenimentele din Ucraina cu Luganskul, cu Crimeea, mai bine zis pe urmă cu Luganskul şi cu Doneţkul, iată aici unii strategi de la Kremlin sau poate de lângă Kremlin au început să se gândească cam cum ar putea folosi Transnistria în această mişcare, în această operaţiune de destabilizare a Ucrainei.”
Europa Liberă: Şi a apărut cifra cu datoriile.
Nicolae Negru: „Da. Şi au apărut cifre, şi au apărut anumite proiecte, că, iată, facem drum, să zicem, de la Doneţk până în Transnistria. A propos, au apărut şi proiecte privitor la „republica Basarabia” sau la „republica Bugeac”. Iarăşi, un fel de ameţeală, un fel de ademenire a populaţiei găgăuze, fiindcă de la ei porneam, de la anumite elemente radicale din Comrat, pentru a le atrage în acest vârtej al instabilităţii, în acest vârtej al reconstituirii influenţei Rusiei. Este Rogozin sau nu este Rogozin nu e atât de important. Este important că Moscova nu oferă bani, nu-şi ţine promisiunile. Ori că nu are bani, ori că nu vrea se va vedea până la urmă. Dar eu cred că ea are şi probleme cu acest deficit bugetar, ştim că Putin şi-a redus salariul cu zece la sută.”
Ernest Vardanean: „Aceasta da. Nimeni nu neagă acest lucru, că Rusia s-a confruntat cu mai multe probleme financiare după „Крым наш”. Vreau să spun că şi eu am avut impresii în 2012-2013 că Rusia nu mai ţine de Transnistria ca de o pârghie contra Republicii Moldova, contra parcursului european al Republicii Moldova, însă după operaţiunea „blitzkrieg” în Crimeea eu am văzut mai multe declaraţii ale oamenilor de nivel înalt şi în Moscova, şi la Kiev, care afirmă din când în când că Federaţia Rusă intenţionează să facă un coridor din Crimeea sau din Donbas spre Transnistria.
Primul care a spus acest lucru foarte tranşant a fost redactorul-şef al postului de radio „Echo Moskvî”, Aleksei Venediktov, într-un interviu acordat unei agenţii ruse în luna iunie, după aceea a fost şi Arseni Iaţeniuk, şi fostul ministru de externe al Ucrainei Andrei Deşciţa. Recent, acelaşi lucru l-a spus şi Mihail Saakaşvili, toţi afirmă că ruşii vor un coridor spre Transnistria. Aceasta înseamnă că, da, noi nu negăm presupunerile noastre că Rusia ar dori să folosească şi Găgăuzia, dar totuşi cred că până la urmă Transnistria rămâne pârghia numărul unu contra Republicii Moldova folosită de Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Vreau să ne întoarcem totuși la găgăuzi pentru că despre ei discutăm astăzi. Cât de justificate sunt nemulțumirile lor, sonorizate mai cu seamă acum în campanie de către candidații pentru funcția de bașcan, că nu li se dă ceea ce li s-a promis prin legea din 1994, că nu au suficiente pârghii ca să fie reprezentați în administrația centrală de la Chișinău, pentru ca într-un final de fapt să obțină fondurile de care au nevoie în regiune. Domnule Nicolae Negru?
Nicolae Negru: „Am mai vorbit noi la tema respectivă. Am auzit și nu o singură dată venind de la Comrat aceste revendicări că, iată, legea respectivă nu se îndeplinește. Iarăși, trebuie să spunem că există probleme nu numai în relațiile dintre Comrat și Chișinău, dar în relațiile chiar dintre Chișinău și Chișinău sau
Sunt anumite probleme. Dar trebuie să le știm, care sunt problemele reale și care sunt niște fantezii, niște idei apărute în unele capete, trebuie să spunem, foarte fierbinți, acolo.
alte centre administrative. Atunci când s-a format în Parlament acea comisie cu Igor Corman în care au intrat și reprezentanții autonomiei găgăuze, la ce s-a ajuns, credeți dumneavoastră? S-a ajuns că autonomia găgăuză vrea procuror aparte, că vrea cotă în Parlament, modificarea Constituției, ceea ce nu era prevăzut de legea specială, și chiar servicii secrete. Mie mi se pare că trebuie să se discute mult mai serios această problemă fiindcă probleme sunt, nimeni nu trebuie să nege lucrul acesta.
Sunt anumite probleme. Dar trebuie să le știm, care sunt problemele reale și care sunt niște fantezii, niște idei apărute în unele capete, trebuie să spunem, foarte fierbinți, acolo. Fiindcă în comisia aceea, din păcate, am văzut și persoane care urmăresc de fapt nu stabilizarea, nu armonizarea relațiilor, dar urmăresc dimpotrivă, destabilizarea, radicalizarea și transformarea autonomiei găgăuze în republică găgăuză, ceea ce, fiți de acord, sunt lucruri diferite. Adică, hai să ne așezăm la masă, hai să discutăm, dar până la o anumită limită. Această limită a fost stabilită prin legea din 1994.”
Europa Liberă: Domnule Vardanean?
Ernest Vardanean: „V-aș răspunde într-un mod puțin cinic. Pretențiile autonomiei găgăuze trebuie să corespundă cotei economice pe care o dă Găgăuzia Republicii Moldova. De exemplu, dacă economia autonomiei reprezintă cinci la sută din economia totală a Republicii Moldova, lasă ei să primească în schimb acest nivel sau acest volum de autonomie. Dar dacă republica [autonomă] este săracă, este dotată din centrul național, adică de Chișinău, de ce oare trebuie să ceară atâtea competențe, atâtea pârghii autonome? Eu nu înțeleg acest lucru.”
Nicolae Negru: „Să fim realiști, ce autonomie economică au ei? Ei sunt dotați serios din bugetul Republicii Moldova. Dacă regiunea transnistreană, să zicem, are un anumit potențial industrial…”
Ernest Vardanean: „...37 la sută din potențialul RSSM.”
Nicolae Negru: „A fost, da. Acuma au și ei probleme. Autonomia găgăuză sau raioanele găgăuze, trebuie să spunem, sunt, din acest punct de vedere, cu potențial foarte redus. Dar aceasta, mă rog, e o chestiune de realitate și o chestiune de care trebuie ținut cont în perspectivă. Poate cu timpul lucrurile se vor mai îmbunătăți, poate ei vor reuși, și împreună cu Republica Moldova, în cadrul legilor din Republica Moldova, vor reuși să atragă investiții ș.a.m.d. Vorba ceea, mie mi se pare că unele lucruri trebuie făcute acum, pe urmă ceri aeroport sau bancă aparte, sau procuratură.”
Ernest Vardanean: „În ceea ce privește vama, din câte știu eu, găgăuzii deja controlează o parte a vămii, adică a graniței cu Ucraina. Și deja ei au acolo bani grei, legal sau ilegal, eu nu pot să afirm cu certitudine. Dar există acest lucru. De ce oare ei trebuie să mai ceară ceva? Poate vor să legalizeze controlul lor autonom asupra vămii, dar aceasta ar fi încălcarea principiilor unui stat. Adică, cum poate o autonomie națională, cum este Găgăuzia, să controleze o parte a vămii? Acesta e lucru absolut anormal, cred eu.”
Nicolae Negru: „Iarăși, o discuție este bună în această privință, dar să se discute la modul serios. Adică, să se discute luând legea respectivă sau ulojenia, cum se numește ea. Ulojenia de fapt trebuie să corespundă legii speciale privind statutul autonomiei găgăuze… ”
Europa Liberă: …și Constituție, la rândul ei…”
Nicolae Negru: „…și Constituției Republicii Moldova. Și este specificat în această lege faptul respectiv. Și atunci, iată, pornind de la lucruri concrete, iarăși, nu fanteziste, apărute în minți înfierbântate, da, se poate, eu cred că discuta. Și se pot realiza niște lucruri care ar fi folositoare pentru toate centrele administrative din Republica Moldova, și pentru Chișinău, de exemplu, și pentru Cahul ș.a.m.d. Fiindcă sunt, există probleme, relația, de exemplu, financiară între Chișinău și Ministerul Finanțelor sau bugetul de stat. Lucrurile acestea nu strică să fie discutate.”
Europa Liberă: Cel mai convingător lucru care poate să funcționeze și în privința autonomiei găgăuze ar fi beneficiile reale, concrete pe care le are populația Republicii Moldova urmare a orientării spre integrarea europeană. Astăzi găgăuzii ar avea motive să creadă că integrarea europeană îi avantajează, măcar pornind și de la exporturi, de la ce au ei de vândut? Domnule Vardanean?
Ernest Vardanean: „Eu sincer nu prea văd, nu prea înțeleg unde ar putea găgăuzii să vadă avantaje în mod foarte-foarte practic. Dacă acum încerc să mă pun în locul unui găgăuz și mă conving pe mine însumi ce oare aș putea să am eu, dacă Republica Moldova ar primi toate-toate avantajele legate de integrarea europeană.
Societatea găgăuză este una foarte tradițională și chestia aceea cu gay parada știu că îi enervează foarte și foarte mult. Și, din câte am auzit eu, domnul Alexandru Stoianoglo care a făcut parte pe atunci din cadrul Partidului Democrat și a votat pentru legea nediscriminării sau legea cu privire la egalitatea șanselor care a fost percepută în Găgăuzia drept o lege în favoarea gaylor, acum nu este binevenit în Găgăuzia. El, nu știu, se ascunde undeva.”
Nicolae Negru: „Nu, el candidează. El candidează.”
Ernest Vardanean: „Înseamnă că a fost pe atunci când eu am vorbit cu colegii despre chestia aceea. O societate foarte patriarhală, foarte tradițională care până la urmă nu înțelege unde este avantajul, unde este dezavantajul, care poate fi manipulată la acest capitol. Și trebuie poate o campanie de informare a populației. Este un lucru foarte delicat care trebuie desfășurat pe parcursul anilor, nu doar luni de zile.”
Nicolae Negru: „Aici eu sunt de acord cu domnul Vardanean. Chișinăul, centrul, guvernanții din când în când își mai amintesc de autonomia găgăuză, se mai duc pe acolo, câteodată, mai vorbesc câte ceva. Pe urmă se întorc la Chișinău și aici rămân. Nu discută chiar problemele la care ne-am referit mai înainte, la plângerile lor că nu ar fi respectată autonomia găgăuză. Iarăși, lucrurile acestea trebuie discutate și trebuie aduse la cunoștința oamenilor. Și să li se spună găgăuzilor: „Oameni buni, poftim, iată legea, iată realitatea și iată ce propun unii lideri de-ai dumneavoastră înfierbântați la cap”.
Același lucru e și cu privire la integrarea europeană. Există proiecte pe care le pot folosi cei din autonomia găgăuză și le folosesc. De altfel, consecințele, din păcate, sau efectul, eficiența asupra mentalității, nu putem să spunem că impactul este dominant, dar lucrurile probabil se mișcă încet-încet. Și se vor mișca dacă, repet, și Chișinăul va face acest efort de informare. Efort care să nu se producă așa, din când în când, dar să fie permanent.”
Europa Liberă: Cert este, Chișinăul are un adept, un partener natural – Turcia. Și chiar aici nu-l folosește la maximum, ca să meargă mână în mână cu Turcia și să îi convingă pe găgăuzi că Uniunea Europeană nu este doar libertate pentru gay.
Nicolae Negru: „A propos, a fost un reprezentant al Turciei în autonomia găgăuză, tocmai le-a recomandat integrarea europeană. Și acest reprezentant a fost atacat în presa de la Comrat. I s-a spus că trădează, că îi sfătuiește prost pe găgăuzi. Cumva trebuie implicată Turcia, dar nu cred că influența turcilor asupra găgăuzilor este atât de mare încât poate schimba orientarea lor de la est spre vest.”
Ernest Vardanean: „Eu, din câte am înțeles, turcii puțin s-au dezamăgit în frații lor găgăuzi pentru că au vrut să îi refacă turci adevărați. Însă religia ortodoxă a găgăuzilor s-a dovedit să fie mai puternică decât sângele turcesc sau limba turcă pe care o folosesc găgăuzii.”
Europa Liberă: Poate nu atât religia, cât credința politică și manipularea, și ideologia care s-a inoculat și continuă să fie inoculată. Una peste alta, înțeleg eu că ar fi o concluzie din discuția noastră că lucrurile nu sunt atât de grave încât să ne temem de ziua următoare după scrutin. V-am înțeles corect?
Nicolae Negru: „Eu am exprimat această idee. Și consider că e o idee corectă. Am adus și anumite argumente în acest sens. Dar, vorba ceea, sunt lucruri pe care nu întotdeauna le putem prognoza. Acțiunile lui Putin sunt imprevizibile și recunoaște toată lumea aceasta. Din punctul meu de vedere, Rusia ar avea o problemă dacă s-ar aventura să mai creeze un focar aici, în Republica Moldova. Dar, iarăși, nimeni nu poate ști ce este în capul lui Putin.”
Ernest Vardanean: „Problemele evident că există, de la geopolitice până la locale, social-economice. Eu nu aș dramatiza deocamdată situația din Găgăuzia. Vedem.”
